PARTILE DE VORBIRE SUBSTANTIVUL ESTE PARTEA DE VORBIRE

PARTILE DE VORBIRE

SUBSTANTIVUL ESTE PARTEA DE VORBIRE CARE DENUMEȘTE FIINȚE, OBIECTE, SUBSTANȚE, LOCURI, FENOMENE ALE NATURII, EVENIMENTE ȘI O SERIE DE NOȚIUNI ABSTRACTE. ESTE UNA DIN PUȚINELE PĂRȚI DE VORBIRE PREZENTE ÎN TOATE LIMBILE (O ALTA ESTE VERBUL). ÎN UNELE LIMBI SUBSTANTIVELE SE MODIFICĂ DUPĂ NUMĂR ȘI CAZ. ÎN PROPOZIȚIE, SUBSTANTIVELE AU ADESEA ROLUL DE SUBIECT SAU COMPLEMENT DIRECT, POT FI ÎNLOCUITE DE PRONUME SAU POT FI DETERMINATE DE ADJECTIVE. ÎN EXEMPLELE DE MAI JOS SUBSTANTIVELE SUNT SUBLINIATE: • TU EȘTI MIRCEA? • DE NU, SCHIMB A TA COROANA ÎNTR-O RAMURA DE SPINI. • AU VENIT ȘI-N TARA NOASTRĂ DE-AU CERUT PĂM NT ȘI APĂ. • ÎMI APĂR SĂRĂCIA, NEVOILE SI NEAMUL.

VERBUL • ÎN GRAMATICĂ, VERBUL ESTE O PARTE DE VORBIRE CARE EXPRIMĂ ÎN GENERAL O ACȚIUNE, CA DE EXEMPLU A ALERGA, A CONSTRUI. TOT ÎN CATEGORIA VERBELOR INTRĂ ȘI O SERIE DE ALTE CUVINTE CARE, DEȘI NU EXPRIMĂ ACȚIUNEA PROPRIU-ZISĂ SĂVÎRȘITĂ DE SUBIECT, DIN PUNCT DE VEDERE MORFOLOGIC SE COMPORTĂ IDENTIC. ASTFEL, EXISTĂ VERBE CARE EXPRIMĂ EXISTENȚA SAU STAREA (A FI, A STA), RECEPȚIONAREA PASIVĂ A UNEI ACȚIUNI EXTERIOARE (A PRIMI, A AUZI), O TRANSFORMARE (A CREȘTE, A DISPĂREA) ETC. • TERMENUL VERB VINE ÎN ROM NEȘTE DIN FRANȚUZESCUL VERBE, CU ACELAȘI SENS, ȘI CARE LA RÎNDUL LUI PROVINE DIN LATINESCUL VERBUM (CUVÎNT, VERB). ROMANII AU PRELUAT NOȚIUNEA DIN GRECEȘTE, UNDE RHEMA AVEA ACELAȘI SENS.

PRONUME PERSONAL • PRONUMELE ESTE O PARTE DE VORBIRE FLEXIBILĂ, PREZENTĂ ÎN MAJORITATEA LIMBILOR, CARE ȚINE LOCUL UNUI SUBSTANTIV ATUNCI C ND PARTICIPANȚII LA DIALOG CUNOSC SAU ÎNȚELEG DIN CONTEXT OBIECTUL SAU PERSOANA NUMITĂ DE ACESTA. PRONUMELE ESTE O CLASĂ DE CUVINTE ETEROGENĂ; UNEORI PRONUMELE ADAUGĂ INFORMAȚII SUPLIMENTARE DESPRE SUBSTANTIVUL ÎNLOCUIT: RESPECTUL VORBITORULUI, IDENTITATEA OBIECTULUI NUMIT CU UN ALTUL, ABSENȚA OBIECTULUI ETC. • ÎN LIMBA ROM NĂ PRONUMELE SE CLASIFICĂ DUPĂ CUM URMEAZĂ.

NUMERALUL • ÎN LIMBA VORBITĂ ȘI SCRISĂ, NUMERALUL ESTE O PARTE DE VORBIRE FLEXIBILĂ (SUBSTANTIV SAU ADJECTIV) CE EXPRIMĂ (SUB DIVERSE ASPECTE) UN NUMĂR, O DETERMINARE NUMERICĂ A OBIECTELOR ORI ORDINEA OBIECTELOR PRIN NUMĂRARE, SAU, SE REFERĂ LA NUMERE. EXISTĂ MAI MULTE CLASE DE NUMERALE ȘI ADJECTIVELE NUMERALE: NUMERALUL ȘI ADJECTIVUL NUMERAL CARDINAL, ORDINAL, DISTRIBUTIV, COLECTIV, NUMERALUL FRACȚIONAR ȘI ITERATIV ȘI ADJECTIVUL NUMERAL MULTIPLICATIV.

ADJECTIV • ÎN GRAMATICĂ, ADJECTIVUL ESTE O PARTE DE VORBIRE CARE INDICĂ ÎNSUȘIRILE UNUI CONCEPT (OBIECT, FIINȚĂ, IDEE ABSTRACTĂ) EXPRIMAT DE OBICEI PRINTR-UN SUBSTANTIV. ÎN LIMBILE ÎN CARE SUBSTANTIVELE AU GEN ȘI NUMĂR (PRECUM LIMBA ROM NĂ) ADJECTIVELE SUNT DE OBICEI CUVINTE FLEXIONARE.

ADVERB • ADVERBUL ESTE O PARTE DE VORBIRE CARE EXPRIMĂ CARACTERISTICILE UNEI ACȚIUNI, STĂRI SAU UNEI ÎNSUȘIRI ORI CIRCUMSTANȚELE ACȚIUNILOR ȘI STĂRILOR. ADVERBELE POT FI RECUNOSCUTE FOLOSIND ÎNTREBĂRI SPECIFICE: C ND? , C T DE DES? , CUM? , ÎN CE MOD? , UNDE? PE UNDE? SAU ALTE ÎNTREBĂRI DE ACELAȘI TIP.

CONJUCTIE • CONJUNCȚIA ESTE PARTEA DE VORBIRE NEFLEXIBILĂ CARE LEAGĂ DOUĂ PROPOZIȚII ÎN FRAZĂ ȘI DOUĂ CUVINTE CU ACELAȘI ROL SINTACTIC ÎNTR-O PROPOZIȚIE. CONJUNCȚIA NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ ȘI ARE ROL MORFOLOGIC AUXILIAR. EA SE ANALIZEAZĂ GRAMATICAL CU PARTEA DE VORBIRE PE CARE O ÎNSOȚEȘTE.

INTERJECTIE • ÎN GRAMATICA TRADIȚIONALĂ, INTERJECȚIA ESTE O PARTE DE VORBIRE NEFLEXIBILĂ FOLOSITĂ DE OBICEI EXCLAMATIV, CARE EXPRIMĂ O SENZAȚIE, UN SENTIMENT, O STARE FIZICĂ SAU SUFLETEASCĂ, O MANIFESTARE DE VOINȚĂ, UN ÎNDEMN, O CHEMARE ETC. [1][2][3]. SE CARACTERIZEAZĂ ÎN GENERAL PRIN LIPSA CONȚINUTULUI NOȚIONAL, ȘI PRIN POSIBILITATEA LIMITATĂ DE A SE INTEGRA ÎN PROPOZIȚIE. • INTERJECȚIA ESTE SPECIFICĂ LIMBII VORBITE, ÎN SPECIAL REGISTRULUI DE LIMBĂ FAMILIAR[2]. SENSUL EI PRAGMATIC SE PRECIZEAZĂ ADESEA ÎN VORBIRE CU AJUTORUL INTONAȚIEI, AL GESTURILOR ȘI AL MIMICII[3].

PREPOZITIE • PREPOZIȚIA ESTE O PARTE DE VORBIRE NEFLEXIBILĂ CARE EXPRIMĂ RELAȚIILE SINTACTICE DE SUBORDONARE DINTRE UN SUBSTANTIV (SAU UN SUBSTITUT AL ACESTUIA) ORI DINTRE UN VERB ȘI UN ALT CUV NT. PREPOZIȚIA NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ ȘI ARE ROL MORFOLOGIC AUXILIAR. EA SE ANALIZEAZĂ GRAMATICAL CU PARTEA DE VORBIRE PE CARE O ÎNSOȚEȘTE.