Rima ne ajut s deosebim pe poetul adevrat

Rima “ne ajută să deosebim pe poetul adevărat ori chiar de geniu , de poetul mediocru ori chiar falsul poet. ” Gh. N. Dragomirescu Mic tratat de Versificaţie Lecţie pentru clasele v-viii Prof. Gheorghe bîscă Şcoala cu cls. i-viii, nr. 3, cugir, alba

Definire Versificaţia este arta de a scrie versuri, realizată cu ajutorul unor tehnici speciale, ţinându-se cont de anumite cerinţe: forma strofică, măsura versului, rima şi ritmul, considerate a fi elemente formale poeziei.

Accentul Constă în pronunţarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt şi, în consecinţă, a silabei care o conţine, silabă care susţine şi unitatea cuvântului. a. dinamic care poate cădea pe silaba: 1. ultimă : măsea, fânar, gospodar, curajos; 2. penultimă : elevă, învăţătură, pălărie, făină; Tipuri de accent 3. antepenultimă : lacrimă, ţelină, pulbere, limpede; b. tonic care constă în alungirea unei vocale dintr-o unitate dulce, ”. . . c. afectiv cu rol de a evidenţia un cuvânt într-o propoziţie;

Măsura versului Numărul de silabe ale unui vers constituie măsura versului, care variază de la 4 până la 16 -18 silabe, adesea în funcţie de conţinutul de idei ce urmează a fi exprimat. Poezia populară preferă versuri de 5 -6 silabe. Măsura versului şi felul ritmului constituie trăsăturile de bază ale versificaţiei. În analiza măsurii versului este necesar a se face distincţie între silaba grafică şi cea fonetică astfel: “E-a-tâ-ta-fe-ri-ci-re-n-ur-mă = 9 silabe fonetice Şi-a-tâ-ta-mi-pa-re-de-de-par-te = 9 silabe fonetice Al. Vlahuţă N. B. Dacă am număra silabele, fără a ţine cont de pronunţia lor, fiecare vers ar avea câte 11 silabe grafice

Forme strofice 1 Versul este un şir, un rând, dintr-o poezie. Se mai numeşte stih Strofa este un grup de versuri care, în mod obişnuit, exprimă o idee. În funcţie de numărul de versuri , strofele se clasifică astfel : monostih = stofa dintr-un vers “ Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas. ” I. Pillat distih Coşbuc = strofa alcătuită din două versuri “Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop-” G.

Forme strofice 2 terţina = strofa alcătuită din trei versuri “Văzui prin văi al verii dulce vânt. Ştrengar frumos cum toţi pribegii sânt. Târa mantaua-n urmă-i pe pământ. ” G. Coşbuc catren = strofă alcătuită din patru versuri; cea mai utilizată formă strofică prin posibilităţile de dispunere a rimelor. “Veniţi la sânul meu cu toţii, Copii cu frunţile senine, Veniţi să primeniţi izvorul Nădejdii mele de mai bine. ” O. Goga

Forme strofice 3 cvinaria = strofa compusă din cinci versuri, adesea întâlnită în poezia clasică, la Eminescu – “Împărat şi proletar”, la Macedonski, dar şi la G. Coşbuc care a experimentat frecvent în acest domeniu: “Avea Ileana ochi de soare Şi galben păr, un lan de grâu; Vestmănt avea ţesut în floare Şi-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. ”

Forme strofice 4 sextina (senaria) = strofă alcătuită din şase versuri, reprezentativă pentru poezia lui Coşbuc, Goga, Philippide. “Sub plopii rari apele sună Şi plopii rari vâjie-n vânt, Iar roata se-nvârte nebună! Eu stau la covată şi cânt, Dar singură nu ştiu ce cânt, Şi-n ochii mei lacrimi s-adună. G. Coşbuc

Forme strofice 5 Celelalte forme strofice , septima ( 7 versuri ), octetul (8 versuri), nona (9 versuri), decima (10 versuri ) , undecima ( 11 versuri – formă strofică rarisimă), şi duodecima (12 versuri), reprezintă, oarecum, forme strofice duble ale celorlalte tipuri. Acestora li se adaugă strofa polimorfă, alcătuită dintr-un număr mai mare de versuri. N. B. Toate acestea se referă la poezia clasică. Poezia modernă dispune de numeroase variante de organizare a versurilor, fără a se insista în mod deosebit în realizarea unei anume forme

Tipuri de rimă 1 Rima este procedeul poetic care constă în potrivirea sunetelor de la sfârşitul unui vers, cu cele de la sfârşitul altui vers. monorima constă în folosirea unei rime unice la toate versurile unei strofe: “Peste vârf de rămuréle Trec în stoluri rândunéle, Ducând gândurile méle Şi norocul meu cu éle. ” M. Eminescu

Tipuri de rimă 2 împerecheată – versurile rimează , în ordine, două câte două: “Miresme dulci de flori mă-nbată şi mă alină gânduri blânde. . . Ce iertător şi bun ţi-i gândul, în preajma florilor plăpânde ! Râd în grădină: flori de nalbă şi albe flori de mărgărint, De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint. ” D. Anghel încrucişată – rimează primul vers cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea : “De câte ori deschid portiţa şi intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile-mi dezmiardă ochii. O fantezie uriaşă le-a dat un strai la fiecare,

Tipuri de rimă 3 îmbrăţişată – rimează primul vers cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea : “Au înflorit iar măgheranii şi n-a prins nimine de veste. Şi-acum se trec, cum trec pe lume atâtea vieţi ce pân’la moarte S-ascund în numărul mulţimei şi umilite stau deoparte, Cum sta între surori frumoasa cenuşăreasă din poveste. ” D, Anghel

Ritmul este succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers. Silabele accentuate şi cele neaccentuate se grupează în picioare metrice, cele mai cunoscute fiind cele bisilabice şi cele trisilabice. În funcţie de felul cum se grupează silabele în picioare metrice şi de poziţia silabei accentuate în piciorul metric, se disting diverse tipuri de ritm, între care cele mai folosite sunt troheul, iambul, şi amfibrahul, cărora li se adaugă anapestul, dactilul, şi coriambul, rar întâlnite în lirica românrască.

Ritmul trohaic Este alcătuit din picioare metrice bisilabice, în care prima silabă este accentuată. “Sfân-tă mun-că-e-a-ceea Ce-răs-pla-ta-n-ea-şi-gă-seş-te” Al. Vlahuţă /_′ o / _' o / _' o / picioare metrice bisilabice trohaice

Ritmul iambic Este alcătuit din picioare metrice bisilabice în care cea de a doua silabă este accentuată. “A-re-ve-nit-fru-moa-sa-pri-mă-va-ră Co-pa-cii-par-că-s-ninşi-de-a-tâ-ta-floa -re” Al. Vlahuţă / o _' / o _' / o o _′ / o _' / o

Ritmul amfibrahic Este alcătuit din picioare metrice trisilabice în care silaba mediană este accentuată. “Pe-vo-dă-l-ză-reş-te-că-la-re-trecând” G. Coşbuc o _' o / o picioare metrice amfibrahice iambic _' / picior metric