Rainer Maria Rilke Zi de toamn Muzica Adagio

Rainer Maria Rilke Zi de toamnă Muzica: Adagio din Concertul de Aranjuez

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă. Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare şi vânturile pe câmpii alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline; mai dă-le două zile de la sud, Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine, şi toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi. Cel singur va fi singur vreme lungă,

Va sta de veghe, lungi scrisori va scri şi prin alei va rătăci, neliniştit, când frunzele s-alungă

Toamnă

Cad frunzele, cad de departe, parcă s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mâna de colo cade. Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână căderea asta, nesfârşit de blând.

Amurgul

Amurgul mi-e o carte-mpodobită cu scoarţe de mătasă, purpurii Desfac încet lăcata aurită, cu mâini tihnite, făr-a mă grăbi.

Citesc întâia foaie; ce-ncâtare se află-n tonul paşnic, liniştit-

Pe-a doua, mai domol o-ngân îmi pare,

de visuri, la a treia-s copleşit.

Acele vorbe, oarecare

Acele vorbe, oarecare, obscure şi flămânde, le iubesc.

Din sărbătoarea mea le dau culoare,

atunci se-nseninează şi zâmbesc.

Făptura lor, cu teamă ferecată, se înoieşte-n ochii tuturor,

nu au mai mers în cântec niciodată şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.

Eu te găsesc în lucrurile toate.

Eu te găsesc în lucrurile toate, cu care-s bun, şi-am gingăşii frăţeşti ;

bob, te-soreşti, în cele ne-semnate, şi, mare-n cele mari te dăruieşti.

Acesta-i jocul forţelor vrăjite, ce trec slujind în lucruri şi supus

crescând în rădăcini, în trunchi pierite,

ca să învie-n crengile de sus.

Prietenilor mei, reverii de tomnă în compania lui RILKE

M. C. OCTOMBRIE 2009. Studioul M & J