Memoria abordare sintetica Necula Elena Bianca Preda Ana

Memoria –abordare sintetica Necula Elena Bianca Preda Ana Mirela Paduraru Diana Predoiu Adriana Petra Alina Rusu Mirela Stoicescu Madalina

Definitie si caracterizare • Procesul psihic prin care loc fixarea, conservarea, recunoaşterea şi reproducerea informaţiilor poartă numele de memorie • Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare şi reactualizare a informaţiilor. • Conţinutul memoriei este divers, cuprinzând imagini, trăiri afective, in ferenţe etc. • Memoria se află în interacţiune şi interdependenţă cu toate celelalte fenomene şi procese psihice.

Caracteristicile memoriei: • Activă • Selectivă • Situaţională • relativ fidelă • Mijlocită • Inteligibilă

Clasificare • Memoria care permite introducerea şi conservarea reprezentărilor este memoria imaginativă; • cea care permite introducerea şi conservarea ideilor este memo ria verbal – logică • memoria care permite formarea deprinderilor poartă denumirea de memorie motorie.

Observatii : • Memoria inferioară este prezentă şi la animale, şi este bazată pe coincidenţa dintre stimuli şi pe legea efectului iar memoria superioară este o memorie specific umană, şi este însoţită de conştiinţa de sine. • Memoria poate fi: • activă, ea aducând modificări materialului memorat. Trecutul poate fi transformat, nu numai reprodus; • selectivă – putându se memora doar anumite părţi • din materialul studiat; • situaţională – este condiţionată de starea psihică şi fizică pe care o avem în momentul memorării; • mijlocită – ne folosim de anumite instrumente în procesul de memorare; • relativ fidelă – nu putem memora informaţiile exact sub forma în care acestea au fost prezentate; • inteligibilă – presupune memorarea informaţiilor după anumite criterii; • voluntară – când avem intenţia, voinţa de a memora ceva; • involuntară – memorarea se produce fără voia noastră, fără a depune vreun efort.

Procesele memoriei: Memorarea • encodare, întipărire, engramare: este procesul de formare a legăturil or nervoase temporare la nivelul scoarţei cerebrale şi de întărire (întipărire) a acestora. După prezenţa sau absenţa intenţiei de a memora, deosebim: memoria involuntară; memoria voluntară • Prin procesul de memorare, care este un proces activ – are loc păstrarea informaţiilor pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat. Se întâmplă şi cazuri în care un material care este memorat să nu mai poată fi reprodus, după trecerea unui anumit interval de timp, el fiind stocat în zona inconştientului.

Memoria voluntara si involuntara • Memorarea involuntară • întipărirea informaţiei se realizează neintenţionat, fără stabilirea unui scop mnezic prealabil. Eficienţa memoriei involuntare este influenţată de: • implicarea activă a subiectului în prelucrarea materialului • semnificaţia materialului luată în raport cu experienţa anterioară a subiectului • Memorarea voluntară • este caracterizată prin prezenţa scopului de a memora, fapt care determină mobilizarea resurselor energetice, motivaţionale, operaţional instrumentale subiectului pentru realizarea procesului memoriei. • Condiţii • ale memorării voluntare: • stabilirea conştientă a scopului; depunerea unui efort voluntar; utilizarea unor procedee speciale pt. a facilita memorarea (repetarea, stabilirea planului, ordonarea, clasificarea)

Precizare : • Prin procesul de memorare, care este un proces activ – are loc păstrarea informaţiilor pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat. Se întâmplă şi cazuri în care un material care este memorat să nu mai poată fi reprodus, după trecerea unui anumit interval de timp, el fiind stocat în zona inconştientului.

Observatii: • • • Un text se memorează mai uşor dacă: se alcătuieşte un plan de memorare; se stabilesc anumite puncte de sprijin, ale unor repere; se sistematizează informaţiile ce urmează a fi memorate; Procesul de memorare nu este la fel de intens sau la fel de precis la toţi indivizii, de aceea este indicat ca fiecare să utilizeze acel tip de memorie care îl ajută sau pe care activitatea lui o solicită. Calităţile memoriei sunt următoarele: volumul memoriei; elasticitatea, mobilitatea; rapiditatea întipăririi; corectitudinea păstrării; exacitatea reactualizării; promptitudinea reactualizării.

Functiile memoriei :

Recunoaşterea şi reproducerea • Odată fixate şi conservate cunoştinţele, avem posibilitatea de a le recunoaşte şi a le reproduce. Atunci când recunoaştem, putem reproduce. Recunoaşterea se poate realiza cu mai multă uşurinţă decât reproducerea. Aceste procese psihice sunt întâlnite şi la animalele superioare. • Amintirile nu ne mai apar exact cum erau în momentul fixării. Prin conservarea lor în inconştient li se aduc o serie de modificări. In momentul în care le reproducem, ele sunt influenţate de interesele noastre. • în cazul în care nu mai putem nici reproduce dar nici recunoaşte un text sau o situaţie, atunci apare fenomenul uitării. Uitarea se caracterizează printr o imposibilitate de a reproduce, de a actualiza amintirile. • Atât memorarea, cât şi uitarea prezintă un caracter selectiv, deoarece nu uităm ceea ce considerăm a fi important pentru noi. • Uitarea este un proces psihic indispensabil desfăşurării în condiţii normale a vieţii psihice.

Tulburări ale memoriei • hiperamnezia – ne amintim fapte, cunoştinţe de mult uitate, în anumite condiţii. • amnezia – deficienţă a memoriei. Se cunosc următoarele tipuri de amnezii: • amnezia anterogradă; • amnezia retrogradă; • amnezia de recunoaştere; • amnezia extinsă.