Originea i evoluia limbii romne Etnogeneza formarea limbii
Originea şi evoluţia limbii române
Etnogeneza (formarea limbii şi a poporului)- este un proces major de sinteză daco-romană şi asimilare a elementului migrator (Maria Cvasnîi Cătănescu)
sec. I- sec. VI – amestec de getodacă cu latină = româna comună sec. VII – sec XIII – influenţa slavă
- alfabetul folosit era cel chirilic (rusesc), până în 1860 când a fost înlocuit de ministrul Ion Ghica (pe vremea lui Cuza) cu cel latin. - primul document scris în limba română: - 1521 „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung” către Johannes Benkner, judele Braşovului
- primele scrieri: religioase (sec XVI): Varlaam, Antim Ivireanul, Dosoftei, apoi istorice (sec. XVII) Ion Neculce, Miron Costin şi Grigore Ureche. - primul care tipăreşte- diaconul Coresi – 1559 - cărţi religioase
“scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung” ll
"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n. ). I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. I bog te veselit. Amin. "(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)
Scrisoarea lui Cocrişel (1600) – soldat al lui Mihai Viteazul “Scriu inchinăciune şi multă sănătate părintelui meu Spiridon şi maicei mele Constande. Şi după aceea vă dau ştire că sunt viu până acum, nu-s perit, ci am scăpat de la Bolgrad, când au bătut Mihai-Vodă razboiu cu Ungurii. Deci m-au prins nişte saşi, deci au vrut să mă taie.
Eu m-am rugat şi am spus ca sunt fecior Mogaldei. Deci nu m-au pierdut. De aci eu am trimes carte la Andriaş din Bistrita, el au trimis la Saşi de m-au cersut. Ei au cersut 300 taleri, iară Andriaş m-au scos drept 300 taleri şi nu m-au dus la Bistriţa. Eu am spus că m-au prins Mihai-Voda la Hotin şi m-au dus în Ţara Ungurească. Deci mă rog domniilor voastre ca lui Dumnezeu din cer să nevoiţi să mă scoateţi lângă voi, în ţara creştină, şi să nevoiţi să daţi ştire părintelui meu Mogalde Vornicul, că eu zac în temniţă de mănânc lutul şi păduchii.
Şi eu am spus către Andrias că sunt nepot de frate şi fecior de suflet jurat in biserică. Deci iară mă rog domniilor voastre să nu mă zăboviţi aice, ci să mă scoateţi. Măcar numai de-aş pieri cu trupul, încă să ies in ţară, să nu mor de dorul vostru. Şi îmbătrânesc, şi am facut o barbă până la brâu. Şi să afle această scrisoare a mea sănătoşi pe dumneavoastră de la Domnul, amin. Iscălesc: Feciorul vostru Cocrişel - Şi sunt numai cu cămaşa. La parintele meu la Spiridon". - 1600
Vezi “Dacii şi romanii” (1966) - până unde merge mândria naţională? - judecata dreaptă
- Slides: 13