SAVANI N DOMENIUL ASTRONOMIEI Profesor Cornelia Cucu Liceul

SAVANŢI ÎN DOMENIUL ASTRONOMIEI Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

Nicolaus Copernic (1473 -1543)

Fiu de negustori polonezi, Copernic a studiat dreptul , artele şi medicina înainte de a deveni călugăr. În epoca respectivă, se credea că Soarele şi planetele se rotesc în jurul Pământului – teoria geocentrică provenită de la grecii antici. Copernic n-a fost de aceeaşi părere şi , în 1530, şi-a finalizat principala sa operă De Revolutionibus. Ea explică felul în care Pământul se rotea în jurul axei sale o dată la 24 de ore şi ocolea Soarele o dată pe an. La momentul respectiv, conceptul era cu totul fantastic şi a fost considerat periculos de către Biserică. Cartea lui Copernic a fost publicată la scurt timp după moartea sa, dar puternica autoritate ecleziastică a interzis-o pentru mai bine de 300 de ani.

Tycho Brahe (1546 -1601)

Astronom danez care a dus o viaţă aventuroasă, în urma căreia a rămas fără o parte de nas într-un duel, confecţionându-şi un nas din aur, argint şi ceară. Brahe a studiat dreptul şi filosofia la Universitatea din Copenhaga iar mai apoi la Universitatea din Leipzig. A rămas fascinat de cerul nopţii după ce a asistat la o eclipsă solară, în 1560. În 1576, cu sprijinul financiar al regatului danez, a înfiinţat un observator pe o insulă de lângă Copenhaga şi timp de două decenii a ţinut înregistrări detaliate ale poziţiilor a peste 700 de stele. Lipsit de telescop, şi-a construit instrumente astronomice şi a consemnat o cometă zărită în 1577, dovedind că orbita acesteia avea în centru Soarele.

Galileo Galilei (1564 -1642)

Fiu de muzician italian, Galileo Galilei a studiat mai întâi medicina la Universitatea din Pisa, înainte de a fi numit profesor de matematică la Universitatea din Padova, în 1592. La momentul respectiv, efectuase deja cercetări importante în fizică, studiind pendulul , iar în 1585 -1586 inventase o balanţă hidrostatică pentru cântărirea obiectelor aflate în apă. În 1609, după ce a auzit despre inventarea telescopului în Olanda, Galileo Galilei şi-a construit propria sa lunetă, care putea mări obiectele de 20 de ori. Aceasta i-a permis să studieze Luna şi să observe explozia unei stele (supernovă), să descopere petele solare şi patru dintre sateliţii lui Jupiter. Descoperirile sale au venit în sprijinul teoriei lui Copernic, conform căreia planetele se rotesc în jurul Soarelui, nu al Pământului. Ele i-au atras probleme din partea Bisericii. Deşi, în 1624, a fost avertizat în privinţa lui Copernic, totuşi Galileo Galilei a publicat , în 1633, o carte care susţinea teoriile acestuia. Găsit vinovat de erezie, şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii având domiciliu forţat în propria sa casă.

Johannes Kepler (1571 -1630)

Născut într-o familie nevoiaşă, Kepler a fost silit să emigreze frecvent, din cauza Războiului de 30 de ani care afecta Europa. O dată a fost nevoit să-şi părăsească postul şi să revină în Germania natală, pentru a-şi apăra mama împotriva acuzaţiilor de vrăjitorie. După moartea lui Tycho Brahe, Kepler i-a moştenit documentele, în calitate de asistent al acestuia. Din ele , dar şi din propriile sale observaţii, a formulat legile matematice ce definesc felul în care planetele se rotesc în jurul Soarelui. A descris primul , scopul funcţionării telescopului şi felul în care vede ochiul omenesc.

Edmond Halley (1656 -1742)

Născut la Londra, Halley a fost atras din tinereţe de astronomie şi a construit cel dintâi observator astronomic din emisfera sudică, pe Insula Sf. Elena. Studiind o cometă în 1682, a comparat-o cu documente ale cometelor anterioare din 1531 şi 1607, a dedus că era vorba despre aceeaşi cometă , i-a calculat traiectoria în jurul Soarelui şi i-a prezis cu exactitate revenirea în 1758. Cometa Halley, cea mai faimoasă dintre cometele periodice, care poate fi văzută aproximativ la fiecare 75 -76 de ani, poartă numele acestui savant englez.

William Herschel (1738 -1822)

În 1757, Herschel a plecat din Germania natală în Anglia, pentru a lucra ca profesor de muzică şi organist. Timpul liber şi l-a dedicat astronomiei, iar în 1781, împreună cu sora sa, Caroline a descoperit o nouă planetă. A numit-o Georgium Sidus , în cinstea regelui George al III-lea, dar a devenit cunoscută ca Uranus. Herschel a devenit astronomul privat al regelui şi a descoperit mai mulţi sateliţi în jurul planetelor Uranus şi Saturn. A sugerat primul , ipoteza conform căreia Calea Lactee este o grupare imensă de stele.

Pierre Laplace (1749 -1827)

Născut într-o familie de ţărani francezi, Laplace a studiat teologia la Universitatea din Caen, înainte de a-şi descoperi interesul şi talentul în matematică şi astronomie. Utilizând teoria gravitaţiei formulată de Newton, a explicat atracţia dintre Soare şi planete. A activat în numeroase comisii ştiinţifice şi guvernamentale. În 1784, a fost numit în Comisia de examinare a Corpului de artilerie regal iar în anul urmator l-a admis pe cadetul de şaisprezece ani , Napoleon Bonaparte.

Urbain Le Verrier (1811 -1877)

Născut în Franţa , Le Verrier a predat iniţial chimia, până în 1854, când a fost numit director al Observatorului din Paris. Devine interesat de felul în care gravitaţia planetelor părea să abată uşor o altă planetă de pe orbita sa. În 1845 s-a folosit de matematică pentru a studia orbita lui Uranus şi a prezis poziţia unei noi şi nedescoperite planete. În anul următor, Neptun a fost descoperită de astronomul german Johann Galle (1812 -1910), exact acolo unde prezisese Le Verrier.

George Ellery Hale (1868 -1930)

Născut într-o familie înstărită, Hale a inventat spectroheliograful, care a dus la descoperirea câmpurilor magnetice în petele solare. În ciuda crizelor episodice de nebunie, Hale a obţinut finanţări de la magnaţi şi companii de succes pentru a construi observatoare importante, printre care Yerkes şi cele de pe munţii Wilson şi Palomar.

Arthur Eddington (1882 -1944)

Născut în ţinutul Lake din nordul Angliei, Arthur Eddington a fost unul dintre primii astronomi care au sugerat că energia stelelor provine din distrugerea unei părţi din propria lor materie. A lucrat mai întâi la Observatorul Regal din Greenwich, Londra, apoi a fost director al Observatorului Universităţii din Cambridge vreme de 31 de ani. A produs modele ale interioarelor stelelor şi le-a cercetat ciclul de viaţă, publicându-şi descoperirile în 1926. A fost un autor excelent, iar cărţile sale Stele şi atomi şi Natura lumii fizice (1928) au fost deosebit de citite şi au ajutat la popularizarea ştiinţei.

Edwin Hubble (1889 -1953)

În timpul colegiului, astronomul american Edwin Hubble a fost un sportiv excelent , totuşi s-a îndreptat spre astronomie. El a descoperit faptul că, în realitate, Calea Lactee nu era decât una dintre numeroasele galaxii, fiecare conţinând milioane de stele şi că galaxiile se depărtează una de alta. Această cunoaştere a modificat fundamental felul în care oamenii au privit structura Universului.

Georges Lemaître (1894 -1966)

Astronomul belgian, Georges Lemaître a fost admis în rândul clerului în 1923. Interesul său faţă de astronomie l-a dus la studii efectuate la Universitatea din Cambridge şi Institutul de Tehnologie Massachusetts. În anii 1930, şi-a prezentat ideile despre felul în care Universul s-a născut, în urma unei explozii gigantice. Ipotezele sale au fost dezvoltate de alţii în actuala teorie Big Bang.

Clyde Tombaugh (1906 -1997)

Astronomul american Clyde Tombaugh a crescut la ferma părinţilor săi. La 19 ani, a construit primul său telescop cu reflexie, din piese vechi. Angajat să lucreze la Observatorul Lowell , în 1929, a început o căutare meticuloasă după o nouă planetă a Sisemului solar. În februarie 1930, a descoperit o planetă pe o orbită dincolo de Neptun şi a numit-o Pluto. Până în 1946, catalogase 29 548 galaxii, 3 969 asteroizi şi două comete în timpul cât a lucrat la Observatorul Lowell.

Fred Hoyle (1915 -2001) Hoyle s-a născut în Yorkshire, Anglia. Părinţii săi lucrau în industria lânii. A studiat la Cambridge. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial , a lucrat la sistemele radar, apoi a revenit la Cambridge , unde a detaliat felul în care elementele chimice sunt create în interiorul stelelor şi a dezvoltat teoria stării staţionare a Universului. Aceasta afirmă că Universul se extinde constant prin crearea de mai multă materie. A scris , de asemenea, 14 romane de science-fiction.

Martin Ryle (1918 -1984)

Fiu de medic englez, Martin Ryle a lucrat la sistemele radio şi radar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După terminarea războiului a lucrat la Cambridge. A contribuit la progresul radioastronomiei, construind radiotelescoape mai sensibile şi mai precise, care au fost utilizate în descoperirea quasarilor(galaxii îndepărtate cu un nucleu galactic puternic activ, care emite enorme cantităţi de energie).

Stephen Hawking (n. 1942) Născut în Anglia, Stephen Hawking a fost diagnosticat la începutul anilor 1960 ca suferind de o boală neuromotorie şi i s-au acordat numai câteva luni de viaţă. Limitat la un scaun cu rotile şi bazându-se pe calculatoare şi glas sintetizat pentru a comunica, el continuă să lucreze ca fizician teoretician. Cercetările cele mai faimoase au fost în domeniul teoriei cuantice şi al explicării găurilor negre, fiind cel mai cunoscut expert în acest domeniu.

Jocelyn Bell (n. 1943) Fiică de arhitect, Jocelyn Bell s-a născut în Belfast, Irlanda de Nord. N-a promovat examenul de admitere la liceu, ceea ce a ambiţionat-o să studieze fizica la Universitatea din Glasgow, înainte de a lucra în radioastronomie la Cambridge. În 1967, a descoperit semnale radio neobişnuite, care proveneau din spaţiu şi pulsau la intervale regulate. Acestea erau emise de stele masive colapsate, numite pulsari.

Bibliografie: 1. www. wikipedia. org. 2. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti, 2005 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. Din Antichitate până în Evul Mediu, 1800 î. Hr. -1492, Ed. Rao, Buc. , 2003 4. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la Renaştere până la Iluminism, 1492 -1789, Editura Rao, Bucureşti, 2003 5. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la Revoluţia Franceză până la începutul secolului XX, 1789 -1914, Editura Rao, Bucureşti, 2003 6. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. De la primul război mondial până în prezent, Editura Rao, Bucureşti, 2003

SF RŞIT