PLANTE TOXICE Semestrul IX 14 sptmni Prelegeri 14

PLANTE TOXICE Semestrul IX – 14 săptămâni Prelegeri – 14 ore Lucrări practice 42 ore Lucrări de control - 2 Evaluare finală - Colocviu cu notă Profesor: Tatiana Chiru asist. univ. , dr. șt. farm.

Cuprins: Introducere Cunoștințe generale despre intoxicații cu plante Clasificarea plantelor otrăvitoare Mecanismul apărării toxice a plantelor Organele otrăvitoare ale plantelor Particularitățile acțiunii toxice ale otrăvurilor vegetale Clasificarea compușilor chimici toxici de natură vegetală Primul ajutor și profilaxia în intoxicații vegetale.

Cursul ”Plante toxice” se adresează studenților farmaciști pentru a oferi noțiuni necesare inițierii în acest nou domeniu de studiu și reprezintă – în această măsură – un instrument de informare și de lucru în farmacii, cabinete medicale și în unitățile specializate în identificarea plantelor toxice, prevenirea și tratamentul intoxicațiilor cu ele.

Din categoria plantelor toxice (otravitoare) fac parte acele plante care sintetizează și acumulează substanțe toxice (alcaloizi, glicozide, saponide s. a. ) pentru om si animale, produc dereglarea activității organismului, în urma căreia apar intoxicații, uneori cu sfârșit letal.

Etimologie toxic (greacă), de la toxikon otravă. toxikon (Dioscoride) derivă de la toxon (arc, săgeată) toxicus (Plinius) derivă de la taxus, o specie de conifere ale cărei pseudofructe erau folosite la otrăvirea sageților. Cuvantul otravă este de origine slavă și provine de la verbul otraviți, care înseamnă a mahni, a tulbura seninatatea sufleteasca. Deși cuvintele toxic si otravă sunt sinonime, toxic are caracter general, în timp ce otrava se referă la cazurile criminale sau sinucidere.

Clasificarea toxicologică a plantelor Ø Plante toxice propriu-zise toxicitatea cărora apare in procesul dezvoltarii și este caracteristica pentru toți reprezentantii speciei date Ø Condiţionat toxice toxicitatea cărora nu este specifică pentru specia respectiva

Plantele toxice propriu-zise se subîmpart în: Otrăvitoare Foarte otrăvitoare Mortal otrăvitoare Clematis sp. .

q Otrăvitoare Clematis sp. Robinia pseudoacacia Viță albă (Curpen) Salcâm alb Fam. Ranunculaceae Fam. Fabaceae

q Otrăvitoare Ligustrum vulgare Sambucus ebulus Lemn câinesc Boz Fam. Oleaceae Fam. Caprifoliaceae

q Otrăvitoare Anemone nemorosa Floarea vântului Fam. Ranunculaceae Wisteria sp. Glicină Fam. Fabaceae

q Otrăvitoare Genista tinctoria Sarothamus sp. Drobișor Măturice Fam. Fabaceae

q Otrăvitoare Lonicera sp. Convallaria majalis Caprifoi Lăcrimioară Fam. Caprifoliaceae Fam. Liliaceae

q Otrăvitoare Ranunculus sp. Hedera helix Ochiul broaștei Iederă Fam. Ranunculaceae Fam. Araliaceae

foarte otrăvitoare Arum maculatum Rodul pământului Fam. Araceae Digitalis sp. Degețel Fam. Scrophulariaceae Nerium oleander Leandru Fam. Apocynaeae

foarte otrăvitoare Euonymus europaea Salbă mare Fam. Celastraceae Solanum dulcamara Lăsnicior Fam. Solanaceae Cytisus sp. Drob Fam. Fabaceae

foarte otrăvitoare Rhododendron sp. Rododendron Fam. Ericaceae Taxus baccata Tisă Fam. Taxaceae

mortal otrăvitoare Aconitum sp. Omag Fam Ranunculaceae Colchicum sp. Brândușă Fam. Liliaceae Hyoscyamus niger Măselăriță Fam. Solanaceae Conium maculatum Cucută Fam. Apiaceae Atropa belladonna Mătrăgună Fam. Solanaceae Ricinus communis Ricin Fam. Euphorbiaceae Daphne mezereum Tulichină Fam. Thymelaceae

mortal otrăvitoare Thuja sp. Arborele vieții Fam. Cupressaceae Datura stramonium Ciumăfaie Fam. Solanaceae Juniperus sabina Cetina de negi Fam. Cupressaceae Rhus coriaria Oțetar Fam. Anacardiaceae Cicuta virosa Cucută de apă Fam. Apiaceae

Mecanismul apărării toxice a plantelor Dotarea cu spini Creșterea intensivă a lăstarilor Cuticula ceroasă

Mecanismul apărării toxice a plantelor Fam. Cactaceae Fam. Crassulaceae Fam. Euphorbiaceae

Mecanismul apărării toxice a plantelor Scumpie Oțetar Mirt Cantitate mare de substanțe tanante

Mecanismul apărării toxice a plantelor Acumularea sărurilor acidului oxalic g. Rumex g. Oxalis g. Rheum Oxalatul de calciu monohidrat înlocuieşte în sânge Ca şi-l precipită sub formă de oxalat de calciu insolubil, şi duce la micşorarea coagulării sângelui.

Particularitățile acțiunii toxice ale otrăvurilor vegetale Piretrinele Nu sunt toxice pentru oameni g. Pyrethrum

Clasificarea compușilor chimici toxici de natură vegetală Toxinele plantelor în dependenţă de natura chimică a compuşilor se deosebesc după selectivitatea acţiunii afectând diferite sisteme de organe. Ш Ш Ш Alcaloizi – atacă SNC, excită, apoi inhibă, negativ acționează asupra activităIi inimii, stomacului, rinichilor și ficatului. Heterozide cardiotonice – produc afectarea sistemului cardiovascular și concomitent a TGI și SNC. Saponozide – provoacă hemoliza eritrocitelor, manifestă acțiune toxică resorbtivă, paralizia SNC. Cumarine – anticoagulanți, fotosensibilizanți. Acizi organici - la nimerirea în stomac provoacă afectarea TGI și concomitent acționează asupra SNC și SCV. Antrachinone – provoacă micșorarea nivelelui hemoglobinei și eritrocitelor în sînge, dereglează funcția ficatului și a rinichilor.

Primul ajutor și profilaxia la intoxicații vegetale 1. Elimenarea cât mai rapidă a conținutului TGI Spălare abundentă Administrarea purgativelor 2. Primirea adsorbanților (cărbune activat), precipitanților (tanin), oxidanților (permanganat de potasiu), neutralizanților (sodă, băuturi acide) și emolienților (mucilagiu de amidon, albuș de ou, lapte).

3. Concomitent trebuie de stabilit cauza intoxicației (după rămășițele nedigerate). 4. Tratamentul de mai departe după simptomatica evidențiată trebuie să se efectueze de specialiști (medici), care afară de antidoturi specifice mai prescriu preparate pentru dezintoxicarea organismului (glucoză ș. a. ), diurez forțat, transfuzie de sânge, perfuzie de substituenți de sânge (hemodeză), hemosorbție dezintoxicantă – aplicarea șuntului (garoului) arterio-venos pentru eliminarea toxinei din sânge prin sorbție pe filtre corespunzătoare. 5. Înlăturarea șocului și colapsului (medicamente care acționează asupra inimii, vaselor periferice, regleză funcțiile centrale SCV). 6. Înlăturarea dereglărilor respiratorii. 7. Normalizarea activității centrale și periferice a sistemului nervos (înlăturarea inhibiției, convulsiilor, paraliziei). 8. Folosirea diferitor remedii simptomatice, preparatelor antihistaminice. 9. Preîntîmpinarea apariției infecției secundare (antibiotice, sulfanilamide)