Nume profesor Diaconu Diana Nume elevi Ghi Abigaela

Nume profesor: Diaconu Diana Nume elevi: Ghiţă Abigaela Ispas Andreea Păsarică Alexandra Clasa a X-a B Colegiul Naţional Ienăchiţă Văcărescu 1

Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg, romancier şi uneori pictor, de origine franceză. Scriitor romantic, a fost pair al Franţei din 1845, senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute pot fi numite Mizerabilii şi Notre-Dame de Paris. 2

Date biografice Victor-Marie Hugo a fost al treilea şi ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773– 1828) şi Sophie Trébuchet (1772 -1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deşi a locuit în Franţa, cea mai mare parte a vieţii lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat şi a locuit în Belgia, în Jersey şi. Guernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea şi revenirea Primei Republici şi apariţia primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată. Tatăl lui Victor Hugo era ateist republican şi ofiţer în armata lui Napoleon, pe care îl stima enorm, iar mama sa era catolică şi regalistă. În ciuda dorinţelor mamei sale, Victor Hugo s-a îndrăgostit şi logodit în secret cu iubita lui din copilărie, Adèle Foucher (1803 -1868), dar abia după moartea mamei, Hugo s-a căsătorit cu Adèle în 1822. Cuplul a avut 5 copii: Lèopold (în 1823), care a murit la o vârstă foarte fragedă, Lèopoldine (1824), Charles (1826), François. Victor(1828) şi Adèle (1830). Totuşi, Victor Hugo a avut şi o amantă: pe Juliette Drouet, o actriţă de teatru. 3

4

Viaţa politică Hugo era simpatizant al Republicii. A fost "pair" al Franţei, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză. Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al IIIlea "trădător". A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franta. În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea : "Napoleon cel mic" şi "Istoria unei crime". Deşi au fost interzise în Franţa, pamfletele sale au avut o puternică influenţă în ţările învecinate. Hugo a scris în exil Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său. 5

MOARTEA Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat şi au vrut să-l însoţească pe ultimul drum. Este înmormântat la Panteon la Paris. 6

Opera Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund influenţate de François-René de Chateaubriand. Victor Hugo a publicat primul său roman, Han din Islanda, în 1823, la numai 21 de ani. Poeme, ode şi balade Drame şi tragedii Ode şi poezii diverse (1882) Orientalele (1829) Frunze de toamnă (1831) Cântecele crepusculului (1835) Vocile lăuntrice (1837) Razele şi umbrele (1840) Pedepsele (1853) - capodoperă a poeziei satirice franceze Contemplaţiile (1856 - 1857) Legenda secolelor, două volume (1859 1883) - capodoperă a poeziei franceze Cromwell (1827) - cu celebra-i Prefaţă Hernani (1830) Marion Delorme (1831) Regele petrece (1832) Angelo (1835) Ruy Blas (1837) - capodopera sa dramatică Burgravii (1843) 7

Cromwell În prefaţa dramei Cromwell, manifestul literar al romantismului francez, Victor Hugo proclamă că „nu există reguli, nici modele", căci noua doctrină este „liberalismul literaturii". Acest liberalism fusese însă anticipat de manifestări culturale preromantice precum „Sturm und Drang" sau estetica lui Schiller din Asupra poeziei naive şi sentimentale, unde se face distincţia clară între artistul clasic, expresie a naturii înseşi, şi cel romantic, ce aspiră spre natura pierdută, dar trăieşte în dezacord cu sine şi cu umanitatea în genere. 8

9

10

Romane Bug-Jargal (1818) Han din Islanda (1823) Ultima zi a unui condamnat (1829) Notre-Dame de Paris (1831) Claude Gueux (1834) Mizerabilii(1862) Les Travailleurs de la mer (1866) Omul care râde (1869) Quatrevingt-treize (1874) Pamflete Napoleon cel mic (1852) Istoria unei crime (1877) Legenda secolelor (1859) Ultima zi a unui condamnat la moarte 11

Mizerabilii (franceză: Les Misérables) este cel mai mare roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanităţii, precum şi o adevărată frescă socială. 12

Prima parte Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuieşte la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaş evadat, ce îi bate la uşă pentru a-i cere mâncare şi adăpost. Ştiind bine că este un evadat căutat de poliţie, episcopul îl cazează într-o cameră de unde ocnaşul, pe nume Jean Valjean, fuge furând argintăria casei. Jean Valjean pleacă şi se întâlneşte pe drum cu micuţul Gervais, căruia îi fură moneda de doi franci, neascultându-i rugăminţile stăruitoare de a i-o înapoia. Jean Valjean scapă din închisoare de două ori: prima dată scapă din mâinile lui Javert, iar a doua oară de la ocnă, printr-o întâmplare misterioasă. Salvează viaţa unui marinar de pe un vas dar „moare” chiar el. De fapt se aruncă in mare şi este crezut mort. Se mută la Paris, în hardughia Gorbeau, de unde este nevoit să plece din cauza lui Javert, care îl urmăreşte din nou. Scapă de el şi se duce împreună cu Cosette, pe care o îndragea acum enorm, la mănăstirea Petit-Picpus. Acolo îl intâlneşte pe grădinarul moş Fauchelevent, care îl ajută să se stabilească la mănăstire. 13

A doua parte La Paris, in strada Filles-du-Chalvaire nr. 6 locuieşte un burghez pe nume Gillenormand, in vârstă de nouazeci de ani, împreună cu fiica sa si cu nepotul său, Marius. Baieţelul acesta, care fusese separat de tatăl său din cauza buniculului, primeşte într-o zi o scrisoare care îl anunţa că tatăl pe care nu îl cunoaşte este pe moarte. El se duce la fostul colonel demn de tot respectul pentru curajul dovedit în luptele duse pentru patria sa, nestiind nimic despre trecutul său glorios si neiubindu-l deloc. Dezamăgit de reacţia bătrânului şi având in faţa o răscoala gata să izbucnească, hotaraşte să se ducă in luptă pentru a muri. Astfel se alătura prietenilor lui, membri ai grupului A. B. C. , in lupta de la baricade, condusă de foarte curajosul, inţeleptul, dreptul, mândrul si neînfricatul Enjolras. Gavroche , fiul lui Thenardier dar mai mult crescut pe stradă, participă şi el la răscoală. Este insărcinat de Marius să-i trimita un bilet Cosettei care ajunge in mainile lui Jean Valjean. 14

A treia parte In iunie 1832, membrii grupului A. B. C. , impreună cu voluntarii adunaţi de pe străzi, construiesc o baricadă in strada Chanvrerie. Marius, care trebuie să-şi respecte promisiunea facută Cosettei, Gavroche, Javert, prins ca spion şi Jean Valjean, care primise biletul de adio al lui Marius pentru fiica sa, se aflau şi ei la baricada condusa cu multă pricepere , curaj si patriotism de Enjolras. Iubitul Cosettei, incercând să-şi dea viaţa pentru infăptuirea Astfel, Marius ajunge un al doilea conducător, alături de Enjolras. Jean Valjean, avându-i alături pe tinerii săi copii, Marius si Cosette, pe care ii iubea atat de mult, având alături lucrurile dragi lui: sfeşnicele episcopului, imbrăcamintea fetiţei sale de când era copil şi cufăraşul in care le purta şi imaginându-si-l prezent şi pe episcopul său drag, işi dă sufletul in deplină pace şi fericire. Pe mormântul pe care copii săi il fac sunt scrise următoarele versuri: „Azi doarme. Deşi traiul i-a fost prea chinuit, Trăia. Cand al sau inger pleca, el a murit. Această intamplare s-a petrecut fireşte Aşa cum vine noaptea când ziua se sfârşeşte. ” 15

16

Poezii de victor Hugo Amour secret Ô toi d'où me vient ma pensée, Sois fière devant le Seigneur ! Relève ta tête abaissée, Ô toi d'où me vient mon bonheur Bel ange, un joug te tient ! captive, Cent préjugés sont ta prison, Quand je traverse cette lieue Et ton attitude pensive, Qui nous sépare, au sein des Hélas, attriste ta maison. nuits, Ta patrie étoilée et bleue Rayonne à mes yeux éblouis. Dieu lui donna tout, hors l'aumône Qu'il fait à tous dans sa bonté ; Le ciel qui lui devait un trône Lui refusa la liberté. L'amour te donne, ô douce femme, Ces plaisirs où rien n'est amer, Et ces regards où toute l'âme Apparaît dans un seul éclair, Et le sourire, et la caresse, L'entretien furtif et charmant, Et la mélancolique ivresse D'un ineffable épanchement, Et les traits chéris d'un visage, Ombre qu'on aime et qui vous suit, Qu'on voit le jour dans le nuage, Qu'on voit dans le rêve la nuit, Ce qui manque est bien peu de chose Quand on est au printemps vermeil, Et quand on vit comme la rose De parfums, d'ombre et de soleil. Laisse donc, ô ma douce muse, Sans le regretter un seul jour, Ce que le destin te refuse Pour ce que te donne l'amour ! 17

Citate de Victor Hugo Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul suflet! Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi. Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul. 18

Să nu cerem pasiunii logică. Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei? Poetul să nu aibă decât un model: natura; şi o călăuză: adevărul. Râsul este caracteristic omului. Corsica. O mică insulă care a făcut ca Franţa să fie mare. Una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită de diavol. 19

Bibliografie 20 http: //autori. citatepedia. ro/de. php? p=2&a=Victor+Hugo http: //cerculpoetilor. net/poet. php? idp=64 http: //ro. wikipedia. org/wiki/Victor_Hugo http: //alexandrone. files. wordpress. com/2009/02/victor_hugo. jpg http: //upload. wikimedia. org/wikipedia/commons/2/25/Victor_Hugo_001. jpg http: //www. 1 st-art-gallery. com/thumbnail/106063/1/Portrait-Of-Victor-Hugo-$281802 -85$29, -C. 1833. jpg http: //upload. wikimedia. org/wikipedia/commons/9/94/Victor_Hugo_Dessin 036. jpg http: //curledupwithabook. files. wordpress. com/2009/04/les-miserables. jpg