PAPUCII LUI ABUCASSEM DE HEINRICH ZIMMER OBIECTIVELE LECIEI
PAPUCII LUI ABU-CASSEM DE HEINRICH ZIMMER
OBIECTIVELE LECȚIEI �Să recunoască particularitățile textului narativ într-un text dat; �Să identifice trăsăturile unui personaj; �Să identifice informații explicite și implicite în textul citat; �Să își exprime părerea în legătură cu o situație dată.
Heinrich Robert Zimmer s-a nãscut la Greifswald (oraș în Germania), la 6 decembrie 1890, ca fiu al indianistului Heinrich Zimmer și a murit la New York, în 1943, rãpus, în plinã putere creatoare, de o pneumonie. A fost profesor la Universitatea din Heidelberg. *indianist – persoană care se ocupă cu studiul limbilor și civilizației din India
Heinrich Robert Zimmer Opere reprezentative: � Introducere în arta și civilizația indianã, 1946; Filozofiile Indiei, Humanitas, 1997; � Regele și cadavrul: Povestiri despre biruința sufletului asupra rãului, Humanitas, 1994. �
Papucii lui Abu-Cassem de Heinrich Zimmer Cine știe povestea lui Abu-Cassem și a papucilor lui? Papucii erau la fel de faimoși – ba mai mult, proverbiali – în Bagdadul vremii sale ca și marele avar și hrãpãreț în persoanã. Abu. Cassem era bogat și încerca sã o ascundã, și pânã și cel mai zdrențãros cerșetor din oraș s-ar fi rușinat sã dea moartea peste el în asemenea papuci, atât erau de peticiți și cârpãciți în fel și chip. (. . . ) Într-o bunã zi încheie un târg deosebit de norocos: un transport uriaș de șipuri de cleștar pe care izbuti sã le cumpere pe o nimica toatã. Câteva zile mai târziu își încununã afacerea achiziționând o mare cantitate de ulei de trandafir de la un negustor de parfumuri falit. (. . . ) Abu-Cassem s-a simțit însã îndemnat sã facã ceva pentru sine însuși. Se hotãrî sã facã o vizitã la baia publicã, loc unde nu mai fusese zãrit de o bunã bucatã de vreme.
În vestibul, unde se lasã veșmintele și încãlțãmintea, se întâlni cu un cunoscut, care-l luã la o parte și-i trase un perdaf despre starea papucilor lui. Prietenul îi atrase atenția cu mare îngrijorare cã ajunsese de râsul întregului oraș; un negustor atât de iscusit ca el putea fi în stare sã-și cumpere o pereche de papuci cuviincioși. Abu-Cassem spuse: „Mã gândesc la treaba asta de mulți ani, dar nu sunt chiar atât de ponosiți încât sã nu-i mai pot folosi. “ Dupã care cei doi, dezbrãcați cum erau, intrarã în baie. Cadiul, adicã judecãtorul Bagdadului, veni și el sã facã baie. Abu-Cassem isprãvi înaintea luminãției sale și se întoarse în vestiar ca sã se îmbrace. Dar ia papucii de unde nu-s. Dispãruserã de-a binelea și-n locul lor era altã pereche – frumoși, fãțoși, dupã toate aparențele nou-nouți. Sã fi fost oare un dar surprizã de la prietenul acela care nu mai suporta sã-și vadã cunoscutul mai bogat mergând în aceiași papuci uzați? Nemaizãbovind asupra explicației, Abu-Cassem îi încãlțã. . . La revenirea cadiului a fost o adevãratã dandana. Robii lui rãscolirã peste tot, dar nu izbutirã sã-i gãseascã papucii. În locul lor era o pereche de gioarse scârboase, pe care toți le recunoscurã numaidecât ca fiind bine-cunoscutele încãlțãri ale lui Abu-Cassem. Cadiul se fãcu foc și parã, trimise dupã vinovat și-l aruncã în închisoare, întrucât slujitorii lui îl gãsiserã pe avar încãlțat cu papucii lipsã. Și bietul om trebui sã cheltuiascã o groazã de bani ca sã scape din ghearele legii. Cel puțin își recãpãtã și odoarele lui de papuci vechi. Trist și înciudat, Abu-Cassem se întoarse acasã și, într-o izbucnire de mânie, își aruncã minunãțiile pe fereastrã. Papucii cãzurã cu un plescãit în Tigru, care curgea leneș și mâlos pe lângã casa lui. Dupã câteva zile, niște pescari își închipuirã cã prinseserã un pește neobișnuit de greu, dar dupã ce traserã nãvodul, sã vezi și sã nu crezi, erau vestiții papuci ai zgârcitului! Ei zvârlirã gioarsele înnãmolite și leoarcã de apã printr-o fereastrã deschisã care s-a întâmplat sã fie a lui Abu-Cassem. (. . . )
Abu-Cassem a fost adus prin urmare înaintea valiului și povestea lui, cum cã sãpase în pãmânt numai ca sã îngroape o pereche de papuci vechi, îi fãcu pe toți sã se prãpãdeascã de râs. Negustorul era deznãdãjduit. Își blestemã în fel și chip afurisiții de papuci. Cum sã scape însã de ei? Singura soluție era sã-i scoatã cumva din oraș. Așa cã o porni la drum prin țarã și-i aruncã într-un iaz, undeva departe. Când îi vãzu cufundându-se în strãvezimea adâncurilor, rãsuflã ușurat. Se descotorosise, în sfârșit, de ei. Cu siguranțã însã cã dracul își vârâse aici coada, cãci iazul era un rezervor care alimenta rețeaua de apã a orașului, iar papucii se rostogolirã pânã la gura conductei și o blocarã. (. . . ) Papucii fãcuserã destule pagube. De astã datã chiar cã avea sã scape de ei. S-a hotãrât sã-i ardã. Dar cum erau încã uzi, i-a scos pe terasã ca sã se usuce. Un câine de pe terasa de alãturi zãri gioarsele ciudate și ele îi stârnirã interesul, așa încât sãri și înhãțã un papuc. Pe când se juca însã cu el, afurisitul papuc îi scãpã, se prãvãli prin vãzduh de la o înãlțime considerabilã și se opri în capul unei femei care tocmai trecea pe stradã. Femeia, întâmplãtor, era însãrcinatã. Izbitura bruscã și forța loviturii o fãcurã sã lepede copilul. Soțul ei dãdu fuga la cadiu și pretinse despãgubiri de la zgârcitul cel bãtrân. Abu-Cassem fu cât pe ce sã-și iasã din minți, dar a fost nevoit sã plãteascã.
DICȚIONAR PAPUCII LUI ABU-CASSEM � hrăpăreț - lacom de avere � șipuri de cleștar– sticle de cleștar � a trage un perdaf – a certa pe cineva � cadiul –judecător la turci, cu atribuții civile și religioase � hârleț - cazma � valiu – guvernator al unei provincii otomane � gioarsă – obiect vestimentar uzat � Tigru –râu în Asia, care străbate Turcia
EVALUAREA LECȚIEI Completați enunțurile următoare: � 1. Mi-a placut la această oră faptul că. . . . � 2. O informație pe care am reținut-o în cadrul acestei ore este. . . . .
TEMA Redactează un text, de 100120 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre modul în care obiceiurile noastre, ale oamenilor, bune sau rele, ne influențează pe noi și pe cei din jur.
- Slides: 10