Monarhia absolut Caracteristici Reactualizarea cunotinelor Cu cine sa

Monarhia absolută - Caracteristici

Reactualizarea cunoştinţelor • Cu cine s-a aliat monarhia (regalitatea) în Evul Mediu? • Instituţia monarhică, nefiind suficient de puternică, a fost nevoită să colaboreze cu clerul, nobilimea şi orăşenimea. • Din ce instituţie a statului făceau parte reprezentanţii acestora? • Reprezentanţii acestora făceau parte din Adunarea Stărilor Generale (în Franţa), Parlament (în Anglia), Cortesuri (în Spania) • Ce mutaţii au avut loc la sfârşitul secolului al XVlea şi începutul secolului al XVI-lea?

Monarhia absolută - caracteristici • Scopul acestei lecţii este de a comunica, sistematiza, fixa, verifica cunoştiinţele privind caracteristicile monarhiei absolute, de a forma priceperi şi deprinderi de lucru cu ajutorul vocabularului, documentelor istorice • La şfârşitul activităţii didactice, elevii vor fi capabili: să prezinte contextul instaurării monarhiei absolute, să identifice instituţiile monarhiei absolute, să descopere atribuţiile monarhului absolut , să recunoască prin vizualizare portretele unor monarhi absoluţi din Anglia şi Franţa, să-şi dezvolte deprinderi de lucru cu resursele necesare studiului istoriei: vocabularul, documente istorice, să conştientizeze importanţa monarhiei absolute în istoria unor state europene.

Constituirea monarhiei absolute • Dezvoltarea economică de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, dezvoltarea manufacturilor, a băncilor, marile descoperiri geografice au stimulat activitatea comercială la un nivel necunoscut până atunci. • Nobilimea se află în declin. • De asemenea creşte rolul oraşelor (al orăşenimii şi burgheziei). • De aceea, burghezia doreşte să participe cât mai activ la viaţa politică a statului.

Instaurarea monarhiei absolute • Între nobilimea aflată în declin şi burghezia dornică de putere se iveşte un conflict. • Cea care profită de pe urma acestui conflict este regaliatea. • Regalitatea îşi sporeşte astfel puterea şi autoritatea. • Regalitatea este sprijinită de orăşenime, ţărănime şi Biserică. • Astfel se instaurează monarhia absolută, în Franţa, Anglia şi Spania, state unde la sfârşitul secolului al XVlea se încheiase procesul de unificare teritorială şi centralizare politică.

Instituţiile monarhiei absolute • Monarhia absolută sau absolutismul monarhic este o formă de guvernare monarhică, în care monarhul (rege/împărat) deţine puteri depline în stat. • Regalitatea este instituţia supremă în stat. • Regalitatea se sprijină pe un Consiliul Regal. • Regalitatea îşi exercită autoritatea asupra întregului teritoriu prin intermediul unor funcţionari numiţi de rege.

Atribuţiile monarhului Controlează administraţia Numeşte miniştrii Iniţiază legi Este capul armatei Monarhul Decide politica externă Numeşte funcţionarii statului Este capul Bisericii Controlează poliţia şi justiţia Convoacă şi dizolvă Parlamentul

Veniturile Regalităţii Ordinare (provenite de pe domeniul regal) Extraordinare (impozite); erau destinate să finanţeze instituţiile statului, Curtea regală, armata permanentă şi politica externă; erau aprobate de Adunările Generale

Justiţia regală • A fost un instrument puternic în lupta împotriva marii nobilimi. • Era formată din burghezi bine pregătiţi şi credincioşi monarhului.

Armata permanentă • Era formată din mercenari. • Era înzestrată cu arme de foc. • Doar regele avea dreptul de a întreţină o astfel de armată • Cu ajutorul acestei armate permanente, regalitatea îşi impunea voinţa în faţa oricui, în plan intern.

Argumentarea necesităţii concentrării puterii în mâinile suveranului „Singura cale de a putea întemeia o putere comună, care să fie în stare să-i apere pe oameni de invazia străinilor și de răul pe care și-l pot face unii altora este de a încredința toată puterea și forța unui singur om, sau unei adunări de oameni, care și-ar putea reduce toate voințele, prin majoritatea voturilor, la una singură… Căci, prin posibilitatea de a întrebuința o putere atât de mare, încât, prin teroare, este în stare să îndrepte voințele tuturor spre pace înlăuntrul statului și spre ajutor reciproc împotriva dușmanului din afară. ” (Thomas Hobbes, Leviathan) De ce crede autorul că era necesară încredinţarea întregii puteri în forţa unui singur om?

Adunările Generale • Erau formate din cler, nobilime şi orăşenime. • În Franţa se numeau Stările Generale. • În Anglia – Parlamentul. • În Spania – Cortesurile. • Erau întrunite pentru votarea impozitelor necesare întreţinerii organelor statului. • Puterea lor a scăzut în timp (cu excepţia Angliei).

Despre puterea monarhului absolut „ [. . . ] nu se cunoaşte altă [ţară] care să aibă o unitate mai desăvârşită, să poată fi mai lesne cârmuită decât regatul Franţei. [. . . ] francezii au dat cu totul libertatea şi vrerea lor pe mâna regelui. Este de ajuns ca acest senior să spună: Vreau cutare sumă, poruncesc aceasta, încuviinţez aceea. Şi pe dată totul se împlineşte cu atâta repeziciune, de parcă hotărârea ar veni din vrerea firească a întregii naţiuni. ” (Ambasadorul Marino Cavalli către Senatul Veneţiei) 1. La ce ţară se face referire în text? 2. De ce crede autorul că acest stat este uşor de condus?

Statutul nobilimii • Are în continuare un statut privilegiat. • Păstrează unele funcţii tradiţionale medievale. • Depune jurământul de credinţă faţă de suveran. • Este exclusă de la treburile politice. • Primeşte funcţii în armată şi favoruri la curtea regală.

Rolul monarhiei absolute • A asigurat cadrul necesar dezvoltării economico-sociale a statelor, în special în Anglia şi Franţa. • Au fost înlăturate relaţiile vasalice. • Au fost favorizate orăşenimea şi burghezia prin măsuri economice, ce urmăreau interesele regalităţii.

Monarhi absoluţi în Anglia Elisabeta I (1558 -1603) Henric VII Tudor (1485 -1509) Henric VIII (1509 -1547)

Monarhi absoluţi în Franţa Francisc I (1515 -1547) Henric IV (1589 -1610) Ludovic XIV (1643 -1715)

Ludovic al XIV-lea – „Statul sunt eu” , , Nu vǎ lǎsaţi guvernaţi; fiţi stǎpânul; sǎ nu aveţi niciodatǎ favoriţi, nici prim ministru; ascultaţi, consultaţi Cosiliul, dar decideţi: Dumnezeu, care v-a fǎcut rege, vǎ va lumina. Orice putere, orice autoritate rezidǎ în mâna regelui şi nu pot exista altele în regat. . . Tot ceea ce se gǎseşte pe întinderea statelor noastre, de orice naturǎ, ne aparţine. . . Cel care a dat regi oamenilor a vrut sǎ fie respectaţi ca locotenenţii sǎi, rezervându-şi numai lui dreptul de a analiza conduita lor. Voinţa sa este ca acela care s-a nǎscut supus sǎ asculte fǎrǎ discernamânt şi aceastǎ lege, aşa de directǎ şi de universalǎ: , , Oricât de rǎu va fi un prinţ, infinit mai criminalǎ este revolta supuşilor sǎi”. Ludovic al XIV-lea, Memorii (Sfaturi pentru instruirea prinţului moştenitor) 1. Care este legea consideratǎ de cǎtre Ludovic directǎ şi universalǎ? 2. De unde considera Ludovic cǎ provine puterea regelui? 3. Cum considera Ludovic cǎ trebuie sǎ se comporte un rege?

Rebus 2 5 6 E N A R C O R T E S U R I 3 N O B I L I M E Ţ A R G H E Z I C T U R J F A 8 B U S A N C T I Ţ Ă I A R E G A L Ă 10 C O N I L I U L R E G A X I V N T Ă C L E R P 1. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); 2. Adunare Generală din Spania (plural); 3. Categorie socială echivalentă boierimii româneşti (nearticulat); 4. Stat absolutist cu capitala la Paris; N R A 9 S E Ă A R L A M E N T L U D O V I C A R M 12 A C F 7 M A N U 13 R 4 B U 11 1 M E R M A T P E A N E L 5. Categorie socială aparţinând bisericii (nearticulat); 6. Categorie socială de la oraş deţinătoare de capital (nearticulat); 7. Atelier în care angajaţii sunt specializaţi într-o anumită operaţie; 8. Instituţie specializată în activitatea financiară; 9. Instituţie juridică a monarhiei absolute (2 cuvinte); 10. Instituţie pe care se sprijinea regalitatea (2 cuvinte); 11. Adunarea Generală în Anglia; 12. Monarhul care a zis „Statul sunt eu!” (2 cuvinte); 13. Instituţie de apărare deţinută doar de regalitate (2 cuvinte).