PSIHOLOGIA EDUCAIEI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGTIREA PERSONALULUI DIDACTIC UVT

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC, UVT Dr. Dana Gavreliuc

PERSONALITATEA ELEVILOR CONCEPTUL DE PERSONALITATE Persoana: individul uman concret Personalitate: - sens comun: însușire sau calitate pe care o poate avea cineva sau nu - sens științific: construcție teoretica: structura organizata ierarhic, cu următoarele caracteristici: a) globalitatea: ansamblu de caracteristici care permit identificarea unei persoane b) coerența: un sistem funcțional de elemente interdependente (nu juxtapuse) c) permanența (stabilitatea) temporala: ființa umană, în ciuda transformărilor, are: conștiința existentei sale / și / sentimentul continuității si identității personale.

PERSONALITATEA Definiție după Allport: ”organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea și comportamentul său caracteristic”. Exista doua modele de descriere a personalității: - al trăsăturilor - al factorilor. valențe descriptive.

PERSONALITATEA Trăsătura psihică: însușire (particularitate) relativ stabilă ale unei persoane: în plan comportamental: predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli. Mai multe trăsături formează structuri (configurații) specifice: tipurile. Trăsăturile sunt prototipuri (descriu proprietăți tipice sau frecvente în anumite situații) căutarea unor indici constanți și ușor observabili asociați manifestărilor de ordin psihologic.

PERSONALITATEA / TIPURI CONSTITUȚIONALE tipologia lui E. KRETSCHMER: - tipul picnic (mic, indesat, maini - picioare - scurte) asociate cu profilul psihologic ciclotimic (vioi, mobil, optimist, sociabil, superficial, practic) - tipul astenic (corp slab, alungit) asociate cu profilul psihologic schizotimic (abstract, interiorizat, meticulos, simțul onoarei, complex inferioritate) - Aceste tipologii sunt semnificative mai ales pentru cazuri patologice. tipul atletic (dezvoltare psihică, fizică, echilibrată)

PERSONALITATEA tipologia dupa ALLPORT: structură organizată ierarhic - 2 -3 trăsături cardinale - domină si controlează; - 10 -15 trasaturi principale - caracteristice, ușor de identificat; - sute si mii de trăsături secundare și de fond.

FACTOR PSIHIC (DE PERSONALITATE) - introdus odată cu analiza factorială în prelucrarea performanțelor comportamentale; - corelarea semnificației unor performanțe se explica prin existența unui factor comun (ex. un raționament tipic) - în vârful piramidei factorilor: factorul general (g) (identificat de obicei cu inteligența); - Asemănari și deosebiri (intre FP/TP) între cele două modele: - diferite din punct de vedere al informațiilor de plecare (date de observație - evaluări psihometrice) - sistemele de factori diferă mult între ele de la autor. reduc diversitatea inițială a datelor la un număr mic de dimensiuni

DESCRIEREA SI EXPLICAREA PERSONALITĂȚII DE PE POZIȚII TEORETICE DIFERITE Explicațiile sunt constituite în termeni biologici si psihosociali. 1. 1. Orientarea biologistă - subordonează orientarea psihocomportamentală: structuri morfofuncționale - supralicitează experiența timpurie (pre si post natală) în devenirea ulterioară 1. 2. Orientarea experimentală - abordeaza procesele de învățare, procesele percepției și cele cognitive superioare - orientarea psihometrică - studiul trăsăturilor exprimabile sub forma de lista de atribute - s-au alcatuit instrumente de masura - scale, chestionare, inventare, probe proiective 1. 3. Orientarea socio - culturală si antropologică - personalitatea poate fi ințeleasă numai într-un anumit context social, cultural și istoric.

TEMPERAMENTUL - DIMENSIUNEA ENERGETICO - DINAMICĂ A PERSONALITĂȚII Prima clasificare: Hipocrate si Galenus - macrocosmosul se reflectă în microcosmos (teorie readusă în actualitate) - natura: 4 elemente fundamentale - amestecul umorilor (hormones) determină temperamentul: sanguin: sânge melancolic: coleric: bila galbenă flegmatic: bila neagră flegma

PAVLOV: RAPORTUL DINTRE TIPUL DE TEMPERAMENT ȘI ACTIVITATEA NERVOASĂ SUPERIOARĂ însușirile sistemului nervos: forța (energia): rezistența la solicitări a sistemului nervos mobilitatea: viteza de consum și regenerare a neuronului echilibrul: existând între excitație și inhibiție Temperamentele (conform lui H. Eysenck): Coleric: extravert, neechilibrat afectiv; Sangvinic: extravert, echilibrat afectiv; Flegmatic: introvert, echilibrat afectiv; Melancolic: introvert, neechilibrat afectiv;

TIPURI CLASICE DE TEMPERAMENT - coleric: emotiv, irascibil, tendința de exagerare, foarte expresiv; - sangvinic: ritmicitate și echilibru, bună dispoziție, adaptabilitate, nestatornicie; - flegmatic: imperturbabil, inexpresiv, lent, greu adaptabil, puțin comunicativ; - melancolic: lent si inexpresiv, fără forță și vigoare, emotiv, sensibil, neîncrezător.

ȘCOALA CARACTERIOLOGICĂ FRANCEZĂ opt tipuri temperamentale obținute prin combinarea a trei factori: - emotivitatea (E) non - emotivitatea (n. E); activitatea (A) non - activitatea (n. A); (rasunetul): primaritate (P) secundaritate (S); prezent - trecut 1) emotivi inactivi: sentimental (E. n. A. S) ----- reacționează lent 2) emotivi activi: 3) neemotivi activi: sangvinic (n. E. A. P. ) ----- reacții rapide, echilibru flegmatic (n. E. A. S) ----- reacții lente, energie mare coleric (E. A. P. ) ----- reacții rapide, explozive pasionat (E. A. S) ----- reacții lente nervos (E. n. A. P. ) ------reacționează rapid 4) neemotivi inactivi: amorfi (n. E. n. A. P. ) ----- rezistență pasivă, au mai puțină energie apatici (n. E. n. A. S) ----- reacții lente, lipsă de energie Concluzie: Temperamentele (ereditare): - premise în procesul devenirii socio - morale a ființei; - nu sunt în relație cu aptitudinile și nu pot fi valorizate moral.

CARACTERUL etimologie: tipar, pecete (greaca veche) - referitor la om: sisteme de trăsături și stil de viață; - două dimensiuni fundamentale: axiologică, orientativ - valorică executivă, voluntară (auto - controlul) Definiție: este un subsistem relațional - valoric și de autoreglaj al personalității, care se exprimă printr-un ansamblu de atitudini - valori (atitudini stabile).

ATITUDINEA exprimă o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realității implica reacții afective, comportamentale, cognitive când aceste reacții sunt într-un deplin acord - atitudini stabile În structura caracterului distingem trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea față de sine însuși (modestie, demnitate, orgoliu etc. ) atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism etc. ) atitudinea față de muncă (perseverență, hărnicie, etc. )

TRĂSĂTURILE DE CARACTER SE CRISTALIZEAZĂ ÎN ADOLESCENȚĂ. Personalitatea unui elev: - - situațiile neobișnuite - reacții ce exprima nucleul autentic și stabil al personalității în formare; Educatorii trebuie să: - - creeze situații pentru ca elevii să-și cunoasca atât limitele (firești), cât și resursele; - conducă la formarea unei imagini de sine echilibrate, a demnității, respectului față de sine și față de ceilalți. comportamente convenționale ('mască') asume responsabilități formative;

FORMAREA ATITUDINILOR implica metode și tehnici specifice: - metode indirecte: -învățarea bazată pe imitație, pe identificare, pe exemple, pe modelare, etc; - metode directe: comunicarea de tip persuasiv; utilizarea pedepselor și a recompenselor. (apud Dafinoiu, 2008, pag 64)

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE mecanismul condiționării operante (școala comportamentală, Thorndike, Tolman, Guthrie): legea efectului: comportamentele urmate consecvent de recompense tendința de a fi repetate comportamentele urmate consecvent de pedeapsă tendința de a nu se repeta

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE SKINNER: Întărirea – Procesul prin care introducerea unui anumit stimul sau eliminarea unui stimul măresc probabilitatea apariției unui comportament. Întărirea: - pozitivă: comportamentul este urmat de consecințe pozitive - negativă: comportamentul NU este urmat de consecințele negative anticipate Alte două tipuri de consecințe: - comportamentul descrește in frecvență pentru că: - este urmat de un eveniment aversiv (pedeapsa) - este urmat de omiterea unei recompense așteptate Modificarea comportamentului: - este influențată de momentul furnizarii pedepselor și a recompenselor: - comportamentul cel mai apropiat în timp de pedeapsă (recompensă) este învatat cel mai bine

MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI PRIN SISTEMUL DE ÎNTĂRIRI ȘI PEDEPSE Categorii de întăriri pozitive: Întăriri sociale - atenția, aprobarea, lauda, crearea de oportunități în care elevul să-și identifice punctele tari; Întăriri simbolice – buline, diplome, distincții, note, calificative; Activitățile - diferite activități pentru petrecerea timpului liber, vizionarea unui film, o zi liberă pentru bibliotecă, audiții muzicale, practicarea unui sport, etc; Întăriri materiale - obiecte materiale cu valoare personală: jucării, CD-uri, agende, etc. Există situații în care elevii pot să-și autoadministreze întăriri, pentru a-și aprecia munca și produsele (oferindu-și pauze, diferite mici bonusuri, etc).

CONSIDERAȚII PSIHOPEDAGOGICE 1. cunoașterea rezultatelor - rezultate intermediare = factori recompensativi 2. fixarea obiectivelor (stabilire de obiective intermediare în caz de scop îndepărtat) 3. utilitatea recompenselor și pedepselor prin internalizare: - recompensa: motivație pozitivă - pedeapsa: - recompensa: externă: motivație extrinsecă motivație negativă internă: motivație intrinsecă

ROLUL EXPECTANTELOR IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII Expectanta: - probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita - explicita privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu - a) rezultatul unor procese de conditionare sau a unei invatari bazate pe observatie Auto-eficienta - - pozitia realista cu privire la nivelul de reusita al unei actiuni eficienta crescuta expectatia succesului perseverenta succes b) credinta cuiva de a indeplini o sarcina specifica Expectantele de rol - intarirea unui comportament este anticipata, vine din viitor - individul invata urmand un model care cere expectanta succesului - se evidentiaza rolul auto - reglator al expectantilor c) Predictia ce se autoimplineste (fenomenul Pygmalion) - in contextul observator - actor: asteptarile credibile ale observatorului vor suscita un comportament anume din partea actorului ex. profesorul care expectatii inalte fata de anumiti elevi (generate de factori diversi) abordeaza diferentiat acesti elevi (climatul, feed - back, intrari, iesiri) fapt ce duce la constientizarea si valorificarea resurselor in aceste conditii, optimismul pedagogic este o conditie necesara a succesului.

APTITUDINILE ȘI REUȘITA ȘCOLARĂ Aptitudinile sunt caracteristici individuale relativ stabile, rezultand dintr-o suprainvatare sau determinate genetic si identificate prin reusita in activitate (Doron si Parot, 1999). Zlate (2000, p. 56) defineste aptitudinile ca "un complex de procese si insusiri psihice, individuale structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati".

APTITUDINILE INTELECTUALE Leontiev: insusire generala care determina efectuarea cu succes a unei anumite activitati: - definitie incorecta: nu ia in calcul alti factori care ar putea facilita succesul Relatia dintre aptitudini si capacitati: - capacitatea psihica - posibilitatea individului de a efectua cu succes o anumita activitate este legata de: momentul prezent si experienta in domeniu - aptitudinile se recunosc dupa: usurinta invatarii a unor aspecte absolut noi usurinta si calitatea executiei sarcinii permit realizarea unor diferentieri intre indivizi Definitie: insusiri ale persoanei care, in ansamblul lor, explica diferentele constatate intre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si deprinderi

APTITUDINILE INTELECTUALE W. Stern face diferenta intre dispozitiile: - de inzestrare - aptitudinile - capabil de a dobandi experienta intr-un domeniu - de orientare - vointa, afectivitatea - stimuleaza sau blocheaza actiunea Corelare nivel inteligenta cu: - realizarea diferitelor capacitati - mers, vorbit etc. - viteza de habituare cu stimuli noi Exista: - o componenta innascuta mai putin evidenta - influente de mediu consecinte privind cristalizarea aptitudinilor

APTITUDINILE INTELECTUALE Clasificare: 1) aptitudini simple: - generale - prezente in toate domeniile - de grup - realizarea unui grup de activitati - specifice - domeniu restrans 2) aptitudini complexe - aptitudini ample, de tip profesional - aptitudine tehnica, muzicala, matematica

APTITUDINILE GENERALE: INTELIGENȚA 1. 1. Definirea inteligenței - - calitatile functionale sistemului nervos (viteza de operare, volum de informatii tratate) constituie baza fiziologica inteligentei - 1. 2. Istoricul masurarii inteligentei - acum 2. 000 ani - imparatii chinezi testau performantele inaltilor functionari - examinarile studentilor de la Universitatea din Bologna - 1219 Trebuie facuta diferenta intre: - testele de aptitudini - urmaresc potentialitatile - capacitate de a invata - testele de performanta - o lucrare de control, de exemplu Alfred Binet - primul test de inteligenta, la origine test pentru identificarea copiilor cu dificultati in scoala - 1905 - Scala metrica a inteligentei - introduce conceptul de varsta mintala - poate fi diferita de varsta cronologica singura aptitudine generala admisa aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si la adaptarea cognitiva a individului in situatii noi

APTITUDINILE GENERALE: INTELIGENTA L. Wilhelm Stern. formula de calcul a coeficientului de inteligenta C. I. = × 100 CI = 100 - dezvoltare normala CI = 70 - inteligenta redusa CI = 130 - inteligenta dezvoltata Limitele testelor de inteligenta - inteligenta nu este masurabila in mod direct (se masoara comportamentele) - nu pot face predictii in diferite domenii de viata - QI nu are o valoare absoluta

INTELIGENȚA În teoria inteligenţei emoţionale, Daniel. EMOȚIONALĂ Goleman (1995), caracterizează acest tip de inteligență raportându-se la înţelegerea sinelui și înţelegerea celorlalţi. Inteligenţa emoţională (I. E. ) se compune din cinci domenii distincte: - identificarea propriilor emoţii trăite (a fi capabil sa numești emoțiile, să identifici cauzele emoțiilor, a diferenția între comportament și emoții); - managementul emoţiilor (a fi capabil să tolerezi frustrările, să controlezi stresul, a avea sentimente pozitive față de propria persoană); - utilizarea emoțiilor în mod eficient (a fi mai puțin impulsiv, a se centra pe sarcini); - managementul relaţiilor interpersonale (a dezvolta abilități de înțelegere a relațiilor interpersonale, a comunica asertiv, a fi prosocial și cooperant, a rezolva conflictele prin negociere). Dezvoltarea I. E. stimulează încrederea în sine a elevului, comunicarea, curiozitatea și capacitatea de a relaționa.

1) - capacitatea de expresie (testata dupa exprimarea in scris) Factorul numeric N: - usurinta in operare cu numere - diferit de aptitudinile pentru matematica (aptitudine complexa) sau capacitatea de rezolvare a problemelor (inteligenta generala Factorul perceptiv P - legat de capacitatile neurosenzoriale - 5) posibilitatea de a percepe obiectele in mod rapid si detailat Factorul de reprezentare spatiala S - posibilitatea de a imagina obiecte in coordonate bi- si tridimensionale - de a opera deplasari si transformari in plan mintal 6) evaluat prin probe de tip vocabular (lista de cuvinte) si de tip fraze (serii de fraze) Factorul de fluiditate verbala W expresia unei functii verbo - motorii 4) - 3) Factorul verbal V - capacitatea de a intelege rapid sensul cuvintelor 2) APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE Aptitudinile de grup - sapte admise COMPLEXE 7) Factorul de dexteritate manuala M - aptitudinea de a manui obiecte - caracteristica psihomotorie Factor de rationament R - inteligenta

APTITUDINILE DE GRUP ȘI APTITUDINILE COMPLEXE Aptitudini complexe - 1) Aptitudini tehnice - posibilitatea de utiliza masini si aparate, de a intelege functionarea lor - implica: dupa domenii de activitate factori perceptivi, de reprezentare spatiala, dexteritate manuala inteligenta generala - interesul pentru asemenea activitati - diferenta intre sexe, data de presiuni sociale catre asumarea rolului de gen

APTITUDINILE DE GRUP SI APTITUDINILE COMPLEXE 2) Aptitudini stiintifice - inteligența cel puțin normală - creativitate absolut necesară științele naturii - factorul perceptiv P, factorul de reprezentare spațiala S matematica - factorul numeric N filosofie, filologie - factorul verbal V 3) Aptitudinile artistice - cel mai vizibil aspectul înnăscut - se manifesta fie precoce, fie la o vârsta matură - aptitudini muzicale, arte plastice, literare, artă dramatică

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI Încercari de definire CARACTERISTICILE LOR Lewis Terman. depistarea copiilor supradotați cu teste de inteligenta - Scala Stanford - Binet: Qi = 130 - dotati, 140 - supradotati, 170 - genii - testele nu pot fi considerate criterii unice Remy Chauvin: foloseste termenii talentat, creativ - face distinctia intre: copilul dotat intelectual: inteligenta ridicata, gandire convergenta copilul inalt creativ: creativitate, gandire divergenta - Gardner: propune evaluarea competentei in sapte sfere distincte: testele de inteligenta omit evaluarea gandirii creatoare - domeniul lingvistic, muzical, logico - matematic, spatio - vizual, kinestezic, social, intrapersonal Dotarea intelectuala: - existenta unor aptitudini ridicate in unul sau mai multe domenii, care pot sau nu sa se manifeste - sunt determinate de factori ereditari, dar - sunt afirmate in conditii adecvate de mediu

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI CARACTERISTICILE LOR Identificarea copiilor dotați in scoala L. H. Terman: - modifică scala metrică de inteligență a lui Binet, definind 9 itemi, folosiți și astăzi G. Hildreth: 65 aspecte grupate în șase categorii distincte – calități intelectuale, capacitatea de manipulare a limbajului, calități școlare, aptitudini și talente speciale, caracter, nivel de dezvoltare; - evitarea 'autoîndeplinirii profeției'

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL ȘI CARACTERISTICILE LOR Caracteristicile elevilor dotați și talentați - nu formează un grup omogen; - exista un stereotip al copilului supradotat (excelând în toate domeniile); - cei ce nu se conformează rămân neidentificați Galagher îi caracterizează prin îndemânarea de a absorbi concepte abstracte, de a le organiza mai eficient și de a le aplica mai adecvat decât colegii de generație. Există doua feluri de comportament al elevilor supradotați: - elevi ideali, modele de buna purtare gândire convergentă - copii problemă, plictisiți, non-conformiști gândire divergentă

COPIII DOTAȚI INTELECTUAL SI CARACTERISTICILE LOR Instrucția accelerată: pro si contra copiii dotați: 'proba de foc' pentru profesor - soluția: instrucția accelerată (să parcurgă doua clase într-un an școlar, să comprime materia etc. ) Argumente: - evitarea plictiselii prin munca de nivel apropiat; - apariția unor atitudini pozitive fata de școală prin captarea interesului. Contra-argumente: - accelerația duce la senzație de elitism - efectele accelerației asupra aspectelor emoționale și sociale sunt contradictorii - copiii mai puțin talentați pierd modelul oferit.

COPIII DOTATI INTELECTUAL SI CARACTERISTICILE LOR 1) oferirea unui material imbogatit pe orizontala (mai mult material de acelasi nivel) si pe verticala (material cu nivel mai avansat) 2) realizarea de studii individuale 3) incurajarea lecturilor suplimentare - surse de inspiratie pentru viitorul acestor copii: biografii si autobiografii ale celebritatilor 4) stimularea aparitiei de hobby-uri 5) mentorat prin corespondenta