Reparaii ale protezelor pariale scheletate CURSUL XIV TEHNOLOGIA

  • Slides: 19
Download presentation
Reparaţii ale protezelor parţiale scheletate - CURSUL XIV TEHNOLOGIA CONFECTIONATII PROTEZELOR MOBILIZABILE (SCHELETATA)

Reparaţii ale protezelor parţiale scheletate - CURSUL XIV TEHNOLOGIA CONFECTIONATII PROTEZELOR MOBILIZABILE (SCHELETATA)

Reparaţii ale protezelor parţiale scheletate Protezele parţiale pot fi deteriorate ca urmare a manipulării

Reparaţii ale protezelor parţiale scheletate Protezele parţiale pot fi deteriorate ca urmare a manipulării neglijente (aplicarea sau desprinderea forţate de pe câmpul protetic, neglijând axul de inserţie a lucrării, îndeosebi în cazurile în care placa nu are o grosime uniformă pe toată suprafaţa), a unor accidente (contactul protezei cu o suprafaţă dură prin cădere).

Dinţii artificiali se pot desprinde ca urmare a legăturii insuficiente cu baza protezei sau

Dinţii artificiali se pot desprinde ca urmare a legăturii insuficiente cu baza protezei sau datorită unei montări incorecte, care determină contacte premature sau basculări. Cele mai frecvente recondiţionări ale protezelor parţiale privesc: - Repararea unor croşete fracturate - Înlocuirea unui dinte artificial dislocat - Repararea unor fisuri sau fracturi ale bazei - Recondiţionarea protezei ca urmare a pierderii unui dinte suport de croşet

Repararea unor croşete fracturate Fracturarea croşetelor poate interveni ca urmare a oboselii structurale a

Repararea unor croşete fracturate Fracturarea croşetelor poate interveni ca urmare a oboselii structurale a materialului, ca urmare a unei adaptări incorecte, a utilizării unor croşete cu grosime prea mică faţă de forţele pe care trebuie să le suporte. Croşetele se pot fractura ca urmare a unor solicitări exagerate sau în care în timpul prelucrării finale au fost subţiate sau secţionate parţial. La proteza scheletată, croşetele se pot repara prin sudare, după ce acrilatul din care sunt confecţionaţi dinţii artificiali se îndepărtează prin ardere. Se poate reface astfel scheletul metalic, restul etapelor de lucru fiind cele cunoscute pentru realizarea componentei acrilice a unei proteze scheletate. Această metoda este foarte laborioasă, de aceea se aplică extrem de rar.

De obicei, datorită suprasolicitării şi oboselii materialului se fracturează braţul elastic al unui croşet

De obicei, datorită suprasolicitării şi oboselii materialului se fracturează braţul elastic al unui croşet turnat. Reparaţia constă cel mai frecvent în transformarea croşetului respectiv într-unul mixt, tip Mc. Cracken. - pentru repararea croşetului, marginile anfractuoase ale scheletului din zona de fractură se netezesc cu pietre cu granulaţie fină - se înregistrează o amprentă cu proteza aplicată pe câmpul protetic, folosind linguri standard, iar ca material de amprentă alginat. Proteza va rămâne în interiorul amprentei.

- se examinează amprenta, urmărind dacă pe faţa mucozală a protezei nu există porţiuni

- se examinează amprenta, urmărind dacă pe faţa mucozală a protezei nu există porţiuni retentive. În acest caz, acestea se deretentivizează cu ceară moale. - fără a se îndepărta proteza din amprentă, în laborator se toarnă un model din ghips obişnuit - după priza ghipsului se demulează amprenta. Proteza parţială va rămâne aplicată pe model. - pe modelul de ghips va fi trasat cu creion chimic traiectul viitorului croşet.

Dacă se constată că dintele suport de croşet are convexitate mare sau este înclinat,

Dacă se constată că dintele suport de croşet are convexitate mare sau este înclinat, poziţia noului croşet va fi mai aproape de ecuatorul protetic. De asemenea, se indică utilizarea unor croşete cu elasticitate mai mare. Este contraindicată folosirea unei sârme de viplă cu grosime mai mare, deoarece poate exercita un efect de mobilizare a dintelui stâlp. - proteza se îndepărtează de pe model, după care, cu ajutorul unei freze cilindrice se creează un spaţiu de 4 -5 mm lungime şi 2 mm lăţime, pentru porţiunea retentivă a croşetului. Acest spaţiu trebuie să aibă formă de ”coadă de rândunică” pentru a asigura o mai bună retenţie

- se realizează croşetul după tehnica descrisă anterior şi se lipeşte cu ceară de

- se realizează croşetul după tehnica descrisă anterior şi se lipeşte cu ceară de model, astfel încât porţiunea retentivă să rămână liberă - modelul se izolează cu soluţii alginice, apoi proteza se aplică din nou pe model - în zona unde va fi aplicat croşetul, suprafaţa protezei va fi pensulată cu monomer - se prepară o pastă de acrilat autopolimerizabil; după ce se obţine consistenţa necesară, pasta de acrilat se aplică pe model, astfel încât să acopere segmentul retentiv al croşetului

- după polimerizare, proteza se îndepărtează de pe model, se îndepărtează plusurile de acrilat

- după polimerizare, proteza se îndepărtează de pe model, se îndepărtează plusurile de acrilat şi se lustruieşte; în cazul în care s-a folosit ceară pentru deretentivizare, aceasta se îndepărtează cu apă fierbinte - proteza se trimite în cabinet, unde se verifică adaptarea pe câmp, inserţia şi dezinserţia protezei. - Înlocuirea unui dinte artificial dislocat

Sunt dislocaţi din proteză în special dinţii din porţelan, care nu sunt legaţi chimic

Sunt dislocaţi din proteză în special dinţii din porţelan, care nu sunt legaţi chimic cu baza protezei. Dizlocarea dinţilor poate semnifica contacte premature sau interferenţe. Pentru înlocuirea unui dinte artificial fracturat, este necesară o amprentă cu proteza aplicată pe câmp. De asemenea, se înregistrează si amprenta arcadei antagoniste. Pentru ambele amprente pot fi utilizate alginate. - în laborator se toarnă modelele din ghips obişnuit - se poziţionează cele două arcade în intercuspidare maximă, se fixează cu beţe de chibrit sau freze, apoi se montează modelele în ocluzor

- se deschide ocluzorul şi se îndepărtează proteza de pe model - baza protezei

- se deschide ocluzorul şi se îndepărtează proteza de pe model - baza protezei se îndepărtează în dreptul dintelui dislocat; dinţii vecini se acoperă cu ceară - se alege un dinte artificial corespunzător spaţiului existent; forma şi culoarea dintelui se alege în funcţie de dinţii artificiali restanţi - în zona unde va fi aplicat dintele artificial, suprafaţa protezei va fi pensulată cu monomer - se prepară o pastă de acrilat autopolimerizabil; după ce se obţine consistenţa necesară, pasta de acrilat se aplică pe model, astfel încât să acopere creasta edentată

- se aplică dintele artificial, se poziţionează astfel încât să se încadreze în curburile

- se aplică dintele artificial, se poziţionează astfel încât să se încadreze în curburile arcadei, apoi se închide ocluzorul - după polimerizare, se îndepărtează plusurile de acrilat şi se lustruieşte proteza - în cabinet se aplică proteza pe câmp şi se verifică adaptarea ocluzală cu ajutorul hârtiei de articulaţie; în cazul depistării de interferenţe sau contacte premature, acestea se îndepărtează cu freze de acrilat, după care proteza se trimite din nou în laborator pentru lustruire

Repararea unor fisuri sau fracturi ale bazei Baza protezelor parţiale se poate fractura în

Repararea unor fisuri sau fracturi ale bazei Baza protezelor parţiale se poate fractura în cazul unor pacienţi cu bruxism, dacă D. V. O. a fost mărită, în urma unor contacte premature, mai ales în cazul dinţilor din porţelan sau accidental, prin manipularea neglijentă a protezei. Dacă fractura s-a produs ca urmare a unei D. V. O. mărite, este necesară realizarea unei proteze noi. Protezele fracturate se pot repara numai în cazul în care marginile fracturilor sunt nete.

În cazul protezelor scheletate, acest fenomen este destul de rar şi interesează mai ales

În cazul protezelor scheletate, acest fenomen este destul de rar şi interesează mai ales şeile acrilice. - în laborator, proteza se repoziţionează pe linia de fractură, astfel încât părţile fracturate să se potrivească prefect; dacă există zone retentive, acestea se deretentivizează cu ceară moale - cu ajutorul unei spatule încinse, proteza se lipeşte în 2 -3 locuri, perpendicular pe linia de fractură - se aplică un băţ de chibrit perpendicular pe linia de fractură şi se lipeşte cu ceară la nivelul arcadelor artificiale

- se toarnă ghips obişnuit în interiorul protezei, având grijă ca părţile fracturate să

- se toarnă ghips obişnuit în interiorul protezei, având grijă ca părţile fracturate să nu se disloce; pe suprafaţa orală a protezei se realizează o cheie de ghips - după priza ghipsului, se îndepărtează proteza de pe model - se separă cele două jumătăţi ale protezei, apoi se îndepărtează cu ajutorul unei freze. 1 -2 mm din acrilatul de pe liniile de fractură, la un unghi de 45 pentru mărirea retenţiei; perpendicular pe linia de fractură se practică retenţii în coadă de rândunică, folosind freze "fisură" - se prepară o pastă de acrilat autopolimerizabil - se pensulează liniile de fractură cu monomer

- se izolează modelul şi cheia de ghips, după care se aplică fragmentele pe

- se izolează modelul şi cheia de ghips, după care se aplică fragmentele pe model; se aplică pasta de acrilat pe linia de fractură, apoi se presează, folosind cheia de ghips - după polimerizare, se îndepărtează plusurile de acrilat şi se lustruieşte proteza - în cabinet proteza se aplică pe câmp şi se fac eventualele retuşuri - dacă se consideră necesar, reparaţia poate fi urmată de o căptuşire a protezei Dacă se fracturează un conector principal metalic, proteza trebuie complet refăcută.

Recondiţionarea protezei ca urmare a pierderii unui dinte suport de croşet În acest caz,

Recondiţionarea protezei ca urmare a pierderii unui dinte suport de croşet În acest caz, trebuie realizată completarea protezei cât şi realizarea unui nou croşet, care să se sprijine pe un alt dinte. - în cabinet se aplică proteza pe câmp, după care se amprentează cu alginat - se înregistrează şi amprenta antagoniştilor - se toarnă un model din ghips dur în amprenta în care se află proteza şi din ghips obişnuit pentru antagonişti - modelele se fixează în ocluzie, apoi se montează în ocluzor

- după demulare se determină axa de inserţie a protezei, apoi se desenează traiectul

- după demulare se determină axa de inserţie a protezei, apoi se desenează traiectul unui croşet din sârmă în funcţie de ecuatorul protetic al dintelui care va fi folosit drept suport de croşet; se realizează croşetul după tehnica descrisă anterior şi se lipeşte cu ceară pe model - se alege un dinte artificial corespunzător spaţiului edentat - se izolează modelul, apoi se aplică pasta de acrilat autopolimerizabil pe creasta edentată; se aplică dintele artificial, astfel încât să se încadreze în curburile arcadei; se închide ocluzorul, verificând adaptarea ocluzală - segmentul retentiv al croşetului va fi acoperit de pasta de acrilat - după polimerizarea acrilatului se prelucrează şi se lustruieşte proteza, apoi se trimite în cabinet pentru adaptarea pe câmp.

VA MULTUMESC !

VA MULTUMESC !