Natura la romantici si simbolisti Romantismul este o

Natura la romantici si simbolisti

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va pierde la aparitia spiritului romantic. Initial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai tarziu forma unei miscari.

Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate şi raţiune, începutul secolului al XIX -lea va fi marcat de subiectivitate, de emoţie şi de eul interior.

Termenul de „simbolism” a fost intrebuintat pentru prima data ca nume dat unei miscari literare de catre Jean Moreas in articolul „Le Symbolisme”, aparut in revista „Figaro Letteraire” din 1886. Departe de a se fi manifestat ca un curent unitar, simbolismul francez se prezinta ca un conglomerat de scoli si grupari literare dintre care numai cea a lui Moreas se considera propriu-zis simbolista.

In ciuda diferentelor de terminologie, pe toti poetii francezi ai momentului i-a unit reactia impotriva parnasianismului, dorinta de innoire a liricii prin readucerea sentimentului in poezie si, in special, cultivarea simbolului.

Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte literar pe Charles Baudelaire, din poezia caruia „Corespondente” se desprind principalele trasaturi ale curentului: surprinderea corespondentelor dintre lumea exterioara si universul interior al sentimentelor, a analogiilor intre notiuni, elemente, a sinesteziilor (amestecul de senzatii de natura diferita). Ex: „parfum, culoare, sunet se-ngana si-ti raspund”.

G. Bacovia, in Viata literara, 1929: ”In poezie m-a obsedat un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditie colorata, cum vrei s-o iei. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta colorata. Intai am facut muzica si dupa strunele viorii am scris versuri. ”

G. Calinescu in lucrarea Opera lui M. Eminescu: ”. . . la romantici tema iubirii apare intotdeauna in corelatie cu cea a naturii, fiindca natura se coreleaza subiectiv sub influenta sentimentului iubirii. ”

Natura la romantici Natura salbatica, virgina, in care te poti pierde; cadru al iubirii, dobandind uneori dimensiuni feerice, elemente recurente: padurea, codrul, lacul, luna. Natura la simbolisti Natura civilizata, artificiala; parcuri, gradini.

Natura la romantici Loc al refugiului din fata civilizatiei, simbol al paradisului si formelor inocente ale lumii; sufletul romantic isi gaseste aici mantuirea. Natura la simbolisti Loc al ratacirilor fara sens (paradisul naturii nu mai exista, se insinueaza un paradis artificial, citadin, raul nu are leac).

Natura la romantici Corespondente de tip romantic intre sentimentele eului poetic si infatisarea naturii, melancolia este asociata, uneori, ploii (vezi Sonet III) Natura la simbolisti Corespondente de tip simbolist (sub semnul obsesiilor cromatice sau al clarobsucurului )

Natura la romantici Sentimentele se exprima in cadrul natural printr-un ceremonial (fabula) minim, printr-un tablou descriptiv. Natura la simbolisti Nu exista fabula, nici tablouri coerente. Realul este destructurat, din el au ramas doar parti disparate, adesea lipsite de sens.

Natura la romantici Poezie descriptiva, folosind simboluri obisnuite, usor traductibile Natura la simbolisti Poezie sugestiva, asociere de senzatii multiple, sinestezie; poezie a cunoasterii, a adancirii in inefabil.

Toamna frumoasa! Roxana Nae