NASTEREA DOMNULUI SEMNIFICATIA ICOANEI Prof Maria Paduraru Biserica

NASTEREA DOMNULUI SEMNIFICATIA ICOANEI Prof. Maria Paduraru

Biserica Naşterii Domnului Naşterea Domnului a fost celebrată prima oară la Roma în 354, iar la Constantinopol în 375.

Biserica Naşterii Domnului Sărbătoarea a fost ţinută multă vreme şi ca început al anului bisericesc, neidentificat cu Anul Nou (ceea ce explică faptul că la noi Anul Nou actual 1 ianuarie- mai e numit înca pe alocuri si “Crăciunul cel mic”.

Interiorul bisericii din Betleem La români, sărbătoarea poartă de timpuriu şi numele nebisericesc de Crăciun, care se pare că vine de la latinescul creationem , “creaţie”, “naştere”, dar si “copil”.

Steaua de argint cu 14 colţuri aflată în biserica din Betleem

Icoana Naşterii Domnului In această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate de Sfânta Tradiţie a Bisericii.

Naşterea Domnului Icoana se concenrează pe naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria; ea este reprezantată mai mare decat celelalte personaje, întinsă pe un covoraş şi uitandu-se, nu la nou -născutul său Fiu, ci mai degrabă cu induioşare către logodnicul ei, bătrânul Iosif, văzându-i uluirea faţă de această deosebit de minunată şi divină naştere.

Bătrânul Iosif este arătat în colţul din stânga jos, stând de vorbă cu un bătrân păstor care i-a văzut pe îngeri slavoslovind. Iosif priveşte calm si meditativ gândindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede şi le aude acum.

Domnul nostru este arătat în scutece şi culcat în iesle, “căci nu mai era loc de găzduire pentru ei”(Luca 2, 7). In spatele ieslei se afla o peştera întunecoasă care ne aminteşte imediat de peştera în care Domnul a fost înmormântat 33 de ani mai tarziu înfăşurat în giulgiu.

În peşteră sunt un bou şi un asin, detalii nemenţionate în Evanghelie, dar trăsături invariabile în fiecare icoana a Naşterii; scena e inclusă pentru a arăta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, “Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu mă pricepe” (Isaia 1, 3).

Din icoană nu lipseşte steaua minunată venită din rai, care i-a condus pe magi către locul în care se afla Mântuitorul nostru; ne aminteste de semnul raiului pe care-l vedem în icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicată intervenţia divină.

Magii sau “Craii de la răsărit”, Baltazar, Gaşpar şi Melchior, vin să-L mărturisească pe Iisus şi să I se închine, aducându-I în dar aur, smirnă si tămâie. Evanghelistul Matei spune că veneau “din Răsărit” (Egipt? Mesopotamia? Persia? Arabia? )

După Sfinţii Parinţi, aurul închipuie demnitatea împărătească, tămâia pe cea preoţească iar smirna - Patimile si moartea Lui jertfelnică. Aceste daruri se găsesc astăzi în Muntele Athos.

Sfinţii îngeri sunt reprezentaţi mărindu-L pe Dumnezeu si aducând vestea cea bună a Naşterii Domnului, păstorilor. Primul colind închinat Domnului este cel cântat de îngeri : ” Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)

Faptul că păstorii evrei şi magii păgâni au fost printre primii să îl slăvească pe Domnul nostru ne arată universalitatea acestui mare eveniment, rânduit pentru mântuirea întregii omeniri.

Scena spălarii Domnului nu este prezentă în toate icoanele Naşterii Domnului. În unele biserici din Sfântul Munte Athos, scena a fost înlocuită cu tufişuri şi păstori, considerând că Hristos nu avea nevoie să fie spălat, fiind născut într-un mod miraculos dintr-o fecioara curată.

Icoana descrie în culori atmosfera festivă a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În icoană, toata creaţia se bucură de Naşterea Domnului: cerul (o stea şi îngerii), pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.

“Pe Fiul cel din vecie Mi L-a trimis Tatăl mie Să se nască şi să crească Să ne mântuiască. ”

În centrul sărbătorii se află Pruncul Sfânt. Numele Iisus redă pe evreiescul Ioşua care înseamnă “Dumnezeu este (Cel ce dă ) mântuirea” deci “Mântuitorul” lumii.

Acesta este şi numele propriu al Domnului (echivalentul a ceea ce numim astăzi “nume de botez”), descoperit de înger lui Iosif (Matei 1, 21). În ortodoxia românească s-a impus grafia Iisus (forma Isus fiind receptată ca neortodoxa).

Maria din Nazaret reprezintă “noua Evă” , noua icoană a feminităţii, reunind tainic maternitatea si fecioria. Prin cuvintele rostite îngerului Gavriil (“Fie mie după cuvântul tău…”) firea omenească a consimţit liber la planul divin al mântuirii şi s-a făcut împreună lucrătoare cu Dumnezeu.

Logodnicul Mariei, dreptul Iosif trece formal drept tatăl lui Iisus în ordinea civilă, iar catolicismul are un cult aparte pentru Sfânta Familie (Iisus, Maria, Iosif).

, , O ce veste minunată, În Betleem ni s-arată Că a născut prunc Prunc din Duhul Sfant Fecioara Maria. , ,

TROPARUL NASTERII DOMNULUI: Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiintei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.