Romnia n anul 1938 Societate i cultur Dr

România în anul 1938 Societate și cultură Dr. Vasile Mărculeț Colegiul Tehnic „Mediensis”

- după Marea Unire din 1918: - România – a șasea țară ca mărime din Europa - continuă procesul de: - modernizare a societății - integrare în civilizația europeană - probleme de rezolvat în perioada interbelică: - integrarea noilor provincii - atenuarea contrastelor și a diferendelor

Integrarea provinciilor - 1918 -1923 - provinciile și-au păstrtat legile și instituțiile proprii - 1923 – Constituția – armonizează situația - 1925 – legea administrativă – 71 de județe - limitele integrării: - evoluția legislativă lentă - paralelism instituțional - contraste între mediul rural (80% din populație) și mediul urban (20% din populație) - București – principalul centru economic (20% din producția industrială) și administrativ - populația eterogenă – 870. 000 locuitori – Micul Paris - contrastele – stare de contestare și dezamăgire în rândul tinerei generații – reflectată înclusiv în creațiile culturale - soluții căutate: - revenirea la religie - recurgerea la violentă - regimul minorităților – stabilit prin lege – reflectă caracterul democratic al regimului politic. - Constituția – stipula drepturile și libertățile cetățenilor indiferent de originea etnică, limbă sau religie. - ca drul legislativ a permis inființarea partidelor etnice și intrarea unora in Parlament. - unele diferende între stat și minorități

Stabilizarea economică - Efectele războiului: - ocupația militară - distrugerea de bunuri - dezorganizarea finanțelor - reducerea producției - inflația - bolile - foametea - 1921 – reforma agrară – refacerea agriculturii - 6 milioane ha - expropriate și vândute către circa 1. 400. 000 de țărani – cel mai mare transfer de proprietate din Ruropa răsăriteană - 1924 – producția industrială atinge nivelul antebelic – începe stabilizarea economică - 1924 -1929 – dezvoltare economică – favorizată de legislația liberală: - legile minelor, apelor, energiei, comercializării întrepriderilor statului - organizarea activității econimice - lansarea unor măsuri protecționiste - limitarea controlului străin

-1929 -1933 – criza economică mondială – afectează și economia României - măsurile guvernării țărăniste: - împrumut extern de 100 milioane de dolari - atragerea capitalului străin - nu redresează situația - scad prețurile și producția - întreprinderile dau faliment - crește numărul șomerilor - după 1933 – economia se reface - 1938 – producția atinge nivelul maxim al perioadei: - România – realizări: - a șasea țară din lume la producția de petrol - a doua producătoare de gaz metan din Europa - și-a dezvoltat industria extractivă - 10 noi întreprinderi intrat în funcțiune în industria metalurgică

Situația politică interbelică - se modifica față de perioada anterioară – apare un om politic mai activ care se adresează unor categorii diferite de alegători - legea votului universal pentru bărbați – crează un corp electoral nepregătit civic și ușor de manipulat - exercitarea dreptului de vot pentru femei a rămas nereglementată - situația vechilor partide în primul deceniu după război: - unele își continuă activiatea - unele dispar - partide existente dinainte de război: - Partidul Conservator (PC) - Particul Național Liberal (PNL) - Partidul Social-Democrat (PSD) - partide nou apărute: - Partidul Național Țărănesc (PNȚ) - Partidul Comunist din România (PCd. R) - Garda de Fier - până în 1922 – o proliferare a partidelor politice - după 1922 – o concentrare a partidelor politice - după 1926 – viața politică- controlată de: - PNL – exponent ai oligarhiei financiare și industriale – domină perioada 1918 -1928 - PNȚ - exponent al țărănimii și al statului agrar

- 1927 – mor: - regele Ferdinad I - Ionel Brătianu, primul ministru și președintele PNL - 1930 – prințul Carol revine în țară – ocupă tronul la care renunțase în 1925, ca regele Carol II - 1928 – alegerile – câștigate de PNȚ (77, 76%) - guvernarea PNȚ nu poate ameliora efectele crizei economice - 1934 -1937 – revenirea la putere a liberalilor - regele controlează activitatea guvernului - democrația parlamentară – discreditată - agresivitatea Mișcarii Legionare crește - camarila regală – tot mai implicată în conducera statului - 1937 – intensificare a crizei politice - 16 partide participă la alegeri – nici unul nu obține majoritatea care să-i asigure guvernarea țării - Carol II – numește un guvern condus de Octavian Goga - apropiat ideologic de cel din Germania - 1938 – elaborată o nouă Constituție - instituie regimul politic autoritar - nu respectă principiul separației puterilor în stat - autoritatea monarhului capătă amploare prin controlul asupra Parlamentului - activitatea Parlamentului – formală - regele – dreptul de a convoca și dizolva Parlamentul și de a emite decretelege - drepturile devin obligații - se instituie Consiliul de Coroană – organ al puterii de stat - pe plan extern: - se menține alianța tradițională cu Franța și Anglia - se încheie un acord economic cu Germania

Domeniul cultural - România – între modernizare și tradiționalism - cultura – un fenomen social, prin: - presă - instituții, în special cele de învățământ - politica culturală – obiective: - diminuarea analfabetismului - dezvoltarea sistemului liceal și universitar - prin creatorii români din străinătate – cultura capătă o vocație universală - Tristan Tzara – unul din inițiatorii mișcării dadaiste - Mircea Eliade – deschide domeniul istoriei religiilor - Constantin Brâncuși – promovează tradițiile satului românesc - George Enescu – face cunoscut folclorul național - cultura românească – în consonanță cu cea universală - apar noi domenii de creație - perioada este una de mari afirmări intelectuale

- situația României – se încadrează în contextul european: - evoluția treptată de la democrație la autoritarism – soluție politică pentru criza societății - constituțiile din 1866 și 1923 au fundamentat regimul democratic parlamentar, urmat de limitarea și, în final, de anularea sa: - 11 februarie 1938 -4 septembrie 1940 – regimul autoritar al lui Carol II - 6 septembrie 1940 -23 ianuarie 1941 – dictatura legionară - 23 ianuarie 1941 - 23 august 1944 – dictatura militară antonesciană