MIHAI EMINESCU Tcere Tcerea este un preludiu al

MIHAI EMINESCU Tăcere

Tăcerea este un preludiu al deschiderii spre revelaţie. Ea deschide o cale de trecere, un pasaj. Conform tradiţiilor, înainte de creaţie, ar fi fost tăcere şi tăcere va fi la sfârşitul timpurilor. Tăcerea acoperă marile evenimente, conferă lucrurilor măreţie şi maiestate. Dumnezeu ajunge în sufletul în care domneşte tăcerea. Ca simbol, tăcerea presupune o imensă oboseală, resimţirea existenţei ca pură suferinţă.

Tăcerea poate semnifica superioritatea înţeleptului faţă de restul lumii, detaşarea sa faţă de senzorial, faţă de superficial; astfel , înţeleptul răspunde acuzelor celorlalţi prin tăcere. Aceasta este arma sa contra ignoranţei celor din jur.

În al doilea rând, tăcerea şochează prin directeţea şi francheţea ei, deşi nu foloseşte niciun mijloc verbal prin care să se exprime: poţi spune atât de multe fără să spui nimic în fond. Este pur şi simplu ceva în faţa căreia orice cuvânt pare fad, plat, gol, estompat.

În altă ordine de idei, tăcerea poate semnifica şi imparţialitatea, distanţarea şi superioritatea unei fiinţe divine; se referă la un Dumnezeu care parcă refuză, în mod constant, să răspundă rugăminţilor tale de a se face auzit; astfel nu te înconjoară decât tăcerea apăsătoare a unei forţe divine.

După cum Mihai Eminescu ne-a obişnuit, deşi aparent din titlu cuvântul ``nopţi`` din poezia ‘Prin nopţi tăcute’ ne creează impresia că tema este natura, în opera eminesciană o găsim în strânsă legătură cu iubirea, sentimentul de tristeţe de cele mai multe ori, redat de adjectivul ``tăcute``, acesta având sensul de a nu se afla, de a nu fi acolo în acel moment,

Bibliografie: www. scribd. com/Dictionar-de-Simboluri. Literare www. poeziisiversuri. com/mihai-eminescu/prinnopti-tacute

Realizatori: Rus Gabriela Feher Krisztina Cl. a XII-a filologie Liceul Teoretic ‘Axente Sever’ Prof. coordonator : Ana -Aura Lăpădat