Resurse financiare publice Resurse financiare publice l Resursele

Resurse financiare publice

Resurse financiare publice l Resursele financiare publice reprezintă relaţii sociale de natură economică, în formă bănească, ce iau naştere în procesul de colectare a fondurilor financiare la dispoziţia statului necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale. l Resursele bugetare reprezintă acea parte a resurselor financiare publice cuprinsă în bugetul entităţilor publice.

Factori de influenţă a resurselor financiare publice l Factori economici l Factori monetari l Factori sociali l Factori demografici l Factori politici şi militari l Factori de natură financiară (deficitul bugetar).

Criterii de clasificare a resurselor financiare publice l În funcţie de conţinutul economic: l Prelevări cu caracter obligatoriu l Resurse de trezorerie l Împrumuturi publice l Emisiune monetară fără acoperire.

Criterii de clasificare a resurselor financiare publice l În funcţie de structura organizatorică a statelor: l În statele de tip federal: l Resurse ale bugetului federal l Resurse ale bugetelor statelor, regiunilor, provinciilor l Resurse ale bugetelor locale l În statele de tip unitar: l Resurse ale bugetului central l Resurse ale bugetelor locale

Criterii de clasificare a resurselor financiare publice l În funcţie de bugetul din care fac parte din cadrul sistemului de bugete : l l l l l Resurse financiare ale bugetului de stat Resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat Resurse financiare ale bugetelor locale Resurse financiare ale bugetelor fondurilor speciale Resurse financiare ale bugetului trezoreriei statului Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice autonome Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice finanţate parţial din BS, BASS, BL sau BFS Resurse financiare ale bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii Resurse financiare ale bugetului creditelor externe rambursabile Resurse financiare ale bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Criterii de clasificare a resurselor financiare publice l În funcţie de ritmicitatea încasărilor: l Resurse ordinare (permanente şi obligatorii) l Venituri curente l Venituri fiscale l Venituri nefiscale l Alte venituri l Venituri l Resurse de capital extraordinare l Împrumuturi interne şi externe l Ajutoare, donaţii, sponsorizări şi alte transferuri nerambursabile l Emisiune monetară

Criterii de clasificare a resurselor financiare publice l În funcţie de provenienţă l Resurse financiare interne l Contribuţii fiscale şi parafiscale l Venituri nefiscale l Împrumuturi interne l Emisiune monetară l Resurse financiare externe l Împrumuturi l Ajutoare, donaţii, sponsorizări şi alte transferuri nerambursabile

Impozitele – noţiuni generale Impozitele reprezintă o formă de prelevare cu caracter obligatoriu, nerambursabil şi fără contraprestaţie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, la dispoziţia statului, în vederea constituirii resurselor financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor publice. l Caracteristici ale impozitului: l Caracterul obligatoriu l Nerambursabilitatea l Lipsa unei contraprestaţii directe l

Rolul impozitului l Financiar – mijloc de procurare a resurselor financiare ale statului l Economic – mijloc de intervenţie a statului în economie l Social – permite redistribuirea unei părţi din PIB între veniturile diferitelor persoane fizice

Elementele impozitului l l l Subiectul impozitului – Persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului Suportatorul impozitului – persoana care suportă efectiv sarcina fiscală Obiectul impozitului – materia supusă impozitului Unitatea de impunere – unitatea fizică sau monetară folosită la dimensionarea obiectului impozabil Baza de impozitare– cuantificare în unităţi fizice sau monetare a obiectului impozabil Sursa impozitului – arată din ce anume se plăteşte impozitul datorat

Elementele impozitului l Cota impozitului – reprezintă impozitul plătit la 100 de unităţi de imunere l Asieta impozitului – totalitatea măsurilor care se iau de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea bazei de impozitare şi a impozitului datorat. l Termenul de plată – data limită până la care impozitul trebuie achitat statului.

Principiile impunerii Impunerea reprezintă ansamblul de măsuri şi operaţiuni (politice şi de tehnică fiscală) efectuate în baza legii, care au ca scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice. l Principiile impunerii (Adam Smith): l Principiul justeţei impunerii (principiul echităţii fiscale) l Principiul certitudinii impunerii l Principiul comodităţii impunerii l Principiul randamentului impozitelor l

Principiile impunerii în viziune modernă l Echitatea fiscală l Principii de politică financiară l Principii de politică economică l Principii de politică socială

Echitatea fiscală l Echitatea fiscală se referă la faptul că nivelul prelevărilor de resurse financiare la dispoziţia statului de la fiecare contribuabil trebuie să se facă în funcţie de venitul obţinut sau averea deţinută şi de situaţia acestuia l Stabilirea minimului neimpozabil l Universalitatea impunerii l Echitate fiscală orizontală l Echitate fiscală verticală

Principii de politică financiară Randamentul fiscal ridicat l Impozitul să aibă caracter universal l Să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere l Volumul cheltuielilor prilejuite de colectarea impozitului să fie minim. l Stabilitatea l Randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul ciclului economic l Elasticitatea l Capacitatea impozitului respectiv de a răspunde la necesităţile conjuncturale statului l

Principii de politică economică l Posibilitatea folosirii impozitului ca modalitate de intervenţie a statului în economie pentru: l Stimularea sau reducerea consumului anumitor bunuri l Impulsionarea dezvoltării unor ramuri sau regiuni economice l Extinderea sau restrângerea exportului sau importului anumitor bunuri l Stimularea investiţiilor etc.

Principii de politică socială l Posibilitatea folosirii impozitului pentru influenţarea comportamentului contribuabililor l Reducerea disparităţilor sociale şi pe această bază a gradului de disensiuni sociale l Reducerea sau stimularea consumului anumitor bunuri pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei considerate l Atragerea capitalului electoral (fenomenul de iluzie fiscală).

Presiunea fiscală l Reprezintă raportul dintre totalul veniturilor fiscale şi produsul intern brut şi arată cât la sută din PIB este concentrat la dispoziţia statului cu ajutorul taxelor şi contribuţiilor. l Gradul de colectare se determină ca raport între suma impozitelor încasate şi nivelul impozitelor prevăzute în bugetul de stat şi reprezintă o măsură a eficacităţii procesului de colectare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor.

Tehnica impunerii l Se referă la operaţiunile şi metodele folosite pentru stabilirea cuantumului impozitelor şi colectarea acestora. l Aşezarea impozitului (stabilirea obiectului impozabil) l Determinarea sumei impozitelor l Perceperea impozitelor l Urmărirea impozitelor

Aşezarea impozitelor l Identificarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare l Metode de evaluare indirectă l Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil (nu ţine cont de situaţia personală a contribuabilului) l Evaluarea forfetară l Evaluarea administrativă l Metode de evaluare directă l Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane l Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului l Folosirea facilităţilor fiscale

Determinarea sumei ipozitului l Impozite de repartiţie – în funcţie de nevoile statului, suma globală a resurslor financiare necesare se împarte proporţional pe subiecte sau obiecte impozabile l Impozitele de cotitate – se aplică sistemul de cote procentuale asupra bazei de impozitare

Perceperea impozitelor l Direct de la contribuabili l Prin stopaj la sursă l Prin aplicarea de timbre fiscale.

Perceperea impozitelor Obligaţia fiscală – îndatorirea de a plăti impozitele, taxele şi alte venituri bugetare (est o obligaţie legală, juridică şi are formă bănească) l Creanţa fiscală – dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri de la contribuabili, în cuantumul stabilit în baza unor acte normative. l Titlul de creanţă fiscală – documentul prin care se constată şi se indvidualizează obligaţia fiscală a unei persoane (poate fi explicit sau implicit). l l l Nu instituie, ci constată obligaţia fiscală Are forţă de titlu executoriu

Stingerea obligaţiei fiscale Forme de stingere a creanţei fiscale l Plata impozitelor l Compensarea l Anularea l Prescripţia l Răspunderea în domeniul fiscal l Răspundere administrativă (contravenţii şi majorări de întârziere) l Răspundere disciplinară l Răspundere materială l Răspundere penală. l

Executarea silită a creanţelor fiscale l Măsuri prealabile executării silite l Trimiterea unei înştiinţări de plată l Trimiterea de somaţii l Forme de executare silită l Executarea silită prin poprire l Executarea silită asupra bunurilor mobile l Executarea silită asupra bunurilor imobile.

Clasificarea impozitelor l După trăsăturile de fond şi formă l Impozite directe l l l Impozite reale Impozite personale l Impozite indirecte l l l Impozite pe venit Impozit pe avere Impozit pe cheltuieli l l Impozite financiare Impozite de ordine l l Impozite permanente Impozite incidentale l l l Impozite federale Impozite ale administraţiei centrale Impozite locale După obiectul impunerii După scopul urmărit După frecvenţa cu care se realizează După insituţia care le administrează

Vă mulţumesc pentru atenţie!