Poveste de iarn Exist o poveste fr nici

Poveste de iarnă

Existã o poveste fãrã nici un copil care sã o rosteascã în paşii lui spre visare,

o poveste pentru oameni ca noi, mereu grãbiţi sã realizãm nimicuri, sã recreem valori şi sentimente, mereu alergând pe drumuri individuale…

O poveste ce nu începe cu “a fost odatã ca niciodatã”, ci cu “ a fost dintotdeauna un om…”

A fost dintotdeauna un om ce nu s-a bucurat de sãrbãtori pentru simplul fapt cã nu credea în ele.

Nu a reuşit nimeni sã-l convingã că Iisus s-a nãscut, cã Moş Nicolae şi Moş Crãciun existã

sau cã Noul An e un prilej de sãrbãtoare.

Iarna este cu adevărat rece pentru cei ce nu păstrează amintiri fierbinţi.

A fost dintotdeauna un om ce nu s-a dat în lãturi de a celebra, dupã datinã, Sfântul Crãciun şi Noul An,

sacrificând oricât pentru ca oamenii din jurul lui- familie, rude, prieteni, cunoscuţi şi strãini -

sã se bucure de bucate preparate cu drag, de bãuturi cu gust alese, de muzicã şi de dans şi, mai cu seamã, de plãcerea revederii.

A fost dintotdeauna un om ce se regãseşte în fiecare dintre noi.

Sunt ani în viaţa noastrã când nu ne mai dorim nimic de sãrbãtori decât sã dormim, când nu mai muncim nimic pentru masa de Crãciun şi de revelion, când bradul, fie nu mai are rost sã-l avem, fie îl cumpãrãm gata împodobit.

Sunt alţi ani când ne trezim în zori spre a pune coca pentru cozonaci, când plecãm la colindat cãtre pãrinţi, cãtre prieteni, când ne gãtim cu fast şi emoţie pentru petrecerea de revelion.

A fost dintotdeauna un om ce te priveşte.

De fiecare datã nu îţi spune nimic, doar îţi lasã-n palmã o oglindã, puţin zgâriatã, puţin prãfuitã.

Şi când simţi cã ceva îţi lipseşte, abia atunci, amintindu-ţi de ea, te priveşti.

În acel moment realizezi ce ai uitat sã faci, sã simţi, sã trãieşti.

A fost dintotdeauna un om ce te aşteaptã sã-i scrii, sã-i zâmbeşti, sã-i spui despre tine, despre lumea ta, despre visele şi credinţa ta.

A fost dintotdeauna un om ca tine…

Povestea se încheie aici, fãrã învãţãminte, fãrã eroi.

Dar te lasã pe tine sã o continui.

Sã îi spui despre omul care eşti TU, în luna decembrie, când timpul te aşeazã între credinţã şi civilizaţie, între tradiţie şi filosofia unui nou început.

Somn uşor, în visul tãu sã pãtrundã gândul înţelept şi bun, iar în urmãtoarea zi sã ai lumii ce povesti…!

Imag. si text de pe net,

Să ai cea ma i frumoasă i arnă din via com. l i a m g @ sica 12 ro ţa ta!