Proiectarea didactic Plan 1 Definiri Importana i cerinele

Proiectarea didactică

Plan: 1. Definiri. Importanța şi cerințele proiectării didactice. . 2. Dezvoltarea proiectării: de la proiectarea tradiţională la proiectarea curriculară. 3. Niveluri şi etape ale proiectării didactice. 4. Proiectul de lecţie. 5. Evaluarea calităţii activităţii didactice.

Obiective: să argumentaţi ştiinţific cerinţele proiectării didactice; să autoevaluaţi nivelul de pregătire pentru elaborarea fişei tehnologice a lecţiei; să proiectaţi diverse tipuri de activităţi didactice; să evaluaţi calitatea proiectării didactice; să analizaţi metodologic o lecţie; să identificaţi strategiile didactice adecvate contextului instructiv;

Concepte cheie: - proiectare didactică, - proiectare curriculară, - planificare calendaristică, - proiectare secvenţială, - unitate de învăţare, - secvenţă de învăţare, - proiect didactic, - evenimente instrucţionale, - scenariul lecţiei, - „design instructional”, - evaluarea calităţii proiectului lecţiei.

1. Definiţii. Esenţa, necesitatea şi rolul proiectării didactice „activitatea de structurare a acţiunilor care asigură funcţionalitatea sistemului şi procesului de învăţămînt la nivel general, specific/intermediar şi concret/operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei. ” (S. Cristea)

Proiectarea pedagogică Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţămînt” (Vlăsceanu L. )

Proiectarea acţiunilor este necesară ca o condiţie de bază a optimizării, raţionalizării acestora, deoarece constituie pentru cadrele didactice: • expresia pregătirii psihopedagogice şi afirmării creativităţii didactice; • cadrul la care se poate raporta şi evaluarea acţiunii, a rezultatelor, în termeni de eficienţă şi eficacitate; • echilibrează două tendinţe extreme constatate în practică: una care respinge proiectarea, afirmând că intuiţia este esenţială şi alta care cere o maximă rigoare, detaliere. Sau, una care se bazează pe redactarea de proiecte deosebite, dar realizate sub nivel în practică şi alta contrară ; • priveşte ansamblul activităţii didactice, nu numai transmiterea cunoştinţelor şi aprecierea însuşirii.

Proiectarea didactică este o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce doreşte profesorul să realizeze împreună cu elevii în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, temă pe parcursul întergului an şcolar, pentru realizarea obiectivelor programei. (I. Jinga)

Planificare Proiectare - „a proiecta” sau „a planifica”? Relaţia nu este de opoziţie, ci una de la general la particular, de la global la secvenţial, eşalonat. Planificarea se adresează rezolvării scopurilor, obiectivelor generale şi specifice, conţinuturilor şcolare, organizării etapelor mari ale procesului de învăţămînt, evaluării sumative (trimestre, ani şcolari, cicluri de învăţămînt) şi are un caracter relative unitar, stabil, fiind şi o problem de decizie centrală, de politică educaţională, a învăţămîntului. Planificarea are în vedere globalitatea prevederii, realizării scopurilor instruirii. Proiectarea vizează specific activităţi delimitate (predarea–învăţarea– evaluarea unui capitol, sistem de lecţii, o lecţie, o secvenţă de lecţie); detalierea poate merge până acolo, încât să fie prefiguraţi paşii, operaţiile, acţiunile delimitate ale profesorului şi elevilor, conform obiectivelor operaţionale sau neoperaţionale (prin metoda scenariului sau prin design instrucţional – R. M. Gagne). Proiectarea este operaţională, din perspectiva profesorului (identifică elemente şi acţiuni, analizează, evaluează, organizează, corelează, stabileşte strategii, formulează sarcini concrete, raportează la criterii, coordonează, elaborează) şi a elevilor (acţiuni, operaţii conform obiectivelor, sarcinilor date, finalizate în comportamente cognitive).

„plan de lecţie” sau „proiect de lecţie”? Planul de lecţie pune accent pe prevederea scopurilor (informativ, educativ), conţinutul de transmis, structura, etapele şi timpul necesar, metodologia de predare, conform unui model relativ fix de concepere, de unde şi obligaţia respectării, îndeplinirii lui. Proiectul de lecţie evidenţiază modul cum devin operaţionale conţinuturile, cum se utilizează metodele şi mijloacele, cum participă elevii, care sînt acţiunile de predare şi învăţare, cum se aplică variantele strategice, cum profesorul devine managerul acţiunilor de învăţare, în loc de transmiţător dominant, care sînt efectele evaluării continue; „proiect de activitate didactică”? Nu, pentru că trebuie precizat nivelul la care se realizează activitatea – an şcolar, trimestru, capitol, lecţie, secvenţă, activitate extraşcolară de un anumit tip.

„scenariu"? Este o metodă de concepere şi prezentare a desfăşurării unei activităţi delimitate, cu prevederea detaliilor regizorale”, în variante strategice, metodologice. Deci, cel mult poate fi o parte a unui proiect – desfăşurarea ; „proiect” sau „schiţă, schemă, intenţie de activitate”? Potrivit sensului comun „schiţa de proiect” desemnează doar înserarea elementelor principale conceperii respectivei activităţi, aspect care este characteristic profesorului cu experienţă. Sensul etimologic conduce la raportarea la alt termen utilizat – „design al instruirii”, dat de către psihologi, pornind de la analiza condiţiilor învăţării eficiente, de la abordarea ei sistemică.

2. Dezvoltarea proiectării: de la proiectarea tradiţională la proiectarea curriculară. Proiectarea tradiţională, de tip didacticist, reprezintă un model centrat asupra conţinuturilor, respectiv asupra acţiunii de predare subordonând obiectivele, metodologia şi evaluarea într-o logică proprie „învăţămîntului informativ”, care suprasolicitează transmiterea de cunoştinţe, dirijarea exclusivă a instruirii, unilateralizarea procesului de formare a elevilor (S. Cristea, )

Structura acestui model de proiectare întreţine, pe de o parte, presiunea conţinutului în raport cu obiectivele – metodologia– evaluarea, ceea ce conferă sarcinii didactice/educative un sens nediferenţiat, dependent (aproape) exclusiv de valorile implicate în acţiunea de predare.

Proiectarea curriculară promovată la nivelul didacticii (post) moderne, este centrată asupra obiectivelor activităţii de instruire/educaţie, urmărind, cu prioritate, optimizarea raporturilor de corespondenţă pedagogică între elementele componente (obiective – conţinuturi – metodologie – evaluare), între acţiunile de predare – învăţare – evaluare, subordonate finalităţilor angajate la nivel de sistem şi de proces.

Structura acestui model de proiectare valorifică rolul central acordat obiectivelor pedagogice, urmărind realizarea unui învăţămînt care vizează formarea-dezvoltarea optimă a elevului prin valorificarea tuturor resurselor de (auto)educaţie/(auto)instruire. O asemenea structură presupune instituţionalizarea unui anumit sistem de formare iniţială şi continuă a educatorilor, care devine funcţional în contextul oricărui proiect pedagogic.

Concepţiile generale de proiectare tradiţională şi proiectare curriculară pot fi demonstrate grafic prin figura : o - obiective c - conţinut m - metodologie e - evaluare m o c O C e e m

3. Niveluri şi etape ale proiectării În proiectarea activităţii didactice semnificativă este conexiunea elementelor componente de bază: obiective, conţinut, strategie, evaluare. Potrivit corelaţiei acestor elemente, rezultă nivelurile de proiectare şi variante strategice cu un grad progresiv de detaliere: de la planificarea anuală la proiectarea lecţiei (I. Jinga) Calitatea proiectării depinde de formarea, maturizarea și perfecţionarea competenţelor profesorului.

- Astfel, proiectarea corespunde căutarii/găsirii răspunsurilor la întrebări de bază: ce se urmăreşte? cu ce resurse? în ce condiţii? ce se vehiculează? cum se realizează? cine participă? în cît timp? cum se vor cunoaşte rezultatele? ce consecinţe rezultă pentru ameliorarea şi continuarea acţiunii?

Etapele proiectării didactice 1. Ce voi face? vizează obiectivele educaţionale; 2. Cu ce voi face? trimite către resursele educaţionale; 3. Cum voi face? stabileşte strategiile educaţionale; 4. Cum voi măsura ce am realizat din ce mi-am propus? conturarea metodologiei de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.

Proiectarea activităţii didactice la o disciplină impune respectarea etapelor: 1. Lectura Curriculumului disciplinar; 2. Elaborarea Proiectului calendaristic (anual) 3. Proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare, a secvenţelor de învăţare)

Lectura Curriculumului disciplinar Noile tipuri de programe analitice au fost reorganizate şi întroduse prin Curriculumul Naţional cu denumirea de Curriculum disciplinar. Acestea pornesc de la premisa că aspectul cel mai important al studierii unei discipline şcolare reprezintă atingerea unor obiective educative complexe, legate de formarea unor competenţe de a realiza anumite activităţi intelectuale sau motrice, specifice pentru un anumit domeniu, formarea unor atitudini şi convingeri.

Programele pun accentual pe precizarea obiectivelor de atins de către elevi, prin studierea anumitor aspecte ale unui domeniu de reflexie şi de activitate umană, numite conţinuturi. În concluzie, lectura prealabilă a Curriculumului disciplinar urmează să se facă nu doar pentru a lua cunoştinţă de informaţiile pe care le vom preda şi de ordinea lor, ci, în primul rînd, pentru a cunoaşte ce capacităţi/competențe ale elevilor urmează să formăm şi să exersam în anul şcolar respectiv, prin studierea temelor şi a subtemelor recomandate.

Aceasta înseamnă că principala problemă a proiectării didactice este aceea de a anticipa, în detalii, întreg ansamblul de activităţi de învăţare despre care presupunem ca, dacă vor fi desfăşurate de elevi într-o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în final, dezvoltarea fiecăreia dintre abilităţile cerute obiectivele de referinţă ale programei. prin

ATENŢIE: Curculumul disciplinar nu specifică, şi nici nu ar putea, modul de „articulare” a diverselor activităţi de învăţare pe care elevii vor trebui să le desfăşoare, pentru a-şi forma abilităţile vizate de obiectivele de referinţă. Cel care trebuie să conceapă întregul demers didactic este profesorul, singurul care cunoaşte caracteristicile elevilor săi.

Este recomandabilă lecturarea , , pe orizontală’’ în următoarea succesiune: Obiective cadru Obiective de referinţă Conţinuturi Activităţi de învăţare

Proiectarea de perspectivă (plan calendaristic, plan anual). Timpul disponibil într-un an de studiu pentru realizarea cu elevii a obiectivelor de referinţă este limitat, prin numărul de ore prevăzut în planulcadru de învăţământ la disciplina de studiu respectivă. Profesorul are datoria să utilizeze această resursă a timpului cu maximum de eficienţă. Un profesor va trebui să se gîndească la ordinea în care va propune elevilor activităţile de învăţare necesare atingerii fiecărui obiectiv şi timpul necesar formării capacităţilor vizate.

Se recomandă ca în realizarea proiectării de perspectivă profesorii să parcurgă următoarele etape: a. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturile Curriculumului disciplinar şi manualului şcolar. b. Împărţirea în unităţi de învăţare (grupuri de lecţii, secvenţe). c. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare. d. Alocarea timpului considerat necesar, pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de referinţă şi conţinuturile vizate.

Structura Proiectării de perspectivă Obiectivele generale şi specifice Rubricaţia Semestrul Module (teme, după necesităţi) Numărul de ore Tipuri de activităţi de predareînvăţareevaluare Evaluări sumative / Teze Semestriale

Proiectul (plan) semestrial şi pe capitole (teme) Se elaborează conform solicitărilor instituţiei de învăţământ cu scopul particularizării componentelor Proiectului anual. În acest sens, vor fi adăugate elemente de operaţionalizare, în condiţiile în care nu a fost menţionate în Proiectul anual, reeşalonarea timpului dat, includerea evaluării continue, a metodelor de evaluare sumativă, bibliografia.

Proiectul unui sistem de lecţii Se exprimă la nivel de unitate didactică/de învățare şi se proiectează pentru a permite o mai buna realizare echilibrată a învăţării cumulative în cadrul unui sistem de lecţii prin care înţelegem predarea conţinuturilor din programă (capitol, modul, temă) prin diferite tipuri şi variante de lecţii corelate logic. Obiectivele generale; Obiectivele specifice fiecărei lecţii; Rubricaţia Tipurile Nr. şi de variantele ore de lecţii Elemente esenţiale de conţinut Metode Exerciţii şi şi mijloace probleme de învăţământ Probe Bibliograde fie evaluare

4. Proiectul de lecţie Proiectarea unei lecţii, concepută ca o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce urmează să realizeze profesorul în clasă, se materializează într-un document, cunoscut sub denumirea de proiect didactic. Scopul proiectultui didactic este de a pregăti trecerea fără dificultăţi de la intenţie (proiect) la realizare (acţiune).

Model al proiectului didactic pentru lecţia mixtă realizat în învăţământul tradiţional Antetul proiectului: Disciplina / Subiectul lecţiei / Tipul lecţiei / Profesor/ Clasa Obiective operaţionale Strategia didactică Resurse bibliografice

„Evenimentele instrucţionale” I. Captarea atenţiei elevilor II. Comunicarea obiectivelor III. Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior IV. Prezentarea noului conţinut şi conducerea (dirijarea) învăţării V. Obţinerea performanţelor VI. Evaluarea (formativă sau sumativă) a performanţelor VII. Expunerea sarcinilor de lucru individual (R. M. Gagne )

Scenariul pedagogic Etapele lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevului 1. Moment organzatoric Notează absenţele/ Se pregăteşte creează situaţii pentru lecţie motivaţionale Metode, tehnici, mijloace specifice etapei 2. Evaluarea cunoştinţelor referitoare la tema de acasă Solicită răspunsuri Răspunde la întrebări Metode, tehnici, mijloace specifice etapei 3. Prezentarea temei noi Propune conţinuturi noi Metode, tehnici, mijloace specifice etapei Solicită alte Explicaţii suplimentare Tehnologii didactice

4. Consolidarea şi generalizarea cunoştinţelor Propune alte exerciţii şi apreciază modul de rezolvare 5. Evaluarea elevilor şi recomandarea temei pentru acasă Apreciază elevii şi recomandă sarcini de lucru pentru acasă Rezolvă exerciţii asemănătoare Metode, tehnici, mijloace specifice etapei Prezintă Metode, agendele tehnici, pentru semnare mijloace şi notează specifice etapei sarcinile de lucru.

Model al proiectului didactic pentru lecţia de predare-învăţare în învăţământul modern Antetul proiectului: 1. Disciplina: Clasa / Subiectul lecției / Tipul lecției: 2. Obiective operaționale proiectate 3. Principii didactice aplicate 4. Strategii didactice interactive 5. Bibliografia 6. Scenariul pedagogic a lecției. Valori comportamentale învățate Evaluare Moduri de organizare Mijloace Metode Activititatea elevilor Principii didactice aplicate Activitatea profesorului Obiective operaţionale Timp alocat Evenimente Instrucţionale Strategii didactice interactive

„Evenimentele instrucţionale” (curriculum modernizat) 1. Evocarea Valorificarea cunoştinţelor anterioare Implicarea activă a elevilor Motivarea, trezirea interesului Crearea contextului pentru formularea scopurilor proprii de învăţare La această etapă elevul realizează sarcini de tipul: *Implică-te!

„Evenimentele instrucţionale” ( curriculum modernizat ) II. Realizarea sensului Stabilirea contactului cu informaţia nouă, Prelucrarea informaţiei, Monitorizarea propriei înţelegeri, Menţinerea implicării şi a interesului. Sarcini de tipul: 1. Informează-te! (lectură, ascultare activă) 2. Procesează informaţia! (reproducerea, traducerea, interpretarea, aplicarea, analiza materialului nou).

„Evenimentele instrucţionale” ( curriculum modernizat ) III. Reflecţia Schimb de idei cu referinţă la cele studiate Crearea contextului pentru manifestarea atitudinilor faţă de cele învăţate Aprecierea utilităţii temei noi Asigurarea învăţării durabile Evocare, motivarea pentru studiu independent Tema pentru acasă Elevilor li se propun sarcini de tipul: Comunică şi decide! (în unele situaţii, în funcţie de sarcina didactică, acest pas aplicaţi-l şi la etapa de realizare a sensului. Apreciază!

„Evenimentele instrucţionale” ( curriculum modernizat ) IV. Extinderea Elevii realizează un transfer de cunoaştere: Aplică cele însuşite la ore în situaţii de integrare simulate. Aplică cele însuşite în situaţii de integrare autentică. Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele comportamentale obişnuite, fireşti. Elevilor li se propun sarcini de tipul: Acţionează! (simularea, exersarea competenţelor necesare la locul de muncă, sarcini care îi pun în situaţia de a ieşi din cadrul clasei, orei şcolii în comunitate, la o întreprindere, în familie, cămin etc. )

I. Jinga, E. Istrate propun elaborarea scenariului didactic pentru o lecţie sub forma unor fişe Scenariul didactic-fişe Fişa I: disciplina, clasa, subiectul lecţiei, tipul lecţiei, obiectivele operaţionale, modalităţi de captare a atenţiei elevilor. Fişele II, IV etc. vor cuprinde: obiectivul operaţional urmărit, conţinuturile esenţiale necesare atingerii lui, moduri de organizare a elevilor, metode şi mijloace de învăţămînt, aplicaţii, modalităţi de realizare feed-back şi evaluare. Ultima fişă: sarcinile de învăţare stabilite pentru munca independentă a elevilor în afara clasei, teme pentru acasă, bibliografia la tema abordată. Notă: Acest model de proiect este recomandabil pentru profesorii cu un anumit stagiu didactic.

Memoraţi! “Lecţia eficientă este aceea care oferă elevilor prilejul v să formuleze întrebări şi probleme; v să emită ipoteze, să imagineze rezolvări, soluţii; v să facă asociaţii de idei, asociaţii de experienţe proprii şi experienţe efectuate de cercetători; v să elaboreze modele, planuri, fişe, sinteze, rezumate; v să angajeze discuţii pentru clarificarea unor noţiuni; v să formuleze concluzii; v să exerseze dialogul, munca în cabinet; v să cultive forme pozitive de conduită etc. ” Miron Ionescu

5. Evaluarea calităţii activităţii didactice Evaluarea eficienţei lecţiei în mod curent, se realizează de către profesor şi elevi după criterii variabile. Reuşita lecţiei trebuie judecată nu atît prin raportare la proiectul elaborat, ci la modul concret, eficient de rezolvare a situaţiilor create, care au favorizat învăţarea de calitate. Criteriile de apreciere a reuşitei lecţiei sînt variate, pot fi abordate global sau detaliat, obiectiv sau subiectiv, aplicate la o lecţie sau la mai multe pentru comparare etc. Important este însă ca profesorul să le conştientizeze, pentru a le aplica continuu: în pregătire, în timpul desfăşurării, în evaluarea finală a lecţiei.

Soluţia optimă constă într-o îmbinare a diversităţii modelelor sau fişelor de evaluare, căci, în esenţă fiecare pune în lumină situaţii specifice de instruire. Este o posibilitate ce s-ar finaliza într-un instrument adecvat de evaluare centrată pe abordarea situaţională a lecţiei (a unei activităţi didactice) sau într-un set de instrumente de evaluare a calităţii activităţii didactice.

Concluzii: 1. Proiectarea curriculară presupune centrarea pe obiective. 2. Eficacitatea lecţiei depinde de capacitatea profesorului de a prevedea, a crea şi a gândi în termeni de strategii didactice acţiunile sale în diverse situaţii de instruire. 3. Evaluarea calităţii proiectului didactic prsupune a decide în ce măsură: sînt precizate obiectivele operaţionale, se respectă corespondenţa obiective-continut-metodologie-evaluare; este adecvat contextului educaţional; este suficient de flexibil; prevede condiţiile de aplicare. 4. Eficienţa comportamentului profesional al cadrului didactic depinde de gradul de dezvoltare a competenţelor sale psihipedagogice. 6. Analiza calităţii activităţii didactice şi a conduitei profesionale a cadrului didactic permit evaluarea măsurii în care profesorul îşi exercită rolurile sale.

Recomandări bibliografice: Achiri I. , Cara A. , Proiectarea didactică. Orientări metodologice, Chişinău, 2004. Albulescu, M. Albulescu, Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lecţiei în Predarea şi învăţarea disciplinelor socioumane, I. Editura Polirom, Iaşi, 2000 (pag. 45 -62). Cojocariu, V. , Teoria şi metodologia instruirii, 2008 Cristea, V. , Teoria şi metodologia instruirii, EDP, Bucureşti, 2008 Cerghit, Ioan, Modele de instruire alternative şi complementare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002. Fryer, M. Predarea şi învăţarea creativă. Chişinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 2004, 148 p. Jinga, I. , Negreţ, Ioan, Design instrucţional, Ed. Edits, Bucureşti, 2002. Jinga I, Istrate E. , Proiectarea pedagogică în Manual de pedagogie, Editura Technics, Bucureşti, 1999 (pag. 395 -398);

Recomandări bibliografice: Joiţa E. , coord. A deveni profesor constructivist, EDP, Bucureşti, 2008. Papuc L. , Cojocaru M. , Sadovei L. , Teoria instruirii. Didactica generală. Suport de curs. UPSC, Chişinău, 2009. Papuc L. , Cojocaru M. , Sadovei L. , Cojocaru M. , Teoria instruirii. Didactica generală. Ghid metodologic. UPSC, Chişinău, 2009 Papuc L. , Epistemologia şi praxiologia curriculumului universitar, Tipografia Centrală, Chişinău, 2005 Pâslaru Vl. , Papuc L. , Negură I. , et. al. , Construcţie şi dezvoltare curriculară, Cadru teoretic, Chişinău, 2005. Temple, Charles, Steele, Jeannie L. Kurtis, Meredith S. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gîndirii critice. Ghidul IV, Supliment al revistei “Didactica Pro. . . ”, nr. 8, 2003.