MODELUL CONCEPTUAL AL UNEI PROBLEME DE GESTIUNE INTRODUCERE

MODELUL CONCEPTUAL AL UNEI PROBLEME DE GESTIUNE

INTRODUCERE Informaţia = Este un mesaj purtător de cunoştinţe (care înlătură necunoaşterea unui fenomen variabil, ce poate trece printr-un număr finit de stări) şi care o formă de reprezentare (texte, numere, imagini sau sunete). Calculator=(instrument pentru prelucrarea informaţiei) Prelucreaza şiruri de cifre binare care pot fi modelate fizic prin impulsuri de curent, cu două niveluri de tensiune ce corespund celor două cifre binare 0 şi 1. Data=Este codificarea formei informaţiei într-un şir de biţi care pot fi prelucraţi de calculator. Importanţa informaţiei − În Evul Mediu a apărut conştiinţa valorii sociale a informaţiei (prin monopolul breslelor asupra informaţiei). − S-a trecut de la societatea industrială la societatea informaţională. − Informaţia este relevantă dacă este folosită pentru o acţiune finalizată cu rezultatul dorit. - Fiecărui tip de informaţie îi corespunde un anumit mod de stocare în mediul de memorare, adică un anumit tip de dată. (Ex. Caracter cod ASCII)

INTRODUCERE Etapele rezolvarii unei probleme: definirea datelor, prelucrarea lor (de exemplu, atribuirea de valori), afişarea valorii lor sau stocarea lor pe un mediu de memorare în vederea prelucrării lor ulterior. Orice limbaj de programare permite folosirea mai multor tipuri de date. Reprezentarea datei în memoria calculatorului printr-un şir de biţi. Tipul de dată determină dimensiunea zonei de memorie alocată, algoritmul de codificare, operatorii admişi pentru prelucrare şi implicit timpul necesar prelucrării. Analiza datelor se poate face în trei etape: - Conceptual – imaginea mentală a datei. De exemplu, o dată este un număr întreg pozitiv, cu valori cuprinse între 0 şi 100. - Logic – alegerea modului de reprezentare în memoria internă folosind modelele de reprezentare puse la dispoziţie de limbajul de programare. De exemplu, în limbajul C++ o dată de tip int. - Fizic – modul în care sunt memorate şi prelucrate datele în memoria internă.

INTRODUCERE Informaţia poate fi: - Elementară. Aportul de cunoştinţe este bine determinat şi nu depinde de alte informaţii. - Compusă. Este o colecţie de informaţii care aduce un aport de cunoştinţe ce depind de modul în care sunt asamblate informaţiile în colecţie. Informaţiile din colecţie pot fi informaţii elementare sau informaţii compuse, iar asamblarea se poate face prin coordonare sau prin subordonare. - Ex: temperatura medie a unei zile este o informaţie simplă, dar buletinul meteorologic al aceleiaşi zile este o informaţie compusă. Scopul programelor de calculator este de a prelucra datele care codifică informaţii pentru a obţine noi informaţii. Aceste informaţii pot fi păstrate la rândul lor pe diferite medii de memorare, în diferite formate, sub formă de date.

INTRODUCERE Datele pot fi: - Date simple (elementare) independente unele de altele, din punct de vedere al reprezentării lor în memorie - Date compuse sau structuri de date. Sunt colecţii de date între care există anumite relaţii (relaţii structurale). Structurile de date: La nivel conceptual, dupa criteriul relatiei de ordine: - Liniare - Ierarhizate (arborescente) - Reţea La nivel logic se poate alege una dintre următoarele structuri de date: - în memoria internă: tabloul de memorie (vectori şi matrice), inregistrarea - în memoria externă: fişierul de date

SISTEMUL DE GESTIUNE Organizaţia este un grup, o colectivitate formată din două sau mai multe persoane care lucrează împreună într-o activitate bine determinată, cu scopul de a realiza un set de obiective comune numite obiective strategice. În funcţie de natura obiectivelor, se pot defini tipuri de organizaţii: economice, politice, juridice, sociale etc.

SISTEMUL DE GESTIUNE Entitatea = model de obiect identificabil în lumea reală, care este definit printr-un nume şi o listă de atribute. Entităţile pot fi interne (angajaţi, utilaje, echipamente, facturi etc. ) sau externe (clienţi, furnizori, bănci, organizaţii ale administraţiei de stat etc. ). Atributul unei entităţi = o proprietate a entităţii semnificativă pentru domeniul din care face parte entitatea. Lista de atribute defineşte conţinutul entităţii. Mulţimea valorilor unui atribut se numeşte domeniul atributului. Exemplu: entitatea cu numele Angajat are atributele: Cod, Nume, Prenume, DatăNaştere, DatăAngajare, Studii, Funcţie, Compartiment şi Salariu Instanţa unei entităţi este o mulţime formată din câte o valoare pentru fiecare atribut al entităţii. Exemplu: O instanţă a entităţii Angajat este: Popescu Vlad, cod 5100, născut la data de 20. 11. 1980, angajat la data 01. 05. 2015, are studii superioare şi funcţia inginer la compartimentul Productie şi salariul 3700. Identificatorul unei entităţi este un atribut (sau un grup de atribute) a cărui valoare caracterizează în mod unic o instanţă a entităţii. Exemplu, entitatea cu numele Angajat are identificatorul Cod.

SISTEMUL DE GESTIUNE Un subtip al entităţii = o subcolecţie a entităţii care cuprinde entităţi cu atribute specifice. De exemplu, o firmă închiriază şi vinde autoturisme. În acest caz, entitatea cu numele Autoturism are două subtipuri: DeÎnchiriat şi De. Vânzare. Asocierea = o legătură logică între două sau mai multe entităţi. Asocierea poate avea o listă de atribute. De exemplu, între entitatea Angajat şi entitatea Produs există asocierea Realizează (entitatea Angajat realizează entitatea Produs). O instanţă a asocierii = un element al produsului cartezian dintre mulţimile instanţelor entităţilor care participă la asociere. De exemplu, o instanţă a asocierii Realizează este: angajatul Popescu Vlad, cu marca 2100, realizează produsul cu codul 130 şi numărul de serie 1236.

SISTEMUL DE GESTIUNE Asocierile se stabilesc: - între instanţe ale entităţilor interne (un angajat este superior unui alt angajat, o piesă a fost produsă de un anumit angajat, un angajat se găseşte într-un anumit atelier, un document a fost produs de un anumit angajat, un utilaj este situat într-un anumit atelier, un atelier face parte dintr-o anumită secţie etc. ); - între instanţe ale entităţilor interne şi instanţe ale entităţilor externe (un furnizor vinde un anumit produs, un organism de stat colectează o anumită taxă, un client a comandat un anumit produs, un furnizor este localizat la o anumită adresă etc. ). Mulţimea entităţilor care participă la o asociere formează colecţia asocierii, iar numărul de entităţi determină gradul asocierii. Rolul unei entităţi în cadrul asocierii reprezintă modul în care participă entitatea la asociere.