Noaptea care a mbrcat cu mantia ei presrat
Noaptea, care a îmbrăcat cu mantia ei presărată cu stele întreaga natură, se retrage încetişor. . .
. . . făcând loc zorilor, care sunt vestite de cucurigul repetat al cocoşului, cucuriguuu. . .
Întreaga ogradă, trezită, e-n zarvă mare. Răţuşca Mac, îmbrăcată în rochiţa de puf galben, măcăie de zor în limba ei. . .
. . . iar iedul Cucuiez şi mieluşelul Oacheşul se gândesc cum să facă să iasă cât mai repede din ţarc.
Într-un colţ se aude horcăitul lui Guliţă somnorosul, foarte supărat că a fost trezit atât de dimineaţă.
- Linişte!. . strigă deodată căţelul Tăngălău, stăpânul orătăniilor. Să auzim ce se anunţă la megafon. . .
ATENŢIUNE ! Carnaval în pădure! Sunt invitate toate animalele.
Pisicuţa Miţu , foarte drăgălaşă, îl mângâie pe Tăngălău, şi. . . de ce credeţi ? Desigur, carnavalul e cel mai fericit prilej de a se împăca.
După ce s-au gătit cu toatele, o pornesc spre locul de petrecere. . .
. . . în frunte cu orchestra renumitului dirijor Barză, care cânta de răsuna văzduhul.
Şi să vedeţi ce joc s-a încins în drum. Vulpea Şireata cu cocoşul Creastă- Roşie, . . .
. . . Tăngălău cu veveriţa Coadă- Stufoasă se învârteau de le sfârâiau lăbuţele.
În timpul acesta, lupul Colţi-Tăioşi aude la megafon anunţul despre carnaval. Ce credeţi ? Oare se va duce şi el la carnaval ?
Duşman temut, Colţi –Tăioşi e urmărit pas cu pas de Arici Pogonici care vrea cu orice preţ să afle gândul lupului.
În mijlocul pădurii, pe un covor de iarbă ce pare de catifea verde, îşi fac apariţia invitaţii.
Ce mai chiu şi veselie ! Toată lumea s-a pornit pe joc.
Şi cei mai jucăuşi , cine credeţi că erau ? Iedul Cucuiez şi iepuraşul Coadă Scurtă care jucau de zor o bătută.
Dar cine apare mascat în ţap ?
Îl recunoaşteţi ? E Colţi-Tăioşi care, purtând o tarabă cu bunătăţi. . .
. . . Se îndreaptă ca un fulger spre iedul Cucuiez, . . .
. . . şi, mieros, îl ademeneşte cu un morcov. . .
Nici una, nici două, Cucuiez ţup după ţap, că de, i se făcuse foame după atâta ţopăială. . .
. . . fără să bănuiască că ţapul nu era altcineva decât temutul Colţi-Tăioşi.
Iedul pare pierdut şi căzut de-a binelea în capcana lupului. . .
Ariciul Pogonici, care şi-a dat seama de gândul lupului, . . .
. . . sare în faţa lui ca o scânteie, împiedicându-l să înhaţe iedul.
Lupul, furios, îşi aruncă taraba, şorţul şi masca, şi iată-i adevărata faţă !!!
Îngrozit de cele văzute, iedul fugi cât îl ţinu picioarele, . . .
. . . dar nici lupul nu se dă bătut şi se ţine după el.
Dârz şi cu mare sete de izbândă, Pogonici nu se lasă nici el mai prejos şi-i face o farsă lupului de-l va ţine minte cât va trăi el.
Arici Pogonici, mascat în iepuraş, întinde o sfoară de care. . .
. . . lupul în fuga mare se împiedică. . . iedul fugind în voie, fără a-l mai paşte primejdia.
Furios, lupul se repede la iepuraş, dar. . . vai. . .
. . . grozav se înşeală şi de data aceasta.
Ţepii ariciului l-au învăţat minte ca altădată să nu mai păcălească pe nimeni, . . . că şi el la rândul lui poate fi păcălit, şi. . . încă cum !?
Animalele fericite că au scăpat de un duşman atât de temut, se prind în horă, jucând după datină , , Periniţa”, . . .
. . . iar pisicuţa Miţu, în mijlocul horii, sărută pe bravul Arici Pogonici pentru grozava lui ispravă.
- Slides: 43