Mo Miron priscarul de Cezar Petrescu Repere biografice

Moş Miron prisăcarul de Cezar Petrescu

Repere biografice - 1892 – 1961 - Casa memorială - Buşteni • se naşte pe 1. XII la Hodora – Cotnari, judeţul Iaşi; • studiază la Roman şi Iaşi, unde îşi ia bacalaureatul în 1911; • licenţiat în drept (1915); • ziarist la Bucureşti şi Cluj; • întemeiază cu A. Maniu şi Gib Mihăescu revista Gândirea; • Premiul Naţional pentru proză îl obţine în anul 1938; • a scris numeroase opere în proză, dintre care cel mai apreciat este romanul Întunecare; • alte titluri cunoscute: romanele Calea Victoriei, La paradis general, Romanul lui Eminescu, dar şi excelentele cărţi pentru copii Fram, ursul polar, Omul de zăpadă, dar şi Neghiniţă. • moare pe 9. III, la Bucureşti.

Moş Miron prisăcarul de Cezar Petrescu Prisăcarul era un bătrân frumos ca sfinţii icoanelor, dar nu trist, ci cu ochii râzând de gânduri năstruşnice. - Atunci să mergem oleacă şi pe la muştele noastre, Mihăiţă. Mihai aştepta cu ochii pierduţi la marginea zării. Sub fruntea rotundă se adunau gânduri şi luări-aminte, cum se strâng albinele la urdiniş.

Au păşit amândoi prin straturile de flori mănăstireşti.

Moş Miron se oprea la fiecare stup. Albinele îl primeau ca pe un vechi prieten.

- Ei, hoaţelor! se bucură prisăcarul, scoţând dintr-un ştiubei un cocoloş de ceară şi desfăcându-l în palmă. - Ce-a fost acela? întrebă Mihăiţă. - A fost un duşman de-al lor. A vrut să hoţească la miere. Ele i-au făcut capătul şi pe urmă l-au învelit într-o răcliţă de ceară ca să nu miroasă. - Puteau să-l alunge, moş Miroane.

-Tu, Mihăiţă, vezi numai frumuseţea gâzelor. Dar acolo în iarbă, toate se alungă să se mănânce. Una o mănâncă pe alta şi acesteia îi vine alta de hac. - Asta nu-i drept… rosti Mihai.

- Acum să-ţi spun istoria de unde am lăsat-o zilele trecute, când era să dea conu Gheorghieş peste noi. Ai fugit, de-ţi sfârâiau călcâiele. Unde am rămas?

- La ploaie, moş Miroane. - Aşa. Când a prins a ropoti grindina ca săgeţile în frunza fagului… - Mai spune o dată… se rugă Mihai. Îmi place această potriveală a cuvintelor.

Târziu, după ce soarele a scăpătat peste deal şi a început buciumul să sune cu jale, moş Miron a pus capăt povestirii.

Fişă didactică nr. 1 - Vocabular • explicaţi înţelesul cuvintelor prisăcar, a ropoti, luare-aminte; • transcrieţi cuvinte pe care credeţi că le puteţi auzi când mergeţi la rude, la ţară; • grupaţi cel puţin patru cuvinte care au legătură cu albinăritul (apicultura); • folosiţi în propoziţii expresiile i-au făcut capătul, îi vine de hac, a fugi de-i sfârâie călcâiele, a pune capăt, iar apoi găsiţi şi alte expresii care să conţină cuvintele subliniate.

Fişa didactică nr. 2 – Înţelegerea textului • Care sunt personajele povestirii şi ce relaţie se stabileşte între ele? • Unde se petrece acţiunea, în ce anotimp şi în care moment al zilei? • Selectaţi un fragment în care să fie prezentat moş Miron şi altul din care rezultă o trăsătură a copilului; • Explicaţi de ce insectele se vânează una pe alta şi gândiţi-vă dacă acelaşi lucru se petrece şi între oameni; Puteţi să spuneţi de ce?

Fişa didactică nr. 3 – dezvoltarea creativităţii • Alcătuiţi o compunere cu începutul dat de povestirea lui moş Miron: Când a prins a ropoti grindina ca săgeţile în frunza fagului…

Profesor Loreta Mahalu Şcoala Ion Creangă, Iaşi Materialul ilustrativ a fost preluat de pe internet