MOMENTE RADU GYR Radu DemetrescuGyr sa nscut n

  • Slides: 31
Download presentation
MOMENTE

MOMENTE

RADU GYR

RADU GYR

Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licențiat în Litere, a debutat

Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licențiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu apariția volumului “Liniști de schituri”, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât și al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare de formație naționalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă-Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană și altele, precum și la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studențesc), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare și poezii, precum: ”Iisus în celulă”, ”Colind ceresc”, ”Metanie”. A trecut în vesnicie în anul 1975 (28. 04).

METANIE Doamne , fa din suferinta, Pod de aur, pod înalt, Fa din lacrima

METANIE Doamne , fa din suferinta, Pod de aur, pod înalt, Fa din lacrima velinta Ca intr-un pat adânc si cald. Din lovirile nedrepte Faguri faca-se si vin. Din infrângeri, scari si trepte, Din caderi, urcus alpin. Din veninul pus in cana Fa miresme ce nu pier. Fa din fiecare rana o cadelnita spre cer; Si din fiece dezastru si crepuscul stins în piept, Doamne, fa lastun albastru si fa zâmbet întelept.

IISUS IN CELULA Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si

IISUS IN CELULA Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, în celula si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac. S-a asezat langa mine pe rogojina : - Pune-mi pe rani mana ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina, dar zabrelele groase lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatâna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum îmi

Parea celula munte, parea capatâna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum îmi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani… Când m-am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi… Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul : nici un raspuns ! Doar razele reci, ascutite-n unghere, cu sulita lor m-au strapuns… - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele. Din luna venea fum de catui… M-am pipait… si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui.

COLIND CERESC Cerul si-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler au pornit cu plugusorul

COLIND CERESC Cerul si-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler au pornit cu plugusorul îngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglinda si de giuvaer, toti luceferii colinda - Lerui, Doamne, Ler Vântul sufla cu lumina - Lerui, Doamne, Ler în buhai de luna plina leganat în ger. Pentru heruvimi cu gluga alba de oier sub feresti colinde’ndruga, - Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poarta, ci au rupt din cer stele mari ca

N-au venit cu grâu la poarta, ci au rupt din cer stele mari ca sa le’mparta, - Lerui, Doamne, Ler Si’n Gustar de roade grele, - Lerui, Doamne, Ler va fi câmpul cer de stele tolanit sub cer… Numai tu astepti în tinda, - Lerui, Doamne, Ler suflete fara colinda, si fara Prier. Nici un cântec alb nu vine fâlfâind pe cer cu o stea si pentru tine, - Lerui, Doamne, Ler -

SUNT DOAMNE COPT PENTRU CULES Sunt, Doamne, copt pentru cules, nu ca mi-s anii

SUNT DOAMNE COPT PENTRU CULES Sunt, Doamne, copt pentru cules, nu ca mi-s anii grea recolta, cât mi-este inima o bolta de crengi, sub rodul tot mai des. Si când cu lacrimi Tu ma speli, mai mult în rod eu strâng dulceata, sa nu mai afli-n el nici ceata, nici viermi amari, nici îndoieli. Sunt, Doamne, copt pentru cules, Cu lacrimi fructele îmi speli. Sunt numai fructe si balsam. Cu cât adun pe trup rugina, cu-atât mi-e sufletul gradina, si-i toata roade, ram de ram. Si daca pica tot mai des din mine câte-o creanga frânta, în vârfuri, sus, gradina cânta si-asteapta marele cules. Sunt numai fructe si balsam. Sunt, Doamne, copt pentru cules.

NICHIFOR CRAINIC

NICHIFOR CRAINIC

MOTTO: “CREDINŢA ŞI CREAŢIA AU FĂCUT DIN EL UN UNICAT, UN SEMN AL DEVENIRII

MOTTO: “CREDINŢA ŞI CREAŢIA AU FĂCUT DIN EL UN UNICAT, UN SEMN AL DEVENIRII CONŞTIINŢEI ROM NEŞTI, UN SPIRIT<<ANGAJAT>>FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI FAŢĂ DE OAMENI” (ROMULUS MUNTEANU-POEZIA LUI NICHIFOR CRAINIC)

Nichifor Crainic (Ion Dobre) nascut la 22 dec. 1889 la Bulbucata, jud. Vlasca, este

Nichifor Crainic (Ion Dobre) nascut la 22 dec. 1889 la Bulbucata, jud. Vlasca, este un ganditor crestin ortodox. Dar a fost nu numai un ganditor al ortodoxiei, ci si un traitor al ei. Si atat in intelegerea cat si in trairea ei s-a deprins din copilarie prin via comuniune cu poporul satelor romanesti. De aceea, gandirea si simtirea lui crestina poarta o pecete romaneasca, ceea ce face din scrisul lui Crainic o marturie a spiritualitatii romanesti, care e o sinteza intre credinta ortodoxa traditionala si calitatile specifice ale poporului nostru, determinate de originea, de spatiul si de istoria lui. Sar putea spune ca Nichifor Crainic este poetul nostru crestin prin excelenta, el scriind poezii precum: ”Rugaciune in amurg”, ”Rugaciune pentru pace”, ”Lauda”, ”Noaptea Invierii”, dar si eseuri precum: ’Ortodoxia, conceptia noastra de viata” si „Ortodoxie si etnocratie”. Condamnat la închisoare pe viaţă în 1945, este arestat în 1947, trece prin mai multe penitenciare, printre care, Văcăreşti şi Aiud. A fost eliberat în 1962. Intre 1962 - 1968 Nichifor Crainic colaborează la redactarea ziarului de propagandă comunistă "Glasul Patriei" - care avea menirea de a influenţa românii din exil. Moare la 20 august 1972.

“NICHIFOR CRAINIC A FOST UN G NDITOR CREŞTIN ORTODOX. DAR A FOST NU NUMAI

“NICHIFOR CRAINIC A FOST UN G NDITOR CREŞTIN ORTODOX. DAR A FOST NU NUMAI UN G NDITOR AL ORTODOXIEI, CI ŞI UN TRĂITOR AL EI. ” (PREOT PROF. UNIV. DUMITRU STĂNILOAIE)

RUGACIUNE DIN AMURG Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi

RUGACIUNE DIN AMURG Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei. Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte. Putin în fiecare, în toti am fost intreg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti. Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg, Când crugul alb al zilei pamantul incununa: Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

RUGACIUNE PENTRU PACE Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte. Somnul meu in unda lunii s-a

RUGACIUNE PENTRU PACE Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte. Somnul meu in unda lunii s-a scaldat, Din abisul pacii somnului i-ai dat Deslegari de taine prin naluci de soapte, Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte! Semana cu noaptea umilintei nasteri Cand ai rupt pecetea vechiului blestem, Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem Si varsand lumina vesnicei cunoasteri Seamana cu noaptea umilitei nasteri. Ingerul lasa portile-ntr-o parte, Cantec fara sunet Te slavea-n sobor, Unduiau azurul aripi fara zbor, Cand spre-abisul pacii, nazarit departe, Ingerul lasase portile-ntr-o parte. Doamne, da-mi si mie pacea Ta cereasca, Miezul de tacere al strigatei vieti Care-nflacareaza din fricosi profeti, Maduva ce-mpige varful sanfloreasca, Doamne, da-mi si mie pacea Ta ceresca. Da-mi si mie pacea inimii, Stapane, Flacara ce nu se zbate-n uragan, Sa razbesc razboiul duhului dusman, Caci tarana trece, sufletul ramane, Da-mi si mie pacea inimii, Stapane. Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse, Si dulceata celui sfasiat de leu, In arena mortii, Dumnezeul meu, Fii si rasaritul vietii mele-apuse, Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse!

LAUDA Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în

LAUDA Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut al vazutelor linii, Ma scalzi si pe mine în unda luminii Un mugur de carne fierbinte. Sunt duh invalit în naluca de huma, Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma, Dar sunt neraspunsa-ntrebare. Ce glas destoinic sa-mi spuna-ncotro e Oceanul de somn ce icnind fara voie M-a-mpins si pe mine-n miscare? Nici maica nu stie ce tainica norma Imi dete din carnea-i vremelnica forma, Neant inflorit în minune. Caci toate izvoadele umbrelor noastre Roiesc mai presus de arhangheli si astre Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi Prind

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi Prind coaja de carne din spatiu. Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza; Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza De-adancul luminii nesatiu. De tine mi-e foame, de tine mi-e sete, Fac dara de umbra acestei planete Cu spuma de soare pe creste; Si-n saltul credintei gustând vesnicia, Din pulberea lumii îmi strig bucuria Ca sunt intru Cel care este! Puzderii de stele ascunse-n amiaza, Fapturile-n tine de-a pururi dureaza Si-n spatiu vremelnic colinda. A fi, bucurie eterna si sfanta! O vraja a toata lumina rasfranta De-a gloriei tale oglinda.

VASILE VOICULESCU

VASILE VOICULESCU

Vasile Voiculescu s-a nascut in anul 1884 in com. Parscov, jud. Buzau. Inceputurile poetice

Vasile Voiculescu s-a nascut in anul 1884 in com. Parscov, jud. Buzau. Inceputurile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa benefică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie-n curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri intalnim: ”Iisus din copilarie”, ”In Gradina Ghetsimani”, ”Iisus pe ape”, Icoana veche”unde sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie. A făcut 4 ani de detenţie în închisorile comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat dintr-o eroare judiciară alături de alţi membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Alexandru Mironescu, Adrian Făgeţeanu, Roman Braga etc. ) Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, fiind băgat la vârsta de 74 de ani în penitenciar, şi interzicândui-se să publice, ne-a lăsat o operă literară de rafinament artistic. El a decedat în anul 1963, dar rămane printre noi prin casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov. Ca semn al preţuirii de care se bucură opera lui Vasile Voiculescu într-o Românie modernă şi democratică, membrii Academiei Române l-au ales post -mortem pe rafinatul scriitor ca membru al acesteia.

IN GRADINA GHETSIMANI Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul. . . Căzut

IN GRADINA GHETSIMANI Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul. . . Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, tinând grozava cupă, Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gură. . . Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa. . . Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată. . . Dar fălcile-nclestându-si, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viată! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă. . . Treceau bătăi de aripi prin vraistea grădinii Si uliii de seară dau roate dupa pradă.

RUGACIUNE Ceresc bumerang al sufletelor noastre, Fulger tintit de inima spre Dumnezeu, Tu, rugaciune,

RUGACIUNE Ceresc bumerang al sufletelor noastre, Fulger tintit de inima spre Dumnezeu, Tu, rugaciune, biruitoare mereu Peste orice înfrângeri, orice dezastre Strabati genuni, la Domnul te sui Si de-L atingi te întorci îndata Înapoi la cei ce te-au trimis, încarcata De toate bogatiile milelor Lui.

INGER AMANAT Au sunat prelung clopotele minţii, Doruri vechi porniră cu lumini de ceară.

INGER AMANAT Au sunat prelung clopotele minţii, Doruri vechi porniră cu lumini de ceară. Dar s-a ridicat Noaptea ca o fiară, Auind pustiu şi-arătându-şi dinţii. . . Tu deabia sculat, intri iar în groapă. Vântul duhurilor a încercat să bată. . . Nu te mai faci înger, cum râvneai odată Ajungi iar pământ şi te faci iar apă! Coborând pe line aripi de suspine, La un loc cu viermii, lin să nu-i deştepte. Se ntoarce-n carne, alte vremi s-aştepte, Albă îngereţe închegată-n tine! Tac oprite-n loc clopotele grele. . . Noaptea peste tine s-a lăsat pe labe; Linge , aţâţată, coastele ei slabe Şi, ulmând lumina, mârâie spre stele. . Te amâi. . . şi singur crezi în vraja Vrerii! Vrerea ta acuma-i numai oase goale, N-are-ncheietură bună, să se scoale, Şi-i aţine Moartea calea învierii.

IISUS PE APE Isus umbla pe ape şi namile de valuri Se prefăceau, supuse,

IISUS PE APE Isus umbla pe ape şi namile de valuri Se prefăceau, supuse, în lespezi la picioare. O pârtie, croită de-a dreptul până-n maluri Îi netezea ca-n palmă talazuri şi vultoare Departe-n sorbul lacom, cu vântul împotrivă, Nevolnici, ucenici uitase să se roage; Corabia, o coajă de nucă costelivă Trosne în pumnii mării, clătindu-se din doage. Furtuna înţepenită-i orbea cu praful apii Şi pulberea amarăle înneca gâtlejul. . . Dar tot vedeau cum colo se umilesc nahlapii Şi-ntr-o cărare lină se schimbă-ntreg vârtejul. Şi, încleştaţi de spaimă cu mâinile pe funii Priveau cum uriaşa nălucă se tot duce: Cu braţele în lături plute-n bătaia lunii Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce.

MIHAI EMINESCU

MIHAI EMINESCU

RUGACIUNE Craiasa alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inalta-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii

RUGACIUNE Craiasa alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inalta-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întarire Si zid de mântuire, Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, O, maica prea curata Si pururea fecioara, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbra facem pamântului, Rugamu-ne-ndurarilor Luceafarului marilor; Asculta-a noastre plângeri, Regina peste îngeri, Din neguri te arata, Lumina dulce clara, O, maica prea curata Si pururea fecioara, Marie!

RASAI ASUPRA MEA Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc d-odinioara; O,

RASAI ASUPRA MEA Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc d-odinioara; O, maica sfânta, pururea fecioara, In noaptea gândurilor mele vina. Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina; Privirea ta de mila calda, plina, Induratoare-asupra mea coboara Strain de toti, pierdut în suferinta Adânca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele: Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!