Muzica George Enescu Poema Romn Vlad epe epe

Muzica : George Enescu – “Poema Română”

Vlad Ţepeş, Ţepeş denumit şi Vlad Drăculea sau Dracula, Dracula a domnit în Ţara Românească în anii: • 1448 • 1456 – 1462 • 1476

S-a născut în noiembrie/ decembrie 1431, în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul ( fiind astfel nepotul lui Mircea cel Bătrân şi, după mamă, care era fiica lui Alexandru cel Bun, coborâtor dinastia domnitoare în Moldova, a Muşatinilor). Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, (fiul lui Mircea cel Bătrân) fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. A fost căsătorit de două ori : întâi cu o nobilă din Transilvania şi apoi cu Jusztina Szilagyi, verişoara lui Matei Corvin. A avut trei băieţi: Mihail şi Vlad din prima căsătorie, Mihnea I cel Rău din a doua.

Turnul Chindiei A fost renumit pentru ambiţia de a impune cinstea şi ordinea. Aproape orice infracţiune, de la minciună şi furt până la omor, putea fi pedepsită prin trasul în ţeapă. Din acest motiv i s-a atribuit şi porecla Ţepeş Chiar turcii îl denumeau Kazikli Bey, (Prinţul Ţepeş). Ţepeş Acest nume a fost menţionat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 şi s-a păstrat în istoria românilor.

Pe 20 septembrie 1459 domnitorul Vlad Tepeş a pomenit pentru prima dată numele de Bucureşti într-un act în care a întărit drepturile de proprietate ale unor boieri.

Un act important de răzbunare a fost îndreptat împotriva boierilor din Târgovişte, vinovaţi de moartea tatălui şi a fratelui său. În duminica de Paşti a anului 1459, el i-a pedepsit astfel: - cei mai bătrâni au fost traşi în ţeapă ; Theodor Aman – “ Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad

- cei tineri au fost forţaţi să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde au fost puşi să construiască o fortăreaţă pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeş;

În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) şi ameninţau Europa. Vlad Ţepeş se angajează în lupta antiotomană refuzând plata tributului şi rupând relaţiile cu turcii. Bizuinduse pe sprijinul lui Matei Corvin, el se orientează hotărât spre alianţa cu statele creştine.

La începutul anului 1462, Vlad Tepeş a lansat o campanie împotriva turcilor, de-a lungul Dunării, o manevră foarte periculoasă şi riscantă, deoarece armata turcă a Sultanului Mahomed al II-lea era cea mai puternică a vremii.

Theodor Aman – “Vlad Ţepeş şi solii turci” Născocind o vicleană capcană, Mahomed al II-lea a trimis la Giurgiu pe Hamza, begul de Nicopole, şi pe grecul Catavolinos cu un detaşament de oaste care, sub pretextul discutării unor probleme de graniţă, să-l prindă pe Vlad Ţepeş şi să-l pedepsească cu moartea.

Ghicindu-le gândurile, domnitorul român a capturat pe trimişii sultanului şi pe însoţitorii lor, i-a dus la Târgovişte şi i-a tras în ţeapă.

Stema lui Vlad Ţepeş Mâniat, în primăvara lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate de 120 000 de oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul) şi cu 175 de nave de război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre. Efectivele domnului valah nu depăşeau, după estimările cele mai optimiste, 30 000 de oşteni.

Deşi va încerca să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetăţii Turnu, aceştia, reuşesc să treacă fluviul îndreptându-se direct spre Târgovişte (4 iunie 1462). În aceste condiţii, Ţepeş va aplica tactica hărţuirii, pustiirea pământului, otrăvirea fântânilor, atacarea detaşamentelor turceşti plecate după hrană.

În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, Ţepeş a atacat tabăra turcească pentru a încerca să-l ucidă pe sultan. Deşi atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mahomed al II-lea a scăpat cu viaţă şi şi-a continuat marşul spre Târgovişte, unde a dat peste 20 000 de turci şi bulgari traşi în ţeapă. Sultanul şi armata sa au fost total înspăimântaţi şi s-au retras din ţară. Theodor Aman – “Atacul de Mahomed al II-lea “Cuceritorul”

Sultanul a lăsat însă la Târgovişte ca domn pe Radu cel Frumos, fratele mai tânăr al lui Ţepeş, favoritul turcilor la tronul Valahiei. Acesta l-a urmărit pe Tepeş pâna la castelul Poenari, pe malul râului Argeş. Conform legendei, soţia lui Vlad, pentru a nu fi capturată de turci, se sinucide, aruncându-se de pe stânci.

Vlad, în schimb, a reuşit să scape utilizând un pasaj secret din munte. Ajutat de nişte ţărani, el s-a refugiat în satul Arefu şi de aici a ajuns în Transilvania, unde l-a întâlnit pe regele Ungariei, Matei Corvin. Acesta, în loc să-l ajute, l-a arestat. La decizia regelui ar fi contribuit şi aşa-zisa scrisoare a lui Ţepeş către sultan în care, chipurile, domnul muntean îşi cerea iertare pentru toate neajunsurile pricinuite acestuia şi, mai mult decât atât, îşi lua angajamentul de a-l ajuta împotriva oştilor maghiare.

Vlad Ţepeş a fost dus la Castelul Bran şi închis aici timp de vreo doua luni, apoi încarcerat la Vişegrad 12 ani iar la Buda 2 ani cu domiciliul forţat. Va fi eliberat în 1475 la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei. Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept “castelul lui Dracula”, se pare că Vlad Ţepeş nu a stăpânit Castelul Bran întrucât documentele scrise nu consemnează acest lucru.

Mănăstirea Comana Mănăstirea Turnu - Târguşor În 1476 Tepeş a intrat în Valahia cu ajutorul Moldovei şi a Transilvaniei. Această a treia domnie a sa nu a durat decât câteva luni. Vlad a fost asasinat pe câmpul de luptă cu turcii. El a fost decapitat iar capul său a fost dus la Constantinopol, ca o dovadă a morţii sale.

Mănăstirea Snagov S-a emis ipoteza că ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, în apropierea Bucureştilor. Examinările recente au arătat că „mormântul“ lui Ţepeş de la mănăstire conţine doar câteva oase de cal datate din neolitic şi nu rămăşiţele adevărate ale domnului valah.

Despre moartea lui Ţepeş nu se cunosc prea multe, existand câteva ipoteze. Unii susţin că ar fi fost ucis într-o bătălie împotriva turcilor, în apropiere de Bucureşti, în decembrie 1476. Alţii că a fost ucis de boierii valahi. Ce s-a întâmplat însă cu corpul neînsufleţit al lui Vlad este un alt mister, o ţesătură de legende, din care nici una nu a putut fi confirmată.

Respectat şi temut de către popor, voievodul s-a impus ca un aprig luptător împotriva turcilor dar şi ca unul dintre cei mai cruzi monarhi născuţi vreodată. A dat dovadă de un curaj care a depăşit limitele obişnuitului, a contribuit prin acţiunile sale la apărarea propriei ţări şi a civilizaţiei române. Vlad Ţepeş a fost un om care a iubit mai presus decât orice dreptatea şi care nu a ezitat să se sacrifice pentru un ideal politic mereu prezent în istoria noastră: Independenţa.

Erou naţional pentru români, vampir sângeros pentru celelalte popoare, Vlad Ţepeş este una dintre cele mai controversate personalităţi ale istoriei. (Mănăstirea Turnu – Târguşor) Imaginea lui Vlad Ţepeş este atât de mult învăluită în mister încât, astăzi, nimeni nu mai poate spune exact unde se termină legenda şi unde începe istoria.

BIBLIOGRAFIE: Ø www. wikipedia Ø Marin Matei Popescu – “Personalităţi din evul mediu românesc” Ø Istoria României - compendiu Ø Istoria Românilor – manual pentru clasa a VII-a Ø http; //images. google. ro