RSPUNDEREA CIVIL A MAGISTRAILOR I MODUL CUM ACEASTA

RĂSPUNDEREA CIVILĂ A MAGISTRAŢILOR ŞI MODUL CUM ACEASTA LE POATE AFECTA INDEPENDENŢA

Constituţia României art. 124 – Înfăptuirea justiţiei: (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii; (2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi; (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii art. 131 – Rolul Ministerului Public: (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

rolul justiţiei în general (şi al magistratului în special) v de a contribui la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale tuturor celor ce li se adresează; v de a contribui la realizarea ordinii publice; v buna administrare a justiţiei (atribut exclusiv al statului)

q. Un drept fundamental al cetăţenilor oricărui stat democratic: Ø buna administrare a justiţiei o deficienţele în organizarea şi funcţionarea justiţiei reprezintă încălcări ale acestui drept.

Dubla perspectivă Problema răspunderii trebuie privită prin prisma rolului pe care îl are: § Justiţia - organism unitar, § Magistratul – privit individual.

În literatura juridică s-au formulat două interogaţii: Poate fi ţinut să răspundă statul pentru deciziile luate de magistraţi? Da? Atunci va avea statul o acţiune recursorie împotriva magistraţilor? (În ce măsură este ea necesară? )

Congresul Uniunii Internaţionale a Magistraţilor (Macao -1989) q. Răspunderea statului pentru deciziile pronunţate de judecători. Constituie corpul magistraţilor un organ de stat ? Da Nu activitatea judiciară statul nu poate fi făcut răspunzător pentru actele judecătorilor - serviciu asigurat de stat ceea ce implică şi răspunderea acestuia Raportorul Marelui Ducat al Luxemburgului Cea mai mare parte a statelor Raportorul canadian

Congresul Uniunii Internaţionale a Magistraţilor (Macao -1989) q. Răspunderea judecătorilor pentru hotărârile pe care le pronunţă. Răspunsul statelor exclusă în special Marea Britanie există fără nici o limită acceptată numai în cazuri bine determinate. Spania, Suedia

Justificare a lipsei răspunderii magistraţilor Ødacă trebuie să răspundă material, ar fi pusă în discuţie independenţa judecătorilor: - existenţa acţiunii în răspundere, poate da naştere tentaţiei de asumare a celor mai mici riscuri; - de aici – concluzia: riscurile sunt mai mult sau mai puţin importante în funcţie de potenţa financiară a unei părţi; Ødacă magistratul trebuie să compară în faţa colegilor săi, va plana suspiciunea că judecătorii, în mod deliberat, şi-au acoperit colegul.

Justificare a lipsei răspunderii magistraţilor ØInstalarea unei psihoze de bănuieli de parţialitate este de temut.

Acţiunea recursorie a statului împotriva magistratului Ţările care consideră că judecătorii nu pot fi traşi la răspundere pentru nici un motiv nu poate exista nici o acţiune recursorie a statului contra judecătorilor, chiar şi în situaţia în care statul ar putea fi responsabil. o Portugalia, Canada, Malta, Irlanda, Marea Britanie.

România Reglementările în vigoare: ü Constituţia României - cadrul general Art. 52 - (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. q Convenţia europeană a drepturilor omului, Protocol 7, Art. 3: Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară.

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: ART. 94 - felurile răspunderii magistraţilor. (1) Judecătorii si procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii. ART. 96 reglementează diferit. răspunderea statului - fără nici o distincţie (procese penale/altele): (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii. . . răspunderea magistratului (nefăcânde-se nici o distincţie): (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

repararea prejudiciului pentru erori judiciare săvârşite în procesele penale: (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală. pentru erori judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale: (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor. . . nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

Observaţii: Există 2 tipuri de răspundere: - Răspunderea statului pentru erori judiciare -unică, indiferent de izvor; - Răspunderea magistratului - când îşi exercită funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Cele două tipuri de răspundere (a statului şi a magistratului), au acelaşi izvor: - eroarea judiciară Diferit reglementat: dreptul la repararea prejudiciului: (după izvorului ce a dat naştere erorii judiciare, generatoare de prejudiciu).

Răspunderea patrimonială a statului Are aceeaşi natură juridică, indiferent de izvorul ce i-a dat naştere. Temeiul răspunderii patrimoniale. Ø statul este cel ce administrează activitatea justiţiei: - statul este cel ce organizează , din punct de vedere strict administrativ, justiţia; - este cel ce o finanţează; - statul este cel ce elaborează politicile după care funcţionează justiţia; - formarea magistraţilor – în sarcina statului;

Răspunderea patrimonială a statului În alte cauze decât cele penale: - răspunderea statului este limitată la existenţa unei condamnări penale sau a unei sancţionări disciplinare a magistratului; - eroarea judiciară nu este definită. După ce statul acoperă prejudiciul persoanei vătămate, acesta „. . . se poate îndrepta. . . ” împotriva magistratului: - numai dacă se acoperă prejudiciul statul are acţiunea în despăgubiri. Inechitabil!

Răspunderea patrimonială a statului nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998 şi 999 Cod Civil. - temeiul răspunderii este diferit; Răspundere delictuală C. Civ. Art. 998 şi 999 Răspundere civilă L. 303/2004 , art. 96 1. Faptă ilicită Act jurisdicţional 2. Prejudiciu 3. Vinovăţie Nu întotdeauna 4. Legătură de cauzalitate (1 -2)

Răspunderea patrimonială a statului Exercitarea dreptului la acţiunea în despăgubiri împotriva magistratului este lăsată la latitudinea statului. De lege ferenda: repararea prejudiciului nu trebuie condiţionată de existenţa vinovăţiei magistratului (nu întotdeauna este magistratul vinovat de producerea prejudiciului); o definire a erorii judiciare (nu limitativ prevăzută); eliminarea inechităţilor; O reglementare a instituţiei ca atare, se impune cu necesitate.

Răspunderea patrimonială a magistratului are un caracter subsidiar; se poate angaja doar dacă magistratul a săvârşit o eroare judiciară, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ce a dat naştere unui prejudiciu; întinderea prejudiciului, ce trebuie acoperit, nu este prevăzută; Este necesară existenţa unei hotărâri definitive, în urma unui proces, prin care s-au stabilit: - răspunderea patrimonială a statului; - întinderea prejudiciului.

Acţiunea în despăgubiri împotriva magistraţilor are o sferă mai restrânsă decât acţiunea în regres; cea din urmă cuprinde dreptul statului de a se îndrepta împotriva oricărei persoane care a provocat situaţia generatoare de daune (aici este necesar să se facă anumite nuanţări). Acţiunea în despăgubiri - la latitudinea statului; Diferit de acţiunea în regres - obligatorie. Instanţa competentă să judece o astfel de acţiune nu este prevăzută. Procedura nefiind reglementată, acest lucru se impune cu necesitate. Termenul de prescripţie – 1 an.

Etape de parcurs în alte cuze decât cele penale Hotărâre definitvă – conţine eroarea judiciară. Hotărâre definitvă – confirmă existenţa erorii. Hotărâre definitvă: - stabileşte răspunderea penală sau disciplinară a magistratului; - legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi eroarea judiciară. Hotărâre definitvă – stabileşte răspunderea statului şi întinderea prejudiciului. Hotărâre definitvă - stabileşte răspunderea magistratului şi întinderea prejudiciului.

În loc de concluzii Prejudiciul va trebui acoperit în totalitate sau numai parţial? Care sunt criteriile după care vom stabili întinderea prejudiciului? Ce se întâmplă dacă suma pe care magistratul trebuie să o plătească statului este atât de mare încât este de natură să îl destabilizeze din punct de vedere economic şi social? Va mai putea acesta să-şi exercite profesia în continuare cu imparţialitate şi echilibru ? Va mai fi acesta un judecător, sau procuror independent? Ce urmărim de fapt atunci când ne dorim să tragem la răspundere un magistrat neglijent sau care îşi exercită funcţia cu rea-credinţă? (N-ar fi suficientă o răspundere disciplinară? )

Studiu privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar - 2007 Desfăşurat: septembrie – octombrie, de către Transparency International – România; Două focus-grupuri: judecători (4104) şi procurori (1756), total – 5860 magistraţi; Chestionar; Un focus-grup de analiză. Propuneri: . . Introducerea asigurărilor obligatorii pentru răspunderea patrimonială în caz de eroare judiciară pentru magistraţi – constituită de stat, în favoarea acestora.

În ce măsură credeţi că actualul statut al magistraţilor asigură protecţia unitară a magistraţilor români?

Consideraţi că în acest moment magistraţii sunt protejaţi de riscurile ce decurg din îndeplinirea atribuţiilor?