Mircea cel Btrn Prof Tnase Cristina Elena coala

Mircea cel Bătrân Prof. Tănase Cristina Elena Şcoala “Teiul Doamnei”, Teiş

Mircea cel Bătrân Domn al Ţării Româneşti între anii 1386 -1418 Ø “cel mai viteaz şi mai ager dintre principii creştini” Ø (cronicar turc)

Scurtă prezentare a personalităţii domnului Bun organizator, Mircea a consolidat şi desăvârşit organizarea instituţională a statului, preocupându-se de sporirea avuţiei ţării şi de întărirea capacităţii de apărare. În politica externă a manifestat abilitate politică şi diplomatică, a întreţinut bune relaţii cu Moldova şi Polonia şi a încheiat a alianţă antiotomană cu Ungaria. A sprijinit lupta antiotomană a sârbilor conduşi de cneazul Lazăr (1389) şi a luptat împotriva turcilor la Rovine (1395) şi Nicopole (1396). După 1402 s-a implicat în luptele pentru succesiune din Imperiul Otoman, susţinând diferiţi candidaţi. Dar a eşuat în impunerea unui sultan favorit şi, bătrân fiind, în 1417 s-a văzut nevoit să plătească tribut.

Rovine (1395) Ø Ø Ø Cronicile nu oferă prea multe informaţii istorice cu privire la desfăşurarea bătăliei. Laonic Chalcocondil scrie că după ce a dus populaţia în munţi, Mircea a hărţuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii şi-au aşezat tabăra. După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul Argeş, cu pierderi mari de ambele părţi. În timpul nopţii cadavrele soldaţilor otomani au fost aruncate în râu, lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Văzând câmpul de luptă, Mircea s-a retras. Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulţimea cadavrelor Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit.

Cruciada de la Nicopole (1396) ▪ • • Bătălia de la Nicopole a avut loc pe 25 septembrie 1396, între o armată aliată franco – valaho – maghiară şi Imperiul Otoman, lângă fortăreaţa dunăreană Nicopole (Nikopol, Bulgaria). De multe ori, această bătălie mai este numită şi cruciada de la Nicopole, deoarece are numeroase caracteristici ale "cruciadelor" Evului Mediu. Unele surse consideră că bătălia a fost purtată pe 28 septembrie.

Bătălia În ziua de 25 septembrie, ambele armate s-au pregătit pentu bătălie. Înainte de bătălie, prizonierii luaţi de cruciaţi la Rahova au fost executaţi de francezi dintr-un motiv necunoscut. § Francezii şi englezii formau avangarda, iar Sigismund şi împărţit trupele în trei: § § el comanda centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduşi de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. § Baiazid şi-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de ţepuşe, urmată de unităţile principale de arcaşi şi de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman şi sârbii se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanţă de prima linie.

Harta bătăliei

Baiazid 1354 -1403 Ø Baiazid I (poreclit Yıldırım, 'fulgerul') a fost un sultan al Imperiului Otoman din 1389 până în 1402. Ø A ajuns la tron după asasinarea tatălui său, Murad I şi imediat a ordonat ca fratele său mai mic Yakub să fie omorât pentru a preveni astfel o lovitură de stat. Ø În 1400, războinicul mongol Timur Lenk (Timur cel şchiop) a reuşit să convingă regatele locale, ce fuseseră cucerite de turci, să i se alăture în atacul împotriva lui Baiazid. În Bătălia de la Ankara, pe 20 iulie 1402, Baiazid a fost capturat de Timur. Există unele surse ale timpului care pretind că acesta ar fi fost ţinut în lanţuri într-o cuşcă drept trofeu. De asemenea, există multe poveşti ale captivităţii, inclusiv una care descrie cum Timur îl folosea ca scaun pentru piciore. Cu toate acestea, se crede că toate aceste mărturii sunt false, deoarece scriitori de la curtea lui Timur au afirmat că Baiazid a fost tratat bine şi că Timur i-a jelit moartea. De asemenea, propria istorie a lui Timur cu alţi conducători a demonstrat că s-a ţinut de cuvânt când mai târziu a afirmat că a încercat să-l reînscăuneze pe Baiazid pe tronul Imperiului Otoman. Un an mai târziu, Baiazid moare, unele surse afirmând că s-ar fi sinucis.