MUZICIENI I DANSATORI NAINTE DE ANUL 1000 O

MUZICIENI ŞI DANSATORI ÎNAINTE DE ANUL 1000 O Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

Începând cu epoca pietrei, când oamenii au creat fluiere din oase găurite, muzica şi dansul au jucat un rol important în viaţa lor. În jurul anului 3 000 î. Hr. , când în Egipt şi Mesopotamia (Irakul de astăzi) s-au dezvoltat primele mari civilizaţii, muzica a fost utilizată atât ca ritual, cât şi ca divertisment şi au fost inventate numeroase instrumente, de la harpe şi lire la trompete şi tamburine.

Fluier preistoric

Muzica în Egiptul Antic

Muzică şi dans în Egiptul Antic

Grecii şi romanii Grecii antici erau muzicieni desăvârşiţi, care admirau puterea muzicii de a sensibiliza ascultătorii. Ei utilizau multe tipuri de instrumente – nai, chitară (lira cu 12 coarde) şi aulos (fluier dublu din trestie) – şi cântau la banchete, în timpul ceremoniilor şi al pieselor de teatru. Mulţi dintre dramaturgii greci faimoşi au fost de asemenea muzicieni, iar Sofocle (495 -406 î. Hr. ) a fost unul dintre cei mai celebri dansatori ai epocii sale. Timoteu (446 -357 î. Hr. ) şi Filoxene (430 -380 î. Hr. ) au fost compozitori remarcabili, care au scris muzică vocală emoţionantă şi au explorat modalităţi noi de scriere a notelor muzicale pentru instrumente. Muzica lor se baza pe scări, cunoscute ca tonalităţi. Etruscii şi romanii au fost puternic influenţaţi de muzica şi de dansul grecilor antici. Poate că dansatoarea cea mai faimoasă din lumea romană a fost prinţesa Salomeea din secolul I d. Hr. , despre care se spune că ar fi dansat celebrul dans al celor şapte văluri în faţa lui Irod Antipa.

Cântăreţi din Grecia Antică

Muzică şi dans în Grecia Antică

Apollo cântând la harpă

Orfeu cântând la liră

Sofocle Filoxene

“Ospăţul lui Irod - dansul Salomeei”, Fra Filippo Lippi

Lumea creştină Impunerea creştinismului a purtat muzica în direcţii noi, iar mănăstirile au devenit locurile principale pentru predarea muzicii. Apostolul Pavel (m. 64 d. Hr. ) şi-a încurajat discipolii să cânte psalmi şi imnuri, iar din 387 Sf. Ambrozie a introdus coruri profesioniste, care cântau solo-uri şi refrene corale. În Roma, papa Grigore I (540 -604) a întemeiat o şcoală de muzică şi a scris mai mulţi psalmi corali, muzica în stilul respectiv continuând să fie cunoscută drept gregoriană. O altă schimbare importantă a fost faptul că muzica era scrisă pe hârtie. Călugări flamanzi precum Hucbald (840 -930) au inventat forme noi de notaţie, care au ajutat muzica să devină mai sofisticată.

Apostolul Pavel Sf. Ambrozie

Papa Grigore I

Manuscris aparţinând lui Hucbald

Manuscris gregorian

Muzica gregoriană

Muzica orientală Din Arabia până în China, culturile orientale au creat propriile lor stiluri muzicale. În jurul anului 200 î. Hr. , înţeleptul Bharata-Muni , cunoscut ca părintele muzicii indiene, a scris o carte despre muzica hindusă. Arabii au inventat lăuta şi au avut maeştri muzicieni ca Ibn Misjah (m. 715). În India, dansul şi muzica se foloseau atât în temple, cât şi în palate.

Bharata-Muni, autorul unei cărţi despre muzica hindusă

Ibn Misjah, muzician arab

Bibliografie 1. www. wikipedia. org 2. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti, 2005 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii. Din Antichitate până în Evul Mediu, 1800 î. Hr. 1492, Ed. Rao, Buc. , 2003

SF RŞIT