Roma antica Proiect prezentat de Jitar Claudiu Clasa

Roma antica Proiect prezentat de: Jitar Claudiu Clasa IX-C

• Cuprins: 1. Roma Antica: -perioada monarhiei -perioada republicii 2. Imperiul Roman: - Declinul Imperiului Roman de Apus - Imperiul Roman de Răsărit 3. Principalii zei și zeițe ale romanilor 4. Constructii

Roma Antica Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î. Hr. și 476 d. Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu.

Perioada monarhiei Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î. Hr. de către Romulus și Remus, până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î. Hr. și formarea Republicii Romane. După legendă, orașul Roma a fost întemeiat în anul 753 î. Hr. de către Romulus și Remus, care au fost crescuți de către o lupoaică. În legenda romană, când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium.

Perioada republicii Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor sale din 510 î. Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul 44 î. Hr. , anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 î. Hr. , anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de August. Orașul Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba latină și granița de sud a Etruriei, unde trăiau etruscii, care erau de origine necunoscută.

Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane. Ultimul împărat roman din Italia a fost detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt împărat roman, ce se afla în capitala imperială de est, Constantinopol.

Imperiul Roman antic (27 î. Hr. - 395 d. Hr. ) • După ce Gaius Octavius, nepotul lui Iulius Cezar, și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere, Marc Antoniu, în bătălia de la Actium din anul 31 î. Hr. , acesta a declanșat un amplu proces de restructurare a tuturor instituțiilor statului, fiind conștient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie și că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a știut să câștige simpatia tuturor. Mai întâi a desființat armatele sale și a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcția de consul.

În 27 î. Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, și s-a oferit să renunțe și la supremația militară peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat și titlul de Augustus (tradus „cel venerat”). Această dată, 27 î. Hr. , este considerată în mod convențional drept începutul Imperiului Roman, deși numele de "Republica Romana" a fost folosit mai departe, în mod oficial, timp de câteva secole.

Declinul Imperiului Roman de Apus (395 476) • După 395, niciun împărat nu va mai conduce singur un imperiu, care să se întindă din Britania până în Egipt. Însă, oficial nu erau doua imperii, ci un imperiu cu doi împărați. Imperiul din occident va intra în declin, în 410, vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma, care n-a mai fost devastată din 387 î. Hr. Declinul imperiul de vest se va accentua în vremea lui Valentinian al III-lea (423 -455), continuând să piardă din teritoriu

• În anul 476, un comandant german din armata romană, pe nume Odoacru l-a înlăturat pe împăratul de la Ravenna, Romulus Augustulus (475 -476), și a refuzat să mai pună o alta marionetă, preferând să-l recunoască pe împăratul din răsărit Zenon (474 -491) ca singurul împărat roman și să conducă Italia romană în numele lui, deși un alt împărat din occident, Iulius Nepos (474 -480), continua să conducă Dalmația. În anul 487, după niște neînțelegeri cu Odoacru, Zenon îl va convinge pe regele ostrogot Theodoric (care se afla în Balcani, în partea imperiului de răsărit), să plece și să-l înlocuiască pe Odoacru, ca guvernator al Italiei.

Imperiul Roman de Răsărit (476 - 1453) Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527 -565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi, ele durând din 535 până în 554. În cele din urmă romanii au recucerit Italia, dar efortul de război a ruinat economia romană. În afară de Nordul Africii și Italia, va mai fi recucerita și o parte din sudul Spaniei, și pentru o vreme și câteva teritorii la nord de Dunăre. În vremea lui Iustinian, a fost dat un nou cod de legi, care va rămâne cunoscut cu numele de "Codul lui Iustinian", și a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune) în forma ei actuală, între ani 532 -537.

Principalii zei și zeițe ale romanilor • Jupiter: Este zeul luminii și al fenomenelor cerești • Iuno: Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii • Venus: Era cea mai frumoasă zeiță romană, luminoasă și curată ca flacăra focului. • • Marte: Era zeul războiului. Vulcanus: Era zeul trăsnetului și al soarelui arzător. Saturn: Este o divinitate agrară de origine latină. Minerva: Zeiță cunoscută la etrusci și la greci.

Constructii Limesul, în original în latină limes romanus, este numele frontierei fortificate a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră și până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian) din Scoția de azi, având deci o lungime totală de mii de kilometri. Limesul era construit din palisade, şanţuri şi turnuri de pază

Cum era construit un drum roman

Schema unui domus al unui roman bogat. Se intră în domusul unui roman bogat prin vestibul. Intrarea din faţă duce la Atrium, curtea interioară în care se află un bazin ce servea la adunarea apei de ploaie. La dreapta bazinului, se poate ajunge la două camere. Un coridor ne conduce la peristil. Pe dreapta, o uşă duce la bucătărie şi următoarea la sala de masă. În spate, săli deschise spre grădină.

Reconstituire a unor insulae romane Dacă domus este rezervat pentru cei bogaţi, Insulele sunt construcţii unde trăiesc familiile sărace. Ele au fost, adesea, construite pentru a face faţă sosirii a numeroase persoane care doreau să trăiască la Roma. La parterul acestor insule se găseau, uneori, prăvălii.