n acel timp Isus Istvn Dorffmaister Rusaliile a

În acel timp, Isus István Dorffmaister – Rusaliile – a spus ucenicilor săi: “Când va veni Apărătorul, pe care îl voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie pentru mine.

De asemenea, şi voi veţi da mărturie pentru că de la început sunteţi cu mine. Giotto di Bondone – Rusaliile –

Multe lucruri aş mai avea de spus, dar acum nu le puteţi înţelege. Însă când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul.

De fapt, el nu va Bazilica Sf. Petru-Roma – Duhul Sfânt Mângâietorul – vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va face să cunoaşteţi cele viitoare.

El mă va preamări pe mine, pentru că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă.

Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am spus că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă.

Rusalii Pr. Nicolae Pura Tăinuindu-şi la-nălţare, chipul său văzut Cristos A rămas cu duhu-n duhul Maicii Sfinte luminos; Şi-mprejurul ei s-adună ucenicii-n foişor, Unde-aşteaptă coborârea Duhului asupra lor. Stăruind în priveghere şi în post necontenit Meditează mai cu seamă un cuvânt ce l-a rostit Domnul nostru mai înainte de-a se ascunde în mister: - Mi s-au dat puteri depline pe pământ precum şi-n cer; Drept aceea să străbateţi faţa-ntregului pământ, Crăinicindu-şi Vestea Bună în tuspatru părţi de vânt; Fiţi lumină din lumină şi lumina lumii-ntregi Şi-i spălaţi cu foc obrazul şi cu Duhul Noii Legi. Luminaţi cu fapta voastră decât vorba mai presus Şi-nvăţaţi pe toţi să creadă toate câte vi le-am spus; Cel ce crede în lumină va fi-n veci luminii fiu! Cel ce n-are crez rămâne orb al beznei, mort de viu!

Iată eu cu voi de-a pururi voi rămâne prin iubire, Ca un prieten, ca un frate, ca un tată, ca un mire! De vă-ncredeţi în iubire, ea rodeşte-n veci Eternul; Căci iubirea-i paradisul, iar refuzul ei infernul! În acest concert de rugă, Preacurata în tăcere, Se lăsa adânc pătrunsă de divinele mistere Şi cu dorul ei străbate peste graniţi de văzduh Să deschidă poarta lumii ca să sufle Sfântul Duh. Nava fragedei Biserici vrea să plece-acum în larg Rugăciunea Maicii pânza, ce-o întinde pe catarg Ca să bată-n Ea puternic vântul Duhului iubirii Să plutească peste valuri, spre limanul mântuirii. Iar apostolii luminii neavând decât un dor De-a zori în zori lumina, zic în cugetele lor: - Mijloceşte-ne Marie, tot belşugu-acestei clipe, Căci să mântui fără tine, e să zbori fără aripe!

- Şi prin inima Fecioarei glăsuieşte firea-ntreagă Duh al Tatălui din ceruri vine-n lume şi-o dezleagă Din blestemul ce de veacuri o întunecă la faţă Dă-le orbilor vedere şi scheletelor viaţă! Şi-n Cenacol limbi de flăcări, se coboară-Duhul Sfînt Investindu-i pe apostoii cu putere şi avânt, Cu lumină şi ardoare şi îndată ei aleargă Să anunţe peste veacuri Vestea Bună-n lumea-ntreagă. Şi cu aripi mai uşoare şi mai repezi decât vântul Răsuna pe la răspântii şi pe uliţe Cuvântul; La un semn ca la poruncă piatra stearpă din pustie Se despică şi ţâşneşte până-n ceruri apă vie. Pe câmpia vestejită din văzduhuri cade rouă Apa-n râuri se-nfioară, încreţindu-şi valuri nouă Însăşi Marea Moartă-nvie botezată de Iordan Cu talazuri de agheazmă înoite an de an.

Şi-n ardoarea pocăinţei trăinicite cu tărie La răscruci de cale nouă ori în prag de veşnicie La botez intrau în ape chipuri negre de prihană, Şi ieşeau miresme albe cu privirea diafană. Moşi bătrâni de-atâtea rele şi ologi ca vai de ei Vin din ţara lor de patimi de zeiţe şi de zei Vin şotâng, abia sărmanii clătinându-se în cârje, Şi răsar sărind din apă, ca flăcăii, drepţi şi dârji. Robi şi roabe fără număr trec prin vadul apei sfinte Şi ieşind pe maluri liberi, intonează imn fierbinte. După ei intrau tiranii şi de ura lor scăpaţi Îşi dădeau acuma seama că şi robii le sunt fraţi. Cavaleri ce se luptară în război ca nişte lei Hotărăsc de-acum să lupte şi cu hidrele din ei Mezaline-mbătrânite de blestemul zânei Vineri Ies din ape ca fecioare cu obrajii albi şi tineri. El Greco - Rusaliile Şi pe cât măritul soare al sfinţeniei, Isus, Îşi revarsă-n oameni harul şi-i înalţă tot mai sus, Pe atât mai tare creşte ziua mare, Focul sfânt Şi lumina lui se-ntinde tot mai tare pe pământ!

Blestemul Babilonului înlocuit cu Rusaliile Pieter Bruegel – Turnul Babel –

La Babel fiinţele umane s-au hotărât să construiască un turn spre Dumnezeu prin eforturile proprii. La Rusalii este Dumnezeu cel care se hotărăşte să construiască un pod spre oameni, trimiţându-le pe Duhul Sfânt. Babel a fost o iniţiativă umană, un efort uman, pe când Rusaliile sunt o iniţiativă divină, o acţiune divină prin Duhul Sfânt.

Babel a fost un recviem al neînţelegerii, pe când Rusaliile au fost un cor al înţelegerii reciproce. Miracolul Rusaliilor este diferit de miracolul de la Babel. La Babel, oamenii au venit vorbind toţi aceeaşi limbă, înţelegându-se. După intervenţia lui Dumnezeu ei s-au risipit prin lume, fără să se mai poată înţelege. Miracolul Rusaliilor a fost un miracol al înţelegerii reciproce, o refacere al acelui preţios dar al omenirii pierdut la Babel.

Babel a dus al dezintegrarea familiei umane în diferite naţionalităţi. Rusaliile, pe de altă parte, îi aduc pe toţi oamenii la un loc, fac din ei toţi o singură familie universală… Biserica.

“Multe bunătăţi şi de multe ori au venit din cer pe pământ la neamul omenesc. Dar ca cele de astăzi, niciodată nu s-au coborât… Noi am trimis credinţă şi am primit daruri, am trimis ascultare, şi am primit dreptate”. Sf. Ioan Gură de Aur Cuvânt la Sfântul Praznic al Cincizecimii

Vino, Duhule Sfânt, şi trimite din înaltul cerului o rază din lumina ta. Vino la noi, Părinte al săracilor. Vino, împărţitorule de daruri. Vino, lumina inimilor noastre. Cel mai bun mângâietor, oaspete care aduci bucurie în suflet şi uşurare în inimi. În osteneală tu eşti odihnă, în arşiţă tu eşti răcoare, iar în lacrimi tu ne eşti mângâiere. Tu, lumină fericită, vino, şi pătrunde în adânc inimile credincioşilor tăi. . .

Fără puterea ta dumnezeiască nimic nu este în om care să nu fie înclinat spre rău. Spală orice pată a sufletului, înlătură uscăciunea inimii, vindecă orice rană. Înmoaie inimile împietrite, încălzeşte-le pe cele reci şi întoarce-le pe cele rătăcite. Celor care au credinţă şi cred în tine, dă-le cele şapte daruri sfinte. Prin tine virtutea să merite răsplata. Să ajungem la mântuire în bucuria veşnică. Secvenţa evanghelică din Duminica Rusaliilor

Power Point – Lucian Diac Şcoala Biblică Nazaret www. nazareth. ro