PROBA MACHETEI N CAVITATEA BUCAL CURSUL XII Este

PROBA MACHETEI ÎN CAVITATEA BUCALĂ CURSUL XII

Este prima etapă de tratament în care pacientul ia act de materializarea datelor culese în etapele anterioare, iar medicul poate corecta eventualele greşeli depistate. Obiectivul este verificarea amănunţită a machetei, a contactelor ocluzale statice şi dinamice în cavitatea bucală.

Proba machetelor are doi timpi: 1. Controlul extrabucal al machetelor. Se face în absenţa pacientului şi cuprinde etapele: a) Controlul ocluzorului şi al modelelor:

• ocluzorul să nu aibă nici un fel de joc în axa balama. Dacă prezintă mişcări laterale în axa balama, sau dacă acest ax este strâmb, montarea este cert necorespunzătoare; • contrapiuliţa să fie fixată;

• planul median al celor două modele să corespundă cu planul median al ocluzorului; • pe modele să fie trasate liniile de referinţă: linia mediană, liniile caninilor, linia planului de ocluzie, linia surâsului, mijlocul crestelor, curbura sagitală a crestei mandibulare.

b) Machetele sunt aşezate pe model, iar ocluzorul este închis. Se urmăreşte: - dacă linia mediană corespunde cu planul medio-sagital al ocluzorului; - dacă montarea dinţilor frontali a fost corect executată faţa de linia mediană şi faţă de linia caninilor;

- dacă dinţii frontali corespund cu forma, culoarea şi mărimea indicată în fişă; - dacă faţa vestibulară a frontalilor are relieful indicat în fişă; - dacă cei şase dinţi frontali sunt poziţionaţi pe un arc de cerc simetric faţă de linia mediană;

- dacă cei şase dinţi frontali ocupă spaţiul dintre cele două linii ale caninilor; - dacă linia incizală indicată a fost respectată; - dacă s-a respectat raportul de ocluzie în regiunea frontală; - dacă prin poziţionarea dinţilor s-au realizat unităţi de masticaţie.

CONTROLUL CU OCLUZORUL ÎNCHIS

c) Se controlează apoi machetele cu ocluzorul deschis unde se urmăreşte: - dacă dinţii frontali superiori au feţele palatinale cu o morfologie corespunzătoare; - dacă dinţii laterali prezintă gradul de cuspidare indicat;

- dacă lăţimea vestibulo-orală a dinţilor laterali corespunde lăţimii crestei; - dacă dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei alveolare. Dacă montarea este corectă, linia care uneşte şanţurile intercuspidiene mezio-distale corespund extremităţilor liniei crestelor prelungită pe soclul modelelor;

- dacă distal, la cele patru extremităţi ale machetelor, s-a lăsat câte un spaţiu liber de un milimetru neacoperit de dinţi, în zonele corespunzătoare tuberozităţilor şi tuberculilor piriformi; - dacă marginile distale machetelor mandibulare se termină corespunzător faţă de inserţia ligamentului pterigomandibular (să nu depăşească, dar să nu fie mai scurtă);

- dacă s-au realizat curbele de ocluzie sagitală şi transversală; - dacă s-a respectat regula lui Pound şi a verticalei ridicate tangent la linia oblică internă.

REGULA LUI POUND

d) Se controlează bazele din ceară ale machetelor: - să respecte limitele funcţionale câmpului protetic; - grosimea bazei machetei să fie de 1, 5 - 2 mm; - aprecierea grosimii marginilor machetei la nivelul fundurilor de sac vestibulare şi gradul lor de prelucrare;

- papilele interdentare să fie modelate convex; - versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate convex; să fie modelat plan-concav;

d) Se scot machetele de pe modele şi se verifică: - punând şabloanele de ocluzie pe modele, dacă s-a respectat dimensiunea verticală de ocluzie, şurubul distanţator fiind fixat la înălţimea dată de şabloane; - se va măsura şi aprecia dacă liniile interalveolare formează unghiuri corespunzătoare montării normale a dinţilor sau dacă s-ar impune montarea inversă.

2. Controlul intrabucal al machetelor. Este bine să se facă în prezenţa tehnicianului dentar. Pentru a evita deformarea machetelor se vor lua unele precauţii: • Pacientul clăteşte gura cu apă rece; • Machetele aşezate pe model se răcesc cu un jet de apă rece;

• După fiecare două minute de control, machetele se spală de salivă, se aşează pe modele unde vor fi răcite din nou, iar pacientul clăteşte gura din nou cu apă rece; • Pacientul este instruit să nu facă mişcări bruşte, să nu muşte cu putere sau să strângă dinţii tare; • Fiecare machetă se va insera separat în cavitatea bucală, de obicei se începe cu cea inferioară, care este mai fragilă.

PROBA MACHETELOR

Proba machetei este repetată după fiecare retuş survenit în montarea dinţilor şi este finalizată când macheta restaurează corespunzător morfologia arcadelor dentare.

REMEDIEREA DEFECŢIUNILOR: 1. Următoarele deficienţe pot fi remediate de medic în cabinet: • Modificări privind poziţia dinţilor frontali: rotări în ax, suprapuneri, vestibularizări, supraocluzie, inocluzie sagitală; • Modificări privind poziţia dinţilor laterali: se ridică sau se coboară anumiţi dinţi.

2. Deficienţe remediate prin colaborarea medicului cu tehnicianul dentar: • Dimensiune verticală incorectă – medicul va face o nouă determinare a acesteia, iar tehnicianul face o nouă montare în simulator şi apoi o nouă montare a dinţilor artificiali; • Determinarea incorectă a relaţiei centrice – se procedează la fel ca la punctul anterior;

• Inocluzia la nivelul dinţilor laterali constatată la proba spatulei – dacă este pozitivă unilateral, medicul va înregistra în ceară spaţiul respectiv, iar tehnicianul va face o nouă montare a dinţilor conform situaţiei înregistrate de folia de ceară. Dacă proba spatulei este pozitivă bilateral se repetă determinarea raporturilor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de ocluzie şi apoi se face o nouă montare în simulator şi apoi a dinţilor.

3. Următoarele deficienţe sunt remediate de tehnicianul dentar: • Culoarea necorespunzătoare a dinţilor; • Gradul de cuspidare şi dimensiunea vestibulo-orală a dinţilor laterali; • Montarea dinţilor laterali în afara crestei alveolare.

Dacă proba machetelor este corespunzătoare, medicul va proceda în continuare astfel: • Desenează pe model zonele ce urmează a se despovăra prin foliere (torus palatin sau mandibular, papila incisivă eventualele exostoze). Prin foliere se distanţează proteza de aceste zone;

• Gravează pe modelul superior, de-a lungul zonei “Ah, ” cu o spatulă sau bisturiu, un şanţ cu un versant drept către distal şi un versant oblic către mezial. Şanţul se întinde de la o tuberozitate la alta şi va avea o adâncime de 1 – 2 mm (cât rezilienţa mucoasei) şi lat de 2 – 5 mm. În urma gravării proteza va avea de-a lungul zonei “Ah” un plus de acrilat care pătrunde în mucoasa rezilientă şi desăvârşeşte succiunea totală a protezei totale maxilare, prin închidere distală.

EFECTUAREA PROBELOR ESTETICE, FONETICE ŞI FUNCŢIONALE

B. MACHETA DEFINITIVĂ După proba machetei, aceasta aşezată pe model ajunge din nou în laborator unde urmează definitivarea ei în vederea realizării protezei finite. Tehnicianul dentar execută:

1. Pregătirea modelului – cuprinde: Ø Ø Ø Deretentivizarea; Folierea; Gravarea; dacă aceste operaţii nu au fost efectuate înainte de confecţionarea machetei de probă.

2. Corecturile arcadelor dentare artificiale consemnate în fişa de laborator: este de preferat ca acestea să fie executate de medic pe pacient.

3. Alte pregătiri (magneţi, bare de plumb, capse intramucoase, etc. ): când sunt indicate în fişa de laborator.

4. Modelarea finală a machetei: are drept scop de a conferi protezei totale anumite caracteristici: • Să răspundă exigenţelor estetice; • Să permită o igienă corespunzătoare; • Să ofere libertate în fonaţie; • Să aibă rezistenţă mecanică; • Să fie stabilă.

Modelarea în scop estetic Această operaţie face parte din activitatea artistică a tehnicianului dentar şi de cele mai multe ori are un rol hotărâtor în succesul tratamentului protetic. Modelarea estetică are drept scop:

• Să simuleze conturul gingival natural la o proteză totală, prin crearea şi festonarea porţiunii gingivale; • Să simuleze fostele structuri osoase astfel încât să ofere suport corespunzător părţilor moi.

Baza protezei are unele componente care Baza necesită un management special pentru a obţine un rezultat estetic. Baza va fi folosită: • Ca versant labial pentru a restaura contururile osoase pierdute; • Ca mecanism de retenţie pentru dinţi; • Ca suport pentru forma şi poziţia buzei (mai ales versantul labial şi vestibular).

eşi efectul de gravură punctată (stippling) şi conturul gingival sunt importante, aceştia sunt totuşi secundari faţă de susţinerea buzei şi poziţia dinţilor.

Versantul vestibular al şeii în regiunea frontală va avea grosimea necesară pentru a compensa atrofia postextracţională a crestei edentate şi a asigura suport rigid pentru buză. Trebuie avut în vedere că:

• Modelarea prea subţire va duce la înfundarea buzei; • Modelarea prea groasă va duce la bombarea buzei.

Al doilea aspect al rolului versanţilor se referă la mărimea dinţilor selectaţi. Există o “proporţie de aur” ca raport între înălţimea dinţilor care domină majoritatea dimensiunilor dentare dorite. Lăţimea celor şase dinţi anteriori este aproximativ egală cu lăţimea curbă a buzei în repaus cu dinţii naturali.

Date fiind aceste orientări pentru alegerea dinţilor, mărimea ridicării liniei buzei (când buza este ridicată pentru sunetul “e” sau ridicarea în surâs forţat) va determina efectele estetice ale bazei protezei.

Cea mai obişnuită şi dorită expunere a dinţilor şi materialului bazei protezei se obţine când linia înaltă a buzei arată toată lungimea dinţilor până la limita cervicală şi de obicei doar până la vârful papilei interdentare acrilice.

Culoarea, forma şi poziţia bazei protezei sunt elemente esenţiale în compoziţia estetică. Aceste considerente ar trebui în general să nu compromită aspectele generale menţinerii şi stabilităţii protezei.

Modelarea în scop igienic zona Dacă frontală în modelajul va răspunde exigenţelor estetice, pentru regiunile laterale modelajul vestibular al şeilor va fi plan sau uşor convex, fără redarea papilelor, a inserţiei gingivale sau a spaţiilor interdentare, pentru a corespunde normelor igienice. Lingual se va face un modelaj plan-concav şi cât mai neted, tot în acest scop.

Modelarea în scop fonetic Pentru realizarea acestui obiectiv, macheta se va modela cu o grosime redusă şi uniformă de 2 mm. Această grosime este suficientă pentru a nu influenţa fonaţia şi a nu compromite rezistenţa mecanică a protezei.

Fonaţia va fi favorizată şi de modelarea cât mai simetrică a machetei, în special în zonele anterioare, pentru a oferi condiţii favorabile de mişcare limbii, care şi ea se mişcă simetric în fonaţie.

Pentru a favoriza acomodarea cu proteza Pentru şi a asigura condiţii de pronunţare corectă încă de la început, macheta definitivă a protezei superioare va fi modelată cu reliefuri asemănătoare celor existente pe bolta palatină. Astfel se vor modela rugile palatine şi papila retroincisivă corespunzător mărimii şi formei lor de pe model.

Dinţii anteriori superiori nu vor fi acoperiţi Dinţii cu ceară pe faţa orală decât 2 mm de la colet, relieful acestor feţe rămânând liber în totalitate. De asemenea şi poziţionarea lor pe arcadă, înclinaţia oro-vestibulară contribuie la fonaţie.

Rezistenţa mecanică Este asigurată în principal de grosimea de 2 mm a plăcii protetice, grosime ce este dată de plăcuţele de ceară roz din care se confecţionează. De aceea la adaptarea pe câmpul protetic, placa de ceară nu trebuie subţiată prea mult prin presiuni digitale.

Sunt situaţii care în impune se armarea plăcii acrilice pentru a-i mări rezistenţa: ØPacienţi cu torusuri maxilare sau mandibulare voluminoase; ØPacienţi cu bruxism; ØPacienţi cu musculatură puternică; ØPacienţi cu procesul alveolar lingual de mică înălţime.

Armarea protezei se poate face prin: • Fibre de sticlă, fibre de carbon sau plase metalice – la maxilar; • Sârmă de wiplă cu diametrul de 1, 5 mm sau bare metalice prefabricate – la mandibulă.

ARMAREA CU PLASĂ DE S RMĂ

ARMAREA CU BARĂ METALICĂ

TEHNICA ARMĂRII

Armarea protezelor nu trebuie generalizată pentru că acest procedeu nu exclude în totalitate posibilitatea de fracturare, iar repararea unei proteze armate este foarte dificilă.

Tot pentru creşterea rezistenţei mecanice a protezelor la care se montează dinţi de porţelan, sistemele de retenţie a acestora se vor acoperi bine cu ceară în cazul crampoanelor butonate, iar la dinţii cu cavităţi, aceştia vor fi înfundaţi în ceara plastifiată pentru ca aceasta să umple bine cavităţile. Acoperirea în exces a crampoanelor dinţilor frontali poate influenţa în mod negativ fonaţia şi relaţia de ocluzie cu dinţii antagonişti.

DINŢI DIN MASE CERAMICE CU CRAMPOANE BUTONATE

Pe feţele vestibulare vizibile, ceara se va depune numai un milimetru la colet, în cantitate mai mare aduce prejudicii esteticii şi fonaţiei, fără a creşte rezistenţa mecanică.

Stabilitatea Macheta definitivă contribuie la stabilitatea viitoarei proteze prin: • Marginile protezei nu se extind peste zona de mucoasă neutră situată la periferia câmpului protetic. Modelarea marginală este obţinută prin amprentarea funcţională;

• Modelarea suprafeţelor externe ale protezelor astfel încât să favorizeze acţiunea muşchilor din zonă. Astfel:

ØVersantul vestibular al şeii mandibulare în regiunea anterioară se modelează uşor concav, pentru ca muşchiul orbicular al buzelor, în timpul contracţiei, să împingă proteza pe câmpul protetic; ØVersantul vestibular al şeii maxilare, când este posibil se modelează tot uşor concav;

VERSANTUL VESTIBULAR AL ŞEII ÎN REGIUNEA FRONTALĂ

• Versantul vestibular al şeilor în zona laterală se modelează tot uşor concav, pentru ca muşchiul buccinator, prin contracţia sa, să aşeze proteza pe câmpul protetic. Sunt autori care susţin că modelarea convexă a feţei vestibulare a şeii în regiunea laterală, aşa cum a fost procesul alveolar, ar favoriza antrenarea contracţiei muşchiului buccinator pentru menţinerea protezei;

VERSANTUL VESTIBULAR ÎN ZONA LATERALĂ

ØVersantul lingual al protezei inferioare se modelează plan, pentru ca limba în mişcările ei verticale, să nu antreneze proteza, desprinzând-o de pe câmp. Modelarea uşor concavă, recomandată de o serie de autori, măreşte spaţiul vital al limbii, dar ar favoriza desprinderea protezei la mişcările acesteia.

Tehnica modelării finale a machetelor Modelarea precisă a machetei şi finisarea ei riguroasă reduce foarte mult prelucrarea finală prin frezaj a protezei finite. În modelarea machetei se vor urmări pe cât posibil toate principiile prezentate anterior.

OBIECTIVELE ESTETICII PROTEZEI TOTALE • ESTETICA BAZEI PROTEZEI TOTALE • ESTETICA DINŢILOR ARTIFICIALI

ASPECT ANTERIOR PROTEZĂRII

ASIGURAREA DVO FUNCŢIONALE

ASPECT ANTERIOR PROTEZĂRII

ASIGURAREA POZIŢIONĂRII CORECTE A ŢESUTURILOR MOI

Gradul de performanţă în modelarea bazei protezei poate varia de la caz, în funcţie de mai mulţi factori: • gradul de vizibilitate al gingiei • • artificiale; pretenţiile estetice ale pacientului; capacitatea acestuia de a suporta un cost mai mare datorat consumului suplimentar de timp.

Tehnica modelării machetei superioare Se fac următoarele operaţii: • Placa palatinală de ceară întărită cu placă de bază, pentru efectuarea probei în cavitatea bucală, este îndepărtată şi înlocuită cu o placă nouă de ceară care conferă grosimea de 2 mm protezei. Se foloseşte un cuţit de ceară pentru a tăia placa cât mai aproape de dinţii maxilari;

• Macheta se aşează pe model şi se verifică din nou ocluzia şi aranjamentul dinţilor; • Dacă sunt necesare se fac corecturi; • Macheta este lipită de model prin picurare de ceară fierbinte cu spatula, pe toată lungimea şi grosimea fundurilor de sac;

• Se îndepărtează modelul din simulator astfel: – Prin glisare, dacă ramurile au fost concepute în acest scop; – Prin secţionare cu fierăstrăul, dacă ramurile au retentivităţi din construcţie; – Nu se recomandă desprinderea modelelor cu ciocanul cum mai procedează în practică unii tehnicieni, deoarece se pot produce fracturi ale modelului, desprinderea dinţilor, deteriorarea ocluzorului.

• Cu un cuţit de ceară se sculptează ceara pe partea palatină a dinţilor posteriori la un unghi de 20 grade cu planul orizontal palatin. Unghiul trebuie să fie mai mare în zona dinţilor anteriori;

• Se îndepărtează toată ceara de pe faţa palatinală a dinţilor mai sus de linia de colet. Se încălzeşte şi se netezeşte cu o lampă Hanau; • Se utilizează un instrument ascuţit pentru a îndepărta orice urmă de ceară din jurul marginii gingivale a fiecărui dinte;

VEDERE PE SECŢIUNE A MACHETEI

• Se trece la realizarea conturului vestibular procedând astfel: ØSe picură un strat subţire de ceară peste baza şi în jurul coletelor dinţilor; ØSe adaptează un rulou înmuiat de ceară de -a lungul suprafeţei vestibulare a bazei, extins până la margini;

ØCeara este astfel modelată încât să formeze plenitudine sau convexitate deasupra dinţilor anteriori pentru a simula gingia fixă; ØSe conturează proeminenţa radiculară a caninului care se opreşte în apropiere de marginea protezei;

ØSe conturează eminenţa radiculară deasupra centralilor (nu atât de proeminentă ca a caninilor); ØSe prepară o uşoară depresiune deasupra lateralilor; ØSe conturează convexităţi (bose) vestibulare. Acestea sunt aproape inexistente deasupra Pm 1. Convexitatea începe deasupra Pm 2 şi se întinde distal de M 2;

ØSe plasează o depresiune uşoară în zona premolară. Aceasta este fosa canină şi este importantă când dorim să obţinem o expresie facială normală; ØSe plasează o uşoară concavitate vestibulară între protuberanţa gingivală şi marginea protezei;

• În jurul coletelor dinţilor se lipeşte ceară cu o spatulă încălzită. Ceara trebuie să fie foarte bine lipită, astfel încât să nu se desprindă când se lucrează. Se sculptează de-a lungul coletelor dinţilor cu un instrument de sculptură Roach la joncţiunea colet-coroană, ţinând instrumentul la un unghi de 45˚.

MODELAJUL LA COLET

• Se sculptează papilele interdentare – convexe dacă pacientul este tânăr, plate dacă este vârstnic;

SIMULAREA RETRACŢIILOR GINGIVALE

• Se încălzeşte macheta uşor cu lampa Hanau pentru a produce o margine gingivală netedă; • Cu un instrument ascuţit se îndepărtează orice urmă de ceară din jurul fiecărui dinte;

• Se realizează rugile palatine şi papila retroincisivă. Se poate proceda astfel: – Cel mai frecvent ele sunt modelate cu spatula după ce în prealabil s-a picurat ceară fierbinte şi s-au creat îngroşările respective;

- Amprentarea cu material termoplastic (Stents) pe model a zonei interesate, după care se realizează o matrice şi o patrice între care se presează o folie de staniol sau aluminiu în care se va turna ceara fierbinte. Rugile astfel realizate se mulează pe ceara din boltă, de care se lipeşte de jur împrejur;

– Amprentarea lor cu gips, în cavitatea bucală sau pe model, obţinându-se o cheie care apoi se imprimă pe machetă, care a fost plastifiată anterior; – Se pot folosi rugile palatine gata confecţionate pe care unele firme le pun în comerţ, tehnicianul doar le adaptează şi apoi le lipeşte pe bolta palatină.

MODELAREA FINALĂ A MACHETEI

Tehnica modelării machetei inferioare În prima fază se îndepărtează sârma care a armat macheta la probă pe faţa ei orală şi se completează cu ceară porţiune respectivă. Se procedează în continuare astfel:

1. Modelarea linguală: • Se toarnă ceară pe suprafaţa linguală a dinţilor şi se sculptează marginile gingivale la un unghi de 20˚ de la orizontală în zona posterioară şi 45˚ în zona anterioară; • Se adaugă ceară pe flancurile linguale de la dinţi până la marginea protezei (ruloul periferic) realizând un plan înclinat care se îndreaptă către limbă şi poate fi uşor concav;

MODELAJUL LA COLET

• Se adaugă ceară şi se conturează zona disto-linguală a versantului lingual, astfel încât aceasta să treacă lin în spaţiul retromilohioidian. Marginea machetei trebuie să fie rotunjită şi să umple complet şanţul lingual al modelului, formând ruloul periferic; • Se încălzeşte şi se netezeşte cu o lămpiţă.

2. Conturul vestibular: • Se picură ceară pentru a obţine o mică protuberanţă gingivală chiar dedesubtul marginii gingivale a celor patru incisivi (similară cu convexitatea maxilară) ; • Se modelează eminenţa canină (nu atât de proeminentă ca la maxilar) ;

• Modelajul feţei externe a protezei în zona laterală şi posterioară trebuie să fie convex, fără proeminenţe radiculare. Se plasează o concavitate între bosa gingivală şi marginea protezei; • Se sculptează marginea gingivală şi se îndepărtează tot excesul de ceară de pe dinţi;

MODELAJUL LA COLET

• Se adaugă o margine foarte fină de ceară în jurul întregii periferii a fiecărei machete ; • Cu o spatulă fierbinte se netezeşte şi se lipeşte ceara. În acest moment nu trebuie modificate sau distorsionate porţiunile modelate anterior.

După definitivarea modelajului machetelor, dinţii artificiali se curăţă de urmele de ceară picurată pe ei din neatenţie. Curăţirea se face iniţial cu instrumente de mână (spatule de ceară, instrumente de modelaj) şi în final cu o perie moale, astfel încât suprafeţele libere, axiale dinţilor, să rămână netede şi lucioase. Se trece repede cu o flacără moale peste ceara machetei care face să dispară toate urmele şi zgârieturile.

Efect estetic credibil Modelajul gingiei artificiale în regiunea anterioară trebuie să varieze în funcţie de vârsta pacientului: • La pacienţii tineri papilele trebuie modelate • convex La pacienţii vârstnici modelajul trebuie să simuleze o parodontopatie de involuţie.

• • Efect estetic credibil Culoarea trebuie să fie în armonie cu cea a mucoasei din jur. Cea mai sigură metodă de a obţine o culoarea adecvată este utilizarea cheii de culori a răşinii acrilice respective şi alegerea pulberii corespunzătoare.

Efect estetic credibil Atunci când pretenţiile estetice cresc se poate folosi o culoare mai deschisă în jurul coletelor dentare şi mai închisă în şanţurile interradiculare.

Cosmetizare postpolimerizare cu acrilat baro sau fotopolimerizabil

ACRILAT ÎN CINCI NUANŢE DE CULORI

• În situaţiile în care se impune folosirea unui • acrilat transparent, realizarea în totalitate a bazei din acest acrilat dă un aspect artificial, lipsit de viaţă. De aceea este bine ca în porţiunile vestibulare vizibile să fie utilizat totuşi un acrilat roz care să se piardă treptat în cel transparent.

Gravura punctată: creează o suprafaţă structurală care dispersează lumina reflectată. Ea schimbă reflecţia strălucitoare a luminii de pe o suprafaţă lustruită perfect. De asemenea simulează structura granulară a mucoasei naturale.

Inflamată, mucoasa bolnavă este moale şi lucioasă, de aceea gravura punctată este întotdeauna de dorit, cu excepţia cazului în care mucoasa este foarte lustruită în zona vecină asociată cu dinţi naturali.

Folosirea efectului de “gravură punctată”

Petele: anumite grupuri etnice prezintă concentraţii mari de melanină în mucoasă. Este bine ca versanţii protezei să fie pătaţi pentru a se potrivi cu distribuţia existentă a pigmentului melanic. Astfel, unele răşini acrilice au disponibile nuanţe albăstrui mai închise sau mai deschise. Ar trebui selectată cea care se apropie cel mai mult de culoarea pielii şi a mucoaselor.

PETE

Simularea rădăcinilor: simularea subgingivală a rădăcinilor este de obicei dificilă în zona canină unde au loc majoritatea căderilor de buză când se pierde eminenţa canină a osului. Simularea rădăcinii oriunde altundeva nu este în general necesară, însă un uşor contur poate fi plăcut ochiului, restabilind un concept anatomic al conturului osos natural. Când sunt însă exagerate, contururile pot retenţiona alimente, tartru şi resturi.

La final, pentru obţinerea unui luciu perfect se freacă suprafaţa cerii cu vată umezită. Apoi machetele se degresează cu alcool, benzină sau acetonă, care se aplică pe o buletă de vată şi cu care se tamponează machetele.

Respectarea formei şi grosimii machetei protezei totale prezintă o serie de avantaje: • O proteză realizată după o machetă corect modelată se va prelucra şi lustrui mult mai uşor şi mai repede;

• Excluzând retuşarea suprafeţelor protezei, se păstrează intact stratul superficial de acrilat, care este cel mai dur, cel mai compact, fiind în stadiu optim de polimerizare; • Dacă nu se fac modificări ale suprafeţei externe a protezei, lustrul va fi persistent pe o lungă durată, reducându-se posibilitatea impregnării protezei cu resturi alimentare.

MACHETE DEFINITIVE

MACHETA DEFINITIVĂ

11. REALIZAREA TIPARULUI Tiparul reprezintă negativul protezei parţiale acrilice. El este o cavitate de formă şi volum identic cu macheta finală a protezei, încastrată într-un conformator, cu pereţi rezistenţi din punct de vedere mecanic. Realizarea tiparelor presupune mai multe etape:

1. Operaţii pregătitoare în vederea ambalării: • Separarea complexului model-machetă din ocluzor, dacă această etapă nu a fost executată la modelarea finală a machetei. Se face după tehnica descrisă la acel capitol;

• Reducerea modelelor în cazul în care sunt prea voluminoase. Sunt reduse la soclator atât din baza cât şi din părţile laterale modelelor astfel încât să încapă comod în chiuvetă, fără a afecta zonele de interes protetic. În final, modelul împreună cu soclul trebuie să aibă o înălţime până la 15 mm, iar macheta să fie distanţată de pereţii conformatorului în toate sensurile cu aproximativ un centimetru; • Macheta este solidarizată de model prin lipire cu ceară fierbinte;

• Alegerea chiuvetelor de ambalat. Acestea sunt pe trei dimensiuni – mari, mijlocii şi mici, - au formă circulară sau de casetă şi sunt confecţionate din bronz, alamă, aluminiu, oţel inoxidabil sau material plastic (la tehnicile speciale de turnare sau injectare a polimerului).

În general chiuvetele sunt compuse din două jumătăţi şi patru componente: două inele şi două capace care se pot asambla perfect datorită unui sistem de culisare (prelungiri de ghidaj) sau poziţionare, realizate astfel încât să permită îmbinarea părţilor componente doar într-o singură poziţie. Chiuveta trebuie:

– Să fie în perfectă stare; – Să se asambleze perfect; – Să se poată dezasambla cu uşurinţă; – Să permită îndepărtarea fără riscuri a modelului cu proteza polimerizată; – Să fie perfect curată.

Utilizarea propriu-zisă a chiuvetei se face astfel: • Cele două jumătăţi dezmembrate se poziţionează • • cu cavitatea liberă în sus; Unul din inele este asamblat cu un capac; Se prepară materialul de ambalare şi se toarnă în prima jumătate de chiuvetă, apoi se inseră modelul; Se asamblează al doilea inel al chiuvetei; Se toarnă gips peste model până la nivelul capacului celui de-al doilea inel al chiuvetei, care se aşează în poziţie corectă.

TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT

2. Ambalarea machetelor: Operaţia constă în acoperirea lor împreună cu modelul într-un material care iniţial este plastic şi apoi devine dur. Materialul cel mai utilizat pentru confecţionarea tiparului este gipsul de bună calitate. Se foloseşte gipsul de clasa a II-a pentru tehnica clasică şi gipsul de clasa a III-a sau chiar a IV-a pentru diferitele tehnici de injectare şi polimerizare sub presiune continuă.

Ambalarea machetei se poate face prin trei metode: • Ambalarea directă sau cu val; • Ambalarea indirectă sau inversă; • Ambalarea mixtă.

Ambalarea directă (cu val, întro parte a chiuvetei): este o metodă rar utilizată în practică, fiind greoaie sub aspectul tehnicii de lucru. Avantaje: poziţia dinţilor artificiali în raport cu dinţii vecini şi cu modelul nu se modifică datorită valului de gips, chiar şi atunci când nu s-au asamblat perfect componentele chiuvetei sau nu s-a presat uniform polimerul.

Dezavantajele: • Se realizează greu din punct de vedere tehnic; • Valul de gips poate fi fracturat când sunt asamblate sau deschise cele două părţi ale chiuvetei sau când sunt strânse excesiv în presele mecanice sau hidraulice;

• Poziţia dinţilor în valul de gips se poate modifica când ceara de pe feţele orale şi vestibulare nu a fost bine curăţată, iar repoziţionarea lor este dificilă; • Sunt dificil de realizat retenţii mecanice la nivelul dinţilor artificiali;

• Îndepărtare cerii, izolarea tiparului şi introducerea acrilatului se execută cu dificultate; • Imposibilitatea de a verifica dacă ceara machetei a fost îndepărtată în totalitate, îndeosebi la nivelul versantului vestibular;

• Izolarea tiparului este dificilă deoarece nu se poate pătrunde în toate detaliile, neexistând posibilitatea de a verifica grosimea şi repartizarea materialului izolant; • Nu există posibilitatea de a verifica dacă polimerul a pătruns în toate cavităţile tiparului.

Caracteristici: la această metodă, după deschiderea celor două părţi ale chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul şi dinţii rămân în prima parte a chiuvetei.

Tehnica de lucru: • Modelul şi macheta se introduc în apă 3 - 5 minute; • Se prepară pasta de gips de consistenţă fluidă; • Se depune gipsul în prima jumătate a chiuvetei;

• Se introduce modelul cu macheta în pasta de gips. Gipsul va acoperi versantul vestibular al machetei, feţele vestibulare cu marginile incizale dinţilor frontali şi feţele vestibulare cu suprafeţele ocluzale dinţilor laterali. Rămâne liberă numai ceara de pe faţa orală.

Gipsul care acopere dinţii se modelează convex, neretentiv, formând un val cu înălţimea de 10 mm. Ambalarea va fi astfel efectuată încât între valul de gips şi capacul celei de-a doua jumătăţi a chiuvetei să rămână un spaţiu de 5 - 7 mm;

• Se aşteaptă priza gipsului (15 - 30 de minute) şi se izolează gipsul turnat. Pentru izolare se poate folosi: apă simplă, apă saponată, apă cu detergenţi (prin introducerea timp de 10 minute) sau soluţii alginice (prin pensulare); • Se asamblează a doua jumătate a chiuvetei şi se pune pe măsuţa vibratoare;

• Se toarnă gipsul sub vibrare; • Se aplică capacul chiuvetei şi aceasta este introdusă într-o presă manuală sau hidraulică.

AMBALAREA CU VAL

Ambalarea indirectă (fără val, în ambele părţi ale chiuvetei): este metoda folosită de majoritatea tehnicienilor dentari datorită execuţiei rapide şi avantajelor ce le prezintă faţă de metoda directă.

Avantaje: • Se realizează uşor din punct de vedere tehnic; • Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia iniţială în tipar, iar dacă se desprind pot fi repoziţionaţi cu uşurinţă; • Se pot crea, la nevoie, retenţii mecanice la nivelul dinţilor;

• Ceara se poate îndepărta facil şi sub vizibilitate directă; • Izolarea se poate executa în condiţii bune, materialul izolant pătrunzând în toate detaliile tiparului; • Îndesarea acrilatului se face fără dificultate şi se poate examina repartizarea pastei acrilice în tipar.

Dezavantaje: Există riscul de înălţare a ocluziei prin doi factori: Øasamblarea incorectă a părţilor componente ale chiuvete; Østrângerea insuficientă a chiuvetei în presă (când există un exces prea mare de polimer şi/sau se practică o presare inconstantă şi necorespunzătoare).

Caracteristici: la această metodă, după deschiderea chiuvetei şi îndepărtarea cerii, modelul rămâne fixate în prima parte a chiuvetei, iar dinţii artificiali în a doua parte.

Tehnica de lucru: • Introducerea în apă 3 - 5 minute a modelului cu macheta; • Se prepară pasta de gips şi se toarnă sub vibrare în prima parte a chiuvetei; • Introducerea modelului cu macheta în pasta de gips, până la marginea vestibulară a machetei. Macheta şi dinţii artificiali nu se acoperă cu gips;

• După priza gipsului suprafaţa lui va fi netezită, lustruită cu hârtie abrazivă pentru a nu prezenta zone retentive; • Se izolează gipsul la fel ca la ambalarea directă; • Se montează a doua parte a chiuvetei şi se toarnă gipsul prin vibrare; • Se aplică capacul celei de-a doua jumătăţi; • Se introduce în presă.

AMBALAREA FĂRĂ VAL

CHIUVETA PREGĂTITĂ PENTRU PRESARE

CHIUVETA LA PRESĂ

Ambalarea mixtă: este o metodă de confecţionare a tiparului care combină cele două variante descrise anterior. În general este rar utilizată. Indicaţii: în situaţia în care unii dinţi, mai frecvent frontalii, sunt montaţi în contact direct cu creasta alveolară, iar ceilalţi sunt prevăzuţi cu gingie artificială.

Avantaje: • Dinţii din zona frontală îşi menţin poziţia iniţială, datorită valului de gips; • Acrilatul nu pătrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare.

$Dezavantaje: • Execuţia tehnică este laborioasă; • Există riscul fracturării protezei la dezambalare. Caracteristici:$

Dezavantaje: • Execuţia tehnică este laborioasă; • Există riscul fracturării protezei la dezambalare. Caracteristici: o parte dinţi împreună cu modelul rămân în prima jumătate a chiuvetei la deschiderea acesteia, în timp ce restul de dinţi vor fi prinşi în a doua jumătate.

Tehnica de lucru: • Modelul cu macheta se introduc în apă 3 - 5 minute; • Se prepară gipsul şi se toarnă în prima jumătate a chiuvetei; • Se centrează modelul şi macheta în pasta de gips;

• Se modelează valul de gips pe faţa vestibulară, marginea incizală şi o treime din faţa orală a dinţilor frontali. Gipsul este modelat convex şi neretentiv; • Dinţii laterali şi macheta gingiei artificiale nu vor fi acoperite de gips;

• Se aşteaptă priza gipsului şi apoi se izolează; • Se introduce cea de-a doua jumătate a chiuvetei; • Se introduce pasta de gips prin vibrare; • Se aplică capacul chiuvetei; • Se introduce la presă.

AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE FRONTALĂ

AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE LATERALĂ

AMBALAREA MIXTĂ - VEDERE DE ANSAMBLU