REPERE PRIVIND PROFILAXIA STRESULUI N INSTITUIILE DIN DOMENIUL

REPERE PRIVIND PROFILAXIA STRESULUI ÎN INSTITUŢIILE DIN DOMENIUL ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE

SPECIFICUL ACTIVITĂŢII ÎN DOMENIUL ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE Caracteristicile activităţii n Expunere frecventă la factori de risc fizic şi psihic n Confruntare frecventă cu situaţii de suferinţă umană n Conflict, ambiguitate de rol n Confruntarea frecventă cu situaţii neprevăzute n Imposibilitatea planificării uniforme a activităţii n Program de lucru în schimburi n Imposibilitatea de a soluţiona unele probleme de muncă, ce determină adeseori sentimente de inutilitate n Absenţa frecventă a feed-back-ului acţiunilor întreprinse n n Ocupaţiile din domeniul ordinii şi siguranţei publice se pot constitui într-o importantă sursă de stres psihic, factorii favorizanţi grupându-se şi potenţându-se reciproc, după următorii parametri: specificul profesiei, prezent prin dificultatea sarcinilor şi exigenţele de performanţă condiţiile de ambient profesional (zgomot, poluare, aglomeraţie etc. ) caracteristicile relaţionării interpersonale condiţiile determinate de caracterul special al activităţii, constând în suprasolicitare intensă, neînsoţite de măsuri de recuperare adecvate

STRESUL OCUPAŢIONAL n n Stresul ocupaţional accentuează permanent discrepanţa dintre zestrea adaptativă a individului şi exigenţele crescânde ale mediului psihosocial, prin: diminuarea capacităţii de răspuns bazat pe funcţionalitatea proceselor cognitive, accentuat de bombardamentul informaţional şi dublat de viteza schimbării sociale, specifice progresului tehnicoştiinţific suprasolicitant estomparea voluntară a reactivităţii emoţionale, prin apariţia multiplelor restricţii normative deplasarea accentului în cadrul sferei motivaţionale către satisfacerea prioritară a trebuinţelor superioare de stimă, prestigiu, securitate etc. , în defavoarea celor biologice rezonanţa afectivă negativă, generată atât de eşecul adaptativ, cât şi de nesatisfacerea motivaţiilor de afirmare şi/sau afiliere Se consideră că stresul devine distres atunci când: n este prelungit sau frecvent n refacerea necesară după expunerea la stres este mereu amânată Semne şi simptome ale stresului la nivel individual n comportamental – izolare socială, conflicte în familie, nelinişte, apetit scăzut sau exagerat atât în plan alimentar cât şi în plan sexual, insomnii, consum exagerat de alcool, cafea, ţigări, dificultăţi în vorbire n corporal - dureri de cap, ameţeli, stare de vomă, transpiraţii excesive, tahicardie, palpitaţii, stare de oboseală, hipertensiune, dificultăţi respiratorii, tensiune musculară, contracţii musculare, constipaţie sau diaree, creştere sau pierdere rapidă în greutate n emoţional - iritabilitate, supărare, stări depresive, anxietate, pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, scăderea satisfacţiilor, lipsa de entuziasm şi motivaţie, umor nejustificat n mental – gândire neclară şi o focalizare a ei pe termen scurt, dificultăţi în luarea deciziilor, greşeli nejustificate, lisa memoriei, capacitatea de concentrare deficitară În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecţiunile strict medicale. Acesta afectează aproximativ 28% dintre angajaţi, adică peste 40 milioane de indivizi. Împreună cu costurile de sănătate, costurile totale anuale datorate stresului profesional sunt estimate la circa 20 de miliarde Euro pentru ţările U. E. , fără a adăuga pierderile de productivitate. Indicatori de stres în cadrul organizaţiei n niveluri ridicate de îmbolnăvire şi absenteism n scăderea productivităţii şi incapacitatea de atingere a obiectivelor impuse n creşterea ratei accidentelor şi a celei de eroare în muncă n număr crescut de conflicte interne între angajaţi n rată exagerată a fluctuaţiei de personal

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ ÎN INSTITUŢIILE DIN DOMENIUL ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE Asistenţa psihologică reprezintă un ansamblu de programe şi măsuri specifice, concepute în mod unitar, menite să asigure capacitatea de funcţionare optimă a individului din punct de vedere al parametrilor psihici. În MIRA aceasta se acordă în situaţia în care se ridică probleme ce ţin de caracteristicile de personalitate, de prevenirea sau de rezolvarea unor situaţii stresante şi înlăturarea consecinţelor acestora, de deciziile ce trebuiesc luate în carieră, în funcţie de potenţialul aptitudinal sau de anumite dominante ale personalităţii angajatului. n n Obiectivele strategice ale asistenţei psihologice decurg din prevederile legislative în vigoare, referitoare la: armonizarea cu legislaţia şi politica Uniunii Europene în domeniu promovarea, apărarea sănătăţii mintale şi prevenirea îmbolnăvirilor psihice identificarea riscurilor profesionale, din punct de vedere psihologic, şi semnalarea unor eventuale influenţe negative ale acestora asupra personalului stabilirea măsurilor corespunzătoare de asigurare a condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă, pentru a menţine capacitatea de muncă şi starea de sănătate la un nivel optim, pe toată durata vieţii profesionale Modalităţi de realizare n Profilactică – ce presupune derularea unor programe menite să îi asigure individului capacitatea de a face faţă mediului bio–psihosocial, prin identificarea timpurie a eventualelor vulnerabilităţi psihice şi dezvoltarea mecanismelor de adaptare n Primară – prin care se asigură atât identificarea eventualelor probleme de natură psihologică, evaluarea şi ierarhizarea lor, cât şi proiectarea şi derularea programelor de suport psihologic n Recuperatorie (terapeutică) – ce vizează modalităţi de vindecare, pe calea intervenţiei psihologice, a unor manifestări indezirabile sau boli psihice şi/sau soluţionarea unor probleme de natură psihosocială REŢEAUA DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ A MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE CENTRUL DE PSIHOSOCIOLOGIE COMPARTIMENTELE DE PSIHOLOGII DE UNITATE

LEGISLAŢIE Legi n n Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice Hotărâri ale Guvernului n n Hotărârea Guvernului nr. 788/2005 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi protezelor pentru poliţişti Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor Hotărârea Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Hotărâri ale Colegiului Psihologilor din România n n n Codul deontologic al profesiei de psiholog Codul de procedură disciplinară Hotărârea Comitetului Director al CPR nr. 1 din 10. 03. 2006 privind constituirea, declararea, înregistrarea şi funcţionarea cabinetelor individuale, cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale de psihologie, precum şi exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică în sectorul public sau privat, în regim salarial

MANAGEMENTUL STRESULUI Stresul este răspunsul nespecific al organismului la solicitările externe (Selye, 1950 ) Rezistenţa la stres Fazele stresului • Reacţia de alarmă - cuprinde o fază de şoc (prin depresia sistemului nervos, hipotensiune, hipotermie etc. ) cu o tulburare sistemică bruscă, urmată de contraşoc (fenomene de apărare etc. ) • Stadiul de rezistenţă - cuprinde ansamblul reacţiilor provocate de expunerea prelungită la situaţii pentru care individul dispune de mijloace de adaptare, în care capacitatea de rezistenţă creşte peste medie • Stadiul de epuizare, care intervine atunci când adaptarea nu mai poate fi menţinută. Mecanismele de apărare devin ineficiente şi intervine prăbuşirea Reacţia de alarmă Stadiul de rezistenţă Stadiul de epuizare Timp Fig. 1 Sindromul general de adaptare (Selye) Managementul stresului se referă la acele acţiuni care au o structură formalizată şi sunt implementate cu scopul de a preveni şi reduce stresul angajaţilor (Palmer, Dryden, 1994) Tipuri de programe de management al stresului ¨ orientate către problemele specifice şi acute cu care se confrunta organizaţia ¨ cu caracter general, promovate de echipe de proiect din cadrul organizaţiei sau de centre specializate Utilitatea programelor de management al stresului ¨ oferă o modalitate specializată şi confidenţială de a trata şi reduce stresul personalului şi al membrilor de familie ¨ îmbunătăţesc abilităţile angajaţilor de a face faţă evenimentelor negative de viaţă ¨ cresc eficienţa şi eficacitatea personalului şi implicit a instituţiei ¨ reduc numărul accidentelor de muncă ¨ reduc plângerile opiniei publice referitoare la comportamentele necorespunzătoare ale angajaţilor ¨ reduc centrarea mass-mediei pe aspectele negative legate de activitatea instituţiei ¨ îmbunătăţesc calitatea vieţii personalului şi a familiei acestuia

PROFILAXIA STRESULUI I. Identificarea surselor de stres II. Stabilirea potenţialelor victime ale stresului Factorii de risc care trebuiesc identificaţi sunt următorii: n cultura organizaţională – cu referire la modul de abordare a problemei stresului în muncă n solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de muncă şi expunerea la riscuri fizice sau psihice din mediul de muncă n controlul asupra activităţii – cât de mult pot influenţa angajaţii modul în care realizează propria lor activitate n relaţiile de muncă – pe verticală şi orizontală, dar în special relaţiile şefi-subordonaţi (intimidările şi hărţuirea la locul de muncă) n schimbările organizaţionale – modul cum sunt gestionate şi aduse la cunoştinţa angajaţilor schimbările organizaţionale n rolul – înţelegerea rolului în cadrul organizaţiei de către fiecare angajat n susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a managerilor n instruirea – în scopul oferirii cunoştinţelor şi formării deprinderilor practice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă n factorii individuali – luarea în considerare a diferenţelor interindividuale Factorii prezentaţi în continuare ajută la stabilirea persoanelor sau categoriilor de personal care sunt expuse în mod excesiv riscului la stres. n La nivel organizaţional – se urmăresc categoriile de personal care sunt supuse frecvent surselor de stres, în funcţie de specificul locului de muncă. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt: - Manifestările organizaţionale: absenteismul şi fluctuaţia personalului, nerespectarea programului de lucru, problemele de disciplină, manifestările agresive, izolarea socială. - Consecinţele vizibile: reducerea performanţelor, a calităţii serviciilor accidentele de muncă, procesele decizionale deficitare, erorile. - Costurile: creşterea cheltuielilor pentru îngrijiri medicale prin solicitarea excesivă a serviciilor de sănătate. n La nivel individual – se au în vedere indivizii care prezintă caracteristici ale personalităţii ce diminuează rezistenţa la stres. Principalele semne şi simptome ce trebuiesc urmărite sunt: - Comportamental: fumatul excesiv, consumul abuziv de alcool sau droguri, violenţa verbală, izolarea socială. - Corporal: durerile frecvente şi aparent nemotivate de cap, ameţelile, transpiraţiile excesive, tahicardia, hipertensiunea, palpitaţiile, creşterea sau pierderea rapidă în greutate. - Emoţional: iritabilitatea, supărarea, pierderea încrederii în sine, lipsa de entuziasm şi motivaţie. - Mental: neclaritatea gândirii, dificultate în luarea deciziilor, deficienţele memoriei, incapacitatea de concentrare a atenţiei etc. III. Evaluarea situaţiei existente în prezent În acest stadiu, pentru fiecare dintre factorii menţionaţi în prima etapă, trebuiesc formulate şi fundamentate răspunsuri la următoarele întrebări: n Ce acţiuni au fost întreprinse până în prezent? n Care a fost eficienţa acestora? n Aceste acţiuni sunt suficiente? n Ce măsuri suplimentare trebuiesc întreprinse? V. Implementarea măsurilor de prevenire a stresului În procesul de implementare a măsurilor de profilaxie se are în vedere principiul gradualităţii, astfel încât schimbările propuse să nu devină noi surse generatoare de stres. IV. Proiectarea strategiei de profilaxie Proiectarea strategiei propriu-zise presupune, în urma analizei atente a datelor furnizate de etapa anterioară, stabilirea măsurilor care trebuiesc întreprinse în viitor, în vederea prevenirii/reducerii stresului. Măsurile propuse vor fi individualizate pe categorii de personal. În îndeplinirea lor, responsabilităţile urmează să fie împărţite între psiholog, conducerea instituţiei şi, nu în ultimul rând, angajaţi. Termenele de realizare a obiectivelor punctuale trebuiesc stabilite în mod realist, astfel încât să nu afecteze procesul muncii. VI. Evaluarea impactului măsurilor adoptate O bună practică constă în înregistrarea principalelor rezultate ale programului şi în informarea angajaţilor. Această înregistrare ajută la monitorizarea progreselor principalilor indicatori stabiliţi anterior. VII. Reevaluarea periodică a programului (monitorizarea) Reexaminarea rezultatelor programului trebuie realizată periodic sau atunci când survin schimbări importante la locul de muncă.

PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL ORGANIZAŢIONAL Prevenirea stresului de către organizaţie n definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a competenţelor şi discernământului propriu de către deţinătorul postului, incorporând sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul treaz n conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă un anumit grad de responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la deciziile care îi influenţează activitatea n încurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative de conducere n încurajarea spiritului de echipă n încurajarea comunicării între departamente/ sectoare, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, de-a lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unui feed-back constructiv către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de personal etc. ) n delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel al organizaţiei oamenii să poată lua parte la deciziile care le inf 1 uenţează munca şi posibilităţile de promovare n dezvoltarea unei culturi organizaţionale în care atitudinea faţă de angajaţi este una pozitivă Măsuri de reducere a stresului n reducerea numărului de schimbări impuse fiecărui individ sau fiecărei echipe de muncă n limitarea complexităţii procedurale şi de altă natură în executarea sarcinilor n asigurarea posibilităţii ca angajaţii să-şi poată exprima opiniile în faţa cuiva – şefi, colegi, psihologi n asigurarea de facilităţi sociale şi sportive n asigurarea de facilităţi materiale şi financiare Strategii organizaţionale n Tehnici de dezvoltare a resurselor - bazate pe ideea sprijinirii angajaţilor, astfel încât aceştia să descopere noi modalităţi de a face faţă evenimentelor: suportul social (Tomz, 1998) şi managementul timpului (Bonoma, Slevin, 1978) n Tehnici de planificare a muncii - centrate pe modificările care se pot realiza asupra muncii şi a modului de realizare a acesteia, vizând managementul carierei şi planificarea acesteia (Hall, 1986) n Tehnici de analiză şi clarificare a rolului - ce pornesc de la premisa că cele mai bune informaţii despre activitate le poate oferi cel care desfăşoară respectiva activitate şi presupun purtarea unor discuţii cu acesta referitoare la expectaţiile pe care le are faţă de comportamentul şefului (Sauter, 1990) n Tehnici de centrare pe activităţile de muncă – ce se referă la acţiunile care se pot realiza asupra activităţii (Jackson, 1984), astfel încât să se schimbe anumite proceduri (reorganizarea muncii), să se sporească motivaţia intrinsecă şi gradul de interes al acesteia (îmbogăţirea muncii) n Tehnici de optimizare a relaţiilor interpersonale – bazate pe rolul deosebit al sprijinului reciproc între colegi în combaterea stresului (Wells, 1984) n Tehnici de modificare a procedurilor organizaţionale - vizează descentralizarea (Wall, Clegg, 1981) şi implicarea angajaţilor în procesul de luare a deciziilor (Jackson, 1983)

PROFILAXIA STRESULUI LA NIVEL INDIVIDUAL PRIN PROGRAMUL DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ Pregătirea psihologică a personalului este una dintre modalităţile de realizare a profilaxiei stresului şi se concretizează în activităţi de ordin teoretic şi practic. Pregătirea teoretică cuprinde probleme referitoare la: n riscurile psihologice ale misiunilor n influenţa elementelor de mediu asupra psihicului uman n calităţile şi stările psihice favorabile desfăşurării eficiente a acţiunilor n tablourile simptomatologice specifice celor mai frecvente disfuncţionalităţi psihice, în vederea recunoaşterii acestora n metode, procedee şi tehnici de gestionare a stresului Prin pregătirea teoretică se asigură: n explicarea fundamentelor psiho-sociale comportamentului în misiune n identificarea celor mai frecvenţi factori stresori ce afectează rezistenţa şi stabilitatea psihică şi descrierea posibilelor reacţii ale organismului la aceştia n însuşirea aspectelor teoretice privind tehnicile de autocontrol şi autorelaxare, precum şi a principiilor şi modalităţilor de eficientizare a comportamentului individual şi colectiv Pregătirea practică se realizează prin antrenament psihologic. Antrenamentul psihologic reprezintă o strategie de exersare sistematică a conduitei, care amplifică valoarea adaptativă a reacţiilor la stres. El pleacă de la potenţialităţile naturale de adaptare şi ajunge la potenţarea lor prin învăţarea unor modalităţi de mobilizare şi investire corectă a resurselor de răspuns. Tehnicile de creştere a rezistenţei la stres n Tehnicile de modelare a atitudinii faţă de factorii agresivi urmăresc: - dezvoltarea unor comportamente active, orientate spre combaterea stresului prin utilizarea resurselor personale de răspuns, creşterea toleranţei la stres prin desensibilizare progresivă, reducerea excitabilităţii generale etc. - dezvoltarea unor comportamente pasive, orientate spre evitarea factorilor stresanţi prin formularea unor aspiraţii şi expectanţe rezonabile, corectarea comportamentelor care induc stresul etc. Tehnicile de modelare a proceselor psihice antrenate prioritar în reacţia de răspuns urmăresc: - activarea conduitelor cognitive în ceea ce priveşte percepţia situaţiei, aprecierea şi evaluarea, explicarea acesteia şi planificarea modalităţii de răspuns reglarea conduitelor emoţionale, atât în sensul modulării şi adecvării lor cantitative, cât şi în ceea ce priveşte echilibrarea trăirilor negative n