MITOLOGIA SCANDINAVICA Mitologia nordic sau mitologia scandinavic cuprinde

MITOLOGIA SCANDINAVICA

Mitologia nordică sau mitologia scandinavică cuprinde religia, miturile şi legendele populaţiei pre-creştine scandinavice şi islandeze. Mitologia nordică este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine şi se înrudeşte foarte mult cu mitologia anglo-saxonă. Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecţie de credinţe şi mituri ale triburilor germanice de nord.

VIKINGII Ceea ce istoricii de astăzi relatează despre vikingi face referire doar la asalturi, lupte şi invazii. Desigur, între anii 793 şi 1066 d. Hr. , intră pe scena europeană un popor necunoscut până atunci, asanumiţii vikingi, formaţi din diverse grupuri de oameni din diferite zone ale Scandinaviei, în principal suedezi, danezi şi norvegieni. Motivele pentru care, chiar în acel moment, poporul viking a atins culmile dezvoltării sale nu sunt clare, dar două raţionamente ne-ar putea ajuta să explicăm acest fapt.

Pe de-o parte, sunt un popor de navigatori pe nişte mări biciuite încontinuu de teribile furtuni. Asta duce la o mai bună dezvoltare a artei navigaţiei faţă de cea a altor popoare şi astfel ajung să construiască bărci superioare celorlalte popoare europene, ceea ce le va permite să deschidă rute comerciale pe principalele râuri navigabile din Europa şi Rusia occidentală şi să colonizeze ţinuturi neexplorate până atunci, cum ar fi: părţi din nord-vestul Rusiei, Islanda, Groenlanda- unde au fondat oraşe- iar, „Erik cel Roşu” a ajuns, inclusiv, să atingă America (peninsula Labrador), cu 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb.

Ca un exemplu al dragostei pentru mare şi aventură, redăm următorul poem viking: „Pot să cânt propria mea poveste, să vorbesc despre călătoriile mele, şi cât de mult am suferit vremuri grele de navigaţie şi zile de mare trudă; Amare lipsuri adeseori în multe porturi Şi deseori am învăţat ce cămin dificil este o barcă prinsă în furtună când îmi venea rândul în greaua noapte de pază la prora navei vedeam stâncile trecând. Deseori, picioarele mele erau încremenite de ger în pantofii îngheţaţi, Chinuit de frig, încremenit de frică Cu inima întristată, căutând un ajutor Mintea mea obosită de marinar. . . Şi totuşi, încă o dată Sângele din inima mea încă o dată mă îndeamnă să încerc se joacă valurile sărate; Marea pare un munte, şi îmi cere cu stăruinţă din nou. Impulsul din inima mea de a vizita ţinuturi îndepărtate. De a porni o nouă călătorie, pe mări îndepărtate. . . De a cunoaşte altă lume”

Pe de altă parte, miturile şi legendele pe care se bazează cultura lor au un caracter eroic, războinic şi de aventură atât de extraordinare, că la o lectură de formă „exoterică” impulsionează, evident, spre aventură şi cucerire: ajung astfel să atace principalele oraşe din Anglia, din nordul Germaniei și Parisul; există relatări despre un atac până şi asupra Sevillei, unde au fost respinşi de zidurile prezente pe atunci în Spania (trebuie de asemenea să afirmăm că mulţi istorici încep să creadă că în aceste relatări, care descriu atacurile lor, există mai multă legendă decât realitate).

Uriasul din gheata Mitologia vikingilor povestește atât despre începutul lumii, cât și despre apropiata distrugere a ei. Ambele evenimente sunt descrise cu o imaginație care evocă aievea ținutul înghețat al Scandinaviei, cu munții și ghețarii săi. La începuturi, vikingii și-au imaginat două tărâmuri opuse, unul de gheață și unul de foc. Între aceste două zone era Gap – un mare nimic. Din tărâmul de gheață, Niflheim, izvorau râuri pline de otravă, care s-a depus strat cu strat în Gap. Iar din tărâmul focului, Muspell, țâșneau scântei înfioratoare și curenți de aer șerpuitori. Când vânturile reci din nord au întâlnit vânturile fierbinți din sud, ele au sculptat gheața otravită, dându-i formă de om. Acesta era Emir, creatorul uriașilor de gheață și al giganților din piatră. Emir a adormit și, în timp ce dormea, a transpirat. Din transpirația sa, sub brațul său stâng au crescut un barbat și o femeie. Ei erau primii giganți, dușmanii zeilor vikingilor.

Crearea oamenilor Giganţii îngheţati trăiau acolo unde se împreunau patru râuri de lapte. Râurile curgeau din vaca magică Audhumla, care trăia în tărâmul îngheţat, Niflheim. Atunci când Audhumla a lins gheața, dându-i formă de om, ea a creat-o pe Buri, prima dintre zeii vikingilor. Bestla, unul dintre giganţii îngheţaţi mai tineri s-a indragostit de Buri și ei au avut trei fii, Odin, Vili si Ve, care au devenit zeii vikingilor. Într-o zi, Odin, Vili si Ve au hotarat să-l ucida pe Emir, gigantul îngheţat, tatăl lui Bestla.

Atât de mult sânge a curs din rănile mortale lui Emir, încît s-au înecat toți giganții înghețați, mai putin o familie care a scăpat într-o barcă. Apoi, Odin si frații săi au creat pământul de mijloc, lumea omului, folosind trupul lui Emir pentru a crea uscatul, sângele pentru a crea marea și craniul său pentru a face cerul. De asemenea, au creat primul om și prima femeie din bușteni de frasin și ulm, aduși de apă, pe care i-au găsit pe plajă.

“Din carnea lui Ymir a fost creat pământul şi din oasele sale, pietrele, bolta cerului a fost zămilsită din craniul gigantului de gheaţă, şi marea s-a format din sângele său. ” (fragment dintr-un poem viking)

ZEII Zeii îşi aveau reşedinţa în ASGARD (lumile superioare, cerurile), care era unit cu MIDGARD (lumea fizică) prin intermediul unui curcubeu de foc, păzit de Zeul HEIMDALL. Trăiau fericiţi şi se hrăneau cu “merele tinereţii”, cultivate şi păzite de Zeiţa IDUN, şi mulţumită lor se menţineau mereu tineri şi plini de vitalitate.

Odin este zeul suprem în mitologia nordică, care a dobândit înțelepciunea universală sugând seva Arborelui Înțelepciunii, Yggdrasil și plătind pentru acest privilegiu cu un ochi. A avut mai mulți fii cu mai multe soții dar cel mai important urmaș al său este Thor, un zeu destul de popular în epoca contemporană. Thor este urmașul lui Odin în mitologia nordică. Zeu al naturii, dar și al fulgerelor și al războiului, el deține niște obiecte magice: o centură care îi conferă puterea divină cât timp o poartă, niște mănuși de fier indispensabile pentru a ține și a folosi un ciocan magic numit Mjollnir ("măcinătorul").

Zeul Odin

Zeul Thor

În mitologia nordică, Sif este o zeiță a fertilității și soția lui Thor. Nu există multe mituri despre ea. Unul din puținele mituri în care apare este cel în care Loki se strecoară în iatacul ei și îi fură părul auriu. Frigg este soția lui Odin, mama, zeița cerului, a mariajului și a fidelității. Frigg cunoaște destinul oamenilor și al zeilor, însă nu dezvăluie nimănui profeția sa. Baldur este în mitologia nordică zeul luminii, al bucuriei, al purității, al frumuseții și al inocenței. Iubit atât de zei, cât și de oameni, a fost considerat cel mai bun din panteonul germano-scandinav. Cu toate că avea o putere mică, era inteligent, prietenos și elocvent.

Zeita Sif Zeul Baldur

Loki este un zeu al focului și al magiei și poate lua mai multe forme, atât animale, cât și umane. Este șiret și malefic, fiind direct răspunzător pentru moartea lui Baldur. Într-una din farsele sale i-a făcut pe zei să piardă temporar sursa lor de nemurire. În mitologia nordică, Freya este zeița dragostei și a fertilității și cea mai frumoasă și bine intenționată dintre zeițe. Ea este patroana recoltelor și a nașterii, este simbol al senzualității.

LOKI FREYA

Freyr este un zeu pașnic, ce aparține mitologiei nordice. El domnește asupra elementelor, a ploii și a soarelui, fiind zeul fecundității și a fertilității. Zeu al războiului, al legilor și al justiției, Tyr este cel mai curajos și cel mai îndrăzneț dintre zeii mitologiei scandinavice. Njord este zeul mării, al vânturilor și al focului în mitologia nordică. El aduce noroc călătorilor pe mare și vânătorilor.

Zeul Freyr

Tyr Njord

În mitologia nordică, Idunna este zeița tinereții eterne, soția lui Bragi, zeul poeziei. Ea deține merele de aur ale tinereții. Când un zeu simte bătrânețea apropiindu-se trebuie doar să mănânce niște mere fermecate pentru a deveni din nou tânăr. Gerd este o frumoasă gigantă, soția lui Freyr și fiica gigantului Gymir. Ea este o zeiță a pământului, personificarea solului fertil. Hel este zeița morții și conducătoarea tărâmului morții, Helheim. Este cel mai mic copil al zeului Loki și al gigantei Angerbrode. Jumătate vie, jumătate moartă, Hel are o privire întunecată și neîndurătoare. Zeii s-au speriat de înfățișarea ei și au gonit-o în Helheim, unde sunt aduși oamenii care mor din cauza bolilor sau a bătrâneții.

Idunna

Gerd

Hel

Bragi este zeul elocvenței și al poeziei și patronul poeților. Tatăl lui este Odin, mama sa Frigg, iar soția sa Idunna. Există ipoteze cum că Bragi ar fi fost de fapt un strălucit poet scandinav, care după moarte a fost sanctificat.

Skadi- zeița iernii Ull - zeul iernii Forseti - zeul justiției Hod- zeul întunericului Heimdall - paznicul tărâmului Asgard Aegir - zeul mării Ran - zeița furtunii și a apei Vidar - zeul răzbunării divine Bor - zeu primordial Sunna sau Sol - zeița soarelui Mond - zeul lunii Thiazi -zeul furtunii Svalin- zeița norilor și a dimineții Nornele- zeițele destinului: Urd - zeița trecutului Verdandi- zeița prezentului Skuld - zeița viitorului

Copacul lumii Vikingii credeau că în centrul universului era un copac uriaș, numit Yggdrasil. Acesta era coloana vertebrală a lumii: una în Asgard, tărâmul zeilor și una ăn Gotunheim, tărâmul giganţilor și una în Niflheim, tărâmul gheţii. Conform mitologiei vikingilor, Asgard era legat de Pământul de mijloc, tărâmul oamenilor, de către Bifrost, podul curcubeului.

Yggdrasil este Arborele Cosmic prin excelență. Rădăcinile lui se înfig până în inima Pământului, acolo unde se află regatul giganţilor și Infernul. Lângă el se află fântâna miraculoasa Mimir(meditatia) unde Odin șia lăsat drept zălog si unde se reintoarce neîncetat, ca să-și împrospăteze și să-și sporească înţelepciunea. Pe aceleași meleaguri, lângă Yggdrasil, se află fântâna Urd, acolo se adună zilnic zeii și împart dreptatea. Cu apa acestei fântâni stropesc Nornele arborele uriaş pentru a-i reda tinereţea și vigoarea.

Despre Yggdrasil se spune că ar fi un frasin uriaș, care adăpostește cele 9 lumi: • Asgard, cetatea zeilor Aesir, care au creat lumea • Vanaheim, tărâmul zeilor Vanir, zeii naturii si ai fertilității • Alfheim sau Ljustalfheim, lumea elfilor • Svartalfheim, lumea piticilor • Jotunheim, lumea giganților • Muspelheim, lumea focului etern si a giganților de foc • Helheim, lumea morților condusă de zeița Hel, fiica lui Loki • Niflheim, lumea de gheața. Conform Eddei în proză Niflheim este locul de odihnă veșnică pentru majoritatea morților, deci preia astfel atribuțiile tărâmului Helheim • Midgard, lumea oamenilor.

Zeii sunt înfrânți Vikingii s-au convertit la creştinism, pe de o parte, pentru că oferea o promisiune mai sigură a existenţei vieţii de apoi și, pe de altă parte, din motive practice de comerț și politice. Acesta a fost adevarătul sfârşit al zeilor. Din anul 1300, zeii vikingi au fost puşi în umbră de către creștinism. Adoraţia pentru zei s-a perpetuat doar sub forma unor părţi disparate în credințe și superstiții populare.

Sfârșitul lumii În mitologia nordică, viziunea despre viitor este sumbră. La sfârșitul lumii se spune că puterea răului și a haosului va depăși pe cea a binelui și a ordinii. Loki și copii lui se vor elibera și vor căuta să se răzbune pe zeii Asgard-ului. O iarnă de trei ani, Fimbulwinter, se va așterne peste întreaga lume, pământul se va cutremura, stelele se vor prăbuși, morții vor veni pentru a-i ataca pe cei vii, oamenii se vor ucide între ei. Zeii vor lupta împreună cu cei mai viteji eroi, Einherjar, în această luptă finală. Sfârșitul va fi tragic, Odin, Thor, Freyr, Tyr și alți zei importanți vor muri, universul va fi distrus de flăcările lui Surtur și vor exista puțini supraviețuitori.

Cu toate acestea, după lupta finală, numită Ragnarok, vor mai fi câțiva supraviețuitori, atât oameni cât și zei, care vor popula noua lume și vor începe un nou ciclu de existență. Referitor la acest mit, părerile savanților sunt împărțite: unii cred că apariția unei noi lumi după Raganrok este doar un element care trădează influența creștină și care a fost adăugat ulterior mitologiei nordice.

Multumim pentru vizionare! Proiect realizat de: Nicoleta Palade Florina Drăstaru Diana Nichitoiu Georgiana Bataragă Bianca Cernat Carmen Săpunaru