S IUBETI MILA Studiul 12 pentru 21 Septembrie

„SĂ IUBEŞTI MILA” Studiul 12 pentru 21 Septembrie 2019

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!” (Psalmii 112: 4, 5)

În conformitate cu principiile Împărăţiei pe care Isus le preda, care ar trebui să fie principalele priorităţi în vieţile noastre? Îngrijirea nevoiaşilor face parte din priorităţile noastre principale? Cum ar trebui să-i tratăm pe cei nevoiaşi ? Priorităţile noastre Atitudinea noastră Milostivi Generoşi Împăciuitori Apărători

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ” (Matei 6: 33) Isus a listat principalele priorităţi ale unui cetăţean al Împărăţiei Cerurilor. Acestea sunt : 1 Îngrijind de nevoile noastre (Matei 6: 25 -32) • Nu fi copleşit de nevoile tale. Domnul va purta de grijă. Căutând Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 6: 33) 2 • Împărăţia lui Dumnezeu este în centru, nu noi. 3 Căutând dreptatea Împărăţiei (Matei 6: 33) • Ajutorarea celor nevoiaşi şi a celor asupriţi. Subordonându-ne autorităţilor (Matei 22: 21) • Ascultând de autorităţi (Romani 13: 1 -7), cu excepţia cazurilor în care ascultarea vine în contradicţie cu Legea lui Dumnezeu (Fapte 5: 29). Ce rămâne de făcut când prioritatea 3 şi 4 intră în conflict ? 4

MILOSTIVI „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? ” (Iacov 2: 15 -16) Ar trebui să ne rugăm Domnului pentru înţelepciun e înainte de a acţiona Aşteptările Ar trebui să luăm aminte de situaţiile celorlalţi şi să acţionăm atunci când avem informaţiile necesare Rugăciunea Ar trebui să empatizăm cu cei ce suferă Educaţia Mila Ca şi creştini , trebuie să fim milostivi şi să-i ajutăm pe cei ce au nevoie. Acest ajutor nu trebuie să fie impulsiv. Consideraţi următoarele : Mereu ar trebui să ajutăm, chiar şi atunci când cei pe care-i ajutăm nu reacţionează după aşteptările noastre

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu ” (2 Corinteni 9: 7) GENEROŞI Noi nu-i putem ajuta personal pe nevoiaşi întotdeauna. Există persoane pe care le putem ajuta de la mare depărtare. În acele cazuri, ajutorul financiar este o opţiune bună. Biblia ne încurajează să fim generoşi (Proverbele 19: 17). Generozitatea noastră este un răspuns la generozitatea lui Dumnezeu ( 1 Cron. 29: 14; 2 Cor. 8: 9). Aceasta este un remediu eficient împotriva egoismului. Generozitatea nu este un gest forţat sau ce se face doar o dată. Un spirit generos trebuie cultivat; o pornire permanentă de a-i ajuta pe ceilalţi.

ÎMPĂCIUITORI „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5: 9) Există conflicte politice, economice sau din ură între naţiuni, triburi, grupuri etnice sau comunităţi. Conflicte ce produc suferinţă şi necesită ajutoare umanitare. Noi suntem chemaţi să răspundem acestor nevoi şi să aducem pacea în conflicte cât de bine putem după abilităţile fiecăruia. Isus ne învăţa să evităm să începem conflicte: nu vă mâniaţi, nu aveţi resentimente, iubiţi-vă vrăjmaşii , rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc. . . „Evanghelia păcii” ne modelează gândurile în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi oameni şi ne învaţă cum să-i tratăm.

„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58: 1) APĂRĂTORI Noi suntem mâinile şi picioarele lui Isus care ar trebui să facă bine celor nevoiaşi pe Pământ. Noi mai suntem chemaţi şi să fim vocea lui Isus pentru a striga pentru dreptate. Ca şi profeţii din vechime, noi trebuie să fim vocea celor care nu au o voce. Noi trebuie să luăm atitudine, să-i apărăm pe cei vulnerabili. Conflictul, Sfârşeşte-l acum. Adventiştii spun „Nu violenţei” Doar vocea noastră singură poate să nu schimbe o anumită situaţie, dar noi nu putem să nu spunem nimic. În plus, vocea noastră ca o biserică locală, naţională şi globală este mai puternică.

Sărăcia este prezentă în orice societate. Sărăcia îi jefuieşte pe oameni de cele mai elementare drepturi. Sărăcia îi înfometează pe oameni, îi privează de îngrijire medicală, apă curată, educaţie, posibilitatea de a munci, şi adesea generează un sentiment de neputinţă, deznădejde şi inegalitate. Zilnic, peste 24. 000 de copii mor din cauza unor condiţii prevenibile create de sărăcie. Adventiştii de ziua a şaptea cred că acţiunile de reducere a sărăciei şi a nedreptăţilor adiacente sunt o parte importantă a responsabilităţii sociale creştine. Biblia dezvăluie clar interesul special al lui Dumnezeu pentru cei săraci şi răspunsul pe care El îl aşteaptă de la credincioşii Lui în dreptul celor nevoiaşi. Toate fiinţele omeneşti poartă chipul lui Dumnezeu şi sunt beneficiare ale binecuvântărilor lui Dumnezeu (Luca 6: 20). În lucrarea pentru săraci, noi urmăm exemplul şi învăţătura lui Isus (Matei 25: 35, 36). Ca şi comunitate spirituală, adventiştii de ziua a şaptea promovează dreptatea pentru săraci şi „vorbesc pentru cei care nu pot vorbi pentru ei înşişi” (Proverbe 31: 8 NIV) şi împotriva celor care „jefuiesc pe săraci de drepturile lor” (Isaia 10: 2 NIV). Noi lucrăm împreună cu Dumnezeu care „face dreptate celor săraci” (Psalmi 140: 12 NIV).

Lucrarea pentru reducerea sărăciei şi foamei înseamnă mai mult decât a arăta simpatie faţă de săraci. Înseamnă militarea pentru politici publice care să le ofere săracilor dreptate şi echitate, pentru drepturile şi capacitarea lor. Înseamnă sponsorizare şi participare la programe care vizează cauzele sărăciei şi ale foamei, ajutându-i pe oameni să-şi clădească vieţi sustenabile. Acest angajament pentru dreptate este un act de dragoste (Mica 6: 8). Adventiştii de ziua a şaptea cred că este de asemenea un apel pentru o vieţuire simplă şi modestă, ca mărturie împotriva materialismului şi culturii opulenţei. Adventiştii de ziua a şaptea se alătură comunităţii globale în susţinerea Obiectivelor ONU de Dezvoltare ale Mileniului, de reducere a sărăciei cu cel puţin 50%, până în 2015. În vederea acestei ţinte, adventiştii de ziua a şaptea intră în parteneriat cu societatea civilă, guverne şi alte instituţii, lucrând împreună cu acestea local şi global şi astfel participând la lucrarea lui Dumnezeu de instaurare a unei dreptăţi durabile într-o lume frântă.

Ca urmaşi ai lui Hristos ne angajăm în această lucrare cu speranţă neşovăielnică, energizaţi de făgăduinţa divină a unui cer nou şi un pământ nou, unde nu va mai fi sărăcie, nici nedreptate. Adventiştii de ziua a şaptea sunt chemaţi să trăiască imaginativ şi cu credincioşie înăuntrul acestei viziuni a Împărăţiei lui Dumnezeu, acţionând pentru a pune capăt sărăciei acum. Această declaraţie a fost aprobată şi votată de către Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, pe 23 iunie 2010, la sesiunea Conferinţei Generale, desfăşurată la Atlanta, Statele Unite ale Americii.

„Simpatiile delicate ale Mântuitorului nostru au fost deşteptate pentru umanitatea decăzută şi suferindă. Dacă cineva va dori să-i fie ucenic, acesta trebuie să-şi cultive compasiunea şi afecţiunea. Indiferenţa la problemele oamenilor trebuie să fie înlocuită cu interesului plin de energie pentru suferinţele celorlalţi. Văduva, orfanul, bolnavul şi muribândul vor avea mereu nevoie de ajutor. Aceasta este o oportunitate de a proclama evanghelia – a -L avea pe Isus, speranţa şi consolarea omenirii. Când trupul suferind al bolnavului este uşurat şi ai maniefstat un interes viu faţă de el, inima acestuia este dechisă şi poţi turna în ea balsamul ceresc. Dacă priveşti spre Isus şi extragi de la El înţelepciune , putere şi har, poţi împărţi consolarea Lui şi altora pentru că Mângâietorul e cu tine” E. G. W. (Consiliere pentru sănătate , pag. 34)