Musik Nachtigall Serenade Serenada Privighetorii de Enrico Toselli

Musik : Nachtigall Serenade - Serenada Privighetorii de Enrico Toselli

Parafrazâdu-l pe Minulescu, “ Pornit-am tineri ca albastrul imaculatelor seninuri şi mândri, poate, ca albastrul sângelui regesc”, dar a venit şi ziua… Ziua in care ne-am oprit din drum. c, s e os p m -a lţi a e i s m cu t u z m ă e t v , pu ră e i t s oa m n că nu n a cu râd rm u şi n e t că i ain ţ n a t c n e â r t im ă ne p , s g În n aju . . . i r op

…şi toate astea s-au întâmplat pe-acelaşi drum pe unde ieri trecură, poate, străbunii noştri şi părinţii pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani. . .

şi am crezut că vom culege NOI, toată mierea vieţii… Pentru că aşa a fost şi aşa va fi mereu TINEREŢEA !

tr-un n i r p ă t trecu i f e t a e po i t s chită a e p v ă n î r p e ilor ş orice , a r t ă n i n gere a â n t n â î i r t t a ş s e n e o e Când orice id utoritate e o c a şi orice topi u e r a c r fie a i , e i n tira o e irile, c e i r g e e f l e e Fiecar ucuriile sau n b e şi toate i din dragost a vin num oare t ă c u d e e se salt

Am avut libertatea de a visa, a spera, a înfăptui…

Am plătit preţul sau , sau am cules roadele, acum la bătrâneţe. care nu este lipsită de prezenţa bolii şi a degenerescenţei

Si totuşi, măsura pentru tinereţe sau bătrâneţe este mai puţin principiul fizic, decât cel spiritual Din fericire, bătrâneţea este boala bărbaţilor proşti şi a femeilor urâte

Pentru oamenii cu minte şi femeile frumoase, bătrâneţea nu există ! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească ! Mintea şi frumuseţea SE SCHIMBĂ CU TIMPUL, ÎNSĂ NU PIER

Este nevoie de multă înţelepciune ca să îmbătrâneşti, , e i n e râţ te u ă uta eţe. Făr ă r fără ră trist şi fă stă r â iv ş a cee ăr a m e u d n t i sun celaş u i n au a i n me ând a O rc a i Ch ni ! a de

La bătrâneţe se arată pe faţă caracterul şi sufletul omului, aşa cum se arată relieful unui deal abia iarna, când işi pierd pădurile podoaba şi el se dezgoleşte pe deplin Sunt chipuri care, la bătrâneţe, capătă ceva de sfânt sau de înţelept altele de mucenic sau de bolnav şi altele de animal sau de fiară. . .

În tinereţe, şi bărbaţii şi femeile rele, şi-au putut ascunde caracterul pentru că tinereţea are oricând şi în toate O FRUMUSEŢE NEMĂSURATĂ Oamenii inteligenţi şi nobili devin bătrâni admirabili cu care este o plăcere să te întâlneşti

Prostul, când îmbătrâneşte, devine urât. De aceea bătrâneţea, ca şi oglinda, reflectă ce a fost OMUL de DINĂUNTRU toată viaţa… …chiar şi atunci când masca tinereţii putea să ascundă toată urâciunea din spatele ei

Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni cu adevărat bătrân După cum omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost !

Omul are toate anotimpurile ca şi natura şi, ca un material nobil, NU ÎMBĂTR NEŞTE ! El mai poate culege mierea frumuseţii şi dărui rodul înţelepciunii şi celor tineri şi celor bătrâni !

Omul îmbătrâneşte atunci când îi îmbătrânesc pasiunile - ceeace nu li se prea întâmplă oamenilor culţi.

Geniile tinere se pot număra pe degete, dar Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în ciuda surzeniei, a orbirii , când nu mai erau deloc tineri

Din când în când ne vom permite să ne exprimăm regretul în stilul lui Voltaire : Ah ! De-aş mai avea odata 70 de ani !