Mecanisme de aprare Mecanisme de aprare Burgo J
Mecanisme de apărare
Mecanisme de apărare • Burgo, J. (2019). De ce fac asta? Mecanismele psihice de apărare și căile ascunse prin care ne schimbă viața. Ed. Trei: București • Mecanisme de apărare = Subterfugii / stratageme pe care le folosește inconștientul pentru a face față durerii inevitabile sau insuportabile care însoțește experiența conștientă. • Rușinea – moștenirea debilitantă a unei copilării deficitare, când nevoile noastre au fost satisfăcute insuficient de bine – una dintre cele mai puternice și mai puțin înțelese emoții care ne determină să ne bazăm excesiv pe mecanismele noastre de apărare
Test – Tendințe accentuate și defense preferate În urma completării acestui test vei afla ce mecanisme de apărare predomină în cazul tău, în sensul că le accesezi cel mai frecvent. Evaluează în ce măsură te identifici cu fiecare dintre cele 36 de afirmații care urmează acordându-i fiecăreia o notă dintre următoarele: • 1 (complet fals în cazul meu), • 2 (mai degrabă fals în cazul meu), • 3 (mai degrabă adevărat în cazul meu), • 4 (complet adevărat în cazul meu)
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea A) 1. 2. 3. 4. 5. 6. Nu am încredere că alți oameni vor fi alături de mine când am nevoie de ei. Atunci când apare o problemă, îmi imaginez că cineva o va „rezolva” în locul meu. Exprimarea puternică a emoțiilor mă face să mă simt agitat. Adesea, reacționez exagerat la anumite situații și mă simt prost mai târziu din această cauză. Probabil că petrec prea mult timp în fața oglinzii. De cele mai multe ori, mă simt inferior prietenilor și cunoștințelor mele.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea A) 1. 2. 3. 4. 5. 6. Nu am încredere că alți oameni vor fi alături de mine când am nevoie de ei. Atunci când apare o problemă, îmi imaginez că cineva o va „rezolva” în locul meu. Exprimarea puternică a emoțiilor mă face să mă simt agitat. Adesea, reacționez exagerat la anumite situații și mă simt prost mai târziu din această cauză. Probabil că petrec prea mult timp în fața oglinzii. De cele mai multe ori, mă simt inferior prietenilor și cunoștințelor mele.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea B) 7. O mare parte din bugetul meu e alocat hainelor și îngrijirii aspectului personal. 8. Se pare că alți oameni contează mai mult pentru mine decât contez eu pentru ei. 9. Tind să fiu prea dur cu mine însumi când fac greșeli. 10. Mă implic mereu în relații cu același tip de oameni dependenți. 11. Nu mănânc compulsiv, dar mi-ar plăcea să dețin mai mult control asupra obiceiurilor mele alimentare. 12. Nu plâng aproape niciodată, doar rar, la vreun film trist.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea C) • 13. Nu e neobișnuit să mă simt copleșit din punct de vedere emoțional. • 14. Nevoia și dependența de ceilalți reprezintă o slăbiciune. • 15. Mi-aș dori să nu am schimbările acestea bruște de dispoziție. • 16. Ceilalți și-ar dori să aibă fizicul / succesul / caracterul meu. • 17. Mă enervez rareori, și nu îmi pierd niciodată cumpătul. • 18. De multe ori, sunt invidios pe alți oameni și pe viețile lor.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea D) • 19. Sunt o persoană extrem de amabilă și binevoitoare. • 20. În privința relațiilor, mi-e greu să găsesc pe cineva care îmi întrunește standardele. • 21. Uneori, ajung să mă atașez prea mult de o persoană pe care nu o cunosc suficient, deși știu că e o idee proastă. • 22. De obicei, mă simt dezorganizat și lipsit de control. • 23. Rareori mănânc sau beau în exces și îmi controlez foarte bine poftele. • 24. De obicei, încep lucruri noi, dar îmi pierd repede interesul.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea E) • 25. La petreceri, îmi place să fiu în centrul atenției. • 26. Nu fac față criticilor foarte bine și tind să devin defensiv. • 27. Dacă vrei ca o treabă să fie făcută cum trebuie, n-ai încotro decât să o faci singur. • 28. Uneori, mă simt prea dependent de cineva. • 29. Simt că țin zăvorâte înăuntru o mulțime de sentimente intense. • 30. Adesea reflectez îndelung la neîmplinirile din viața mea.
Test – Tendințe accentuate și defense preferate (Partea F) • 31. Atunci când mă îndrăgostesc, sentimentul mă consumă cu totul. • 32. Îmi e teamă că se va întâmpla ceva rău dacă nu sunt extrem de atent. • 33. Mi-am pierdut cumpătul de atâtea ori că nici nu mai țin minte de câte. • 34. Nu e neobișnuit pentru mine să fiu intolerant sau disprețuitor la adresa altor persoane. • 35. Mi-aș dori să fiu altcineva. • 36. Sexul și intimitatea fizică nu contează pentru mine la fel de mult ca pentru alte persoane.
Calcularea scorului Calculați-vă scorul prin însumarea notelor acordate la următoarele întrebări: A: 1, 10, 14, 23, 27, 36 = ? B: 2, 8, 11, 28, 31 = ? C: 4, 13, 15, 22, 29, 33 = ? D: 3, 12, 17, 19, 24, 32 = ? E: 5, 7, 16, 20, 25, 34 = ? F: 6, 9, 18, 26, 30, 35 = ?
Interpretarea scorului obținut (A-C)
Interpretarea scorului obținut (D-E)
Refularea • Exilarea emoțiilor considerate incomode, destructurante • La narcisism și la cei care simt că au o imagine de apărat se manifestă plenar această pulsiune: • Narcisism = refularea conștientizării rușinii, a sentimentelor de inadecvare sau defect. Dificultate de a intra în contact cu resorturile interne, cu adevărul interior – detașare fiindcă se simt amenințați de demascarea rușinii • Ostilitate inconștientă și conduită pasiv-agresivă. Rezistența de a aduce la lumină amintiri – cum mă simt când mă gândesc la asta? Însoțită de ambivalența – îndoiala că e ceva în neregulă
Negarea • Negarea încearcă să le șteargă, să le anuleze permanent exprimarea. • Nu citesc mailuri de teama veștilor rele (ex: explicații vizând refuzul articolului) • „Nu sunt supărată că ai uitat de ziua mea. . . din nou”; „Nu o invidiez pe Simona Halep. Ce ar fi de invidiat la ea? ”. • De ce evit emoțiile? Fiindcă mă fac să sufăr, îmi provoacă durere. Negarea – necesară și utilă, în unele cazuri. Ex: sub spectrul morții, tot ce facem e zadarnic, ar însemna că nu mai are sens să ne ridicăm din pat. • Negarea – etapă necesară în travaliul de doliu. De ce?
Deplasarea • Ne răzbunăm pe altcineva (apropiați sau nu) pentru durerile cotidiene: „Nu -ți vărsa nervii pe mine!” • Deplasarea furiei și a resentimentelor când ai copil mic: mama se răzbună pe tată fiindcă îi e greu să recunoască aversiunea / blamarea bebelușului pt sacrificiul enorm al pierderii libertății personale. Resentimentele față de bebeluș (responsabil pt lipsa de somn) – redirecționate spre partener. Rolul cultural ignorat al soțului: paratrăznet: să absoarbă furia soției. • Întotdeauna m-am prefăcut că sunt bine. Am o poză de la 5 ani, îmbrăcată în cojocel nou de blană, blană de bolnavă, cu febră și frison, cu o privire înduioșător de tristă de animal hăituit și încolțit ca cel din care era făcută haina ororii (eu nu suport blana), dar încercând să schițez un zâmbet la fotograf – era un eveniment și trebuia să fac o figură frumoasă. – Deplasarea emoțiilor negative
Deplasarea Reacția exagerată la mici incidente (ex: copilul varsă apa pe jos și fac o criză de nervi fiindcă „s-a umplut paharul”: colac peste pupăză , după ce că aveam atâtea necazuri – pe care nu am apucat să diger / metabolizez și deci dezamorsez. Efortul de conștientizare: stop-cadru, pauză un moment să-mi dau seama de ce mă enervez atâta + ACCEPTARE că furia face parte din mine. Să nu mă judec prea dur, dar nici să-mi dau voie să reacționez pe baza oricărei emoții, oricât de distructivă și vindicativă ar fi – deoarece e temporară, va trece Să punem problemele cotidiene într-o perspectivă mai largă, la scară istorică, sau măcar biografică. . . Timpul le rezolvă pe toate.
Formațiunea reacțională Transformarea unui sentiment sau impuls inacceptabil în opusul acestuia Ex: convingeri homofobe – „A beautiful life”, fără să fie conștient de propria atracție sexuală față de ei; Fumătorul reformat – simte dezgust și intoleranță la fumul de țigară, intensitatea aversiunii arată că avem de a face cu formațiunea reacțională Bunul samaritean care își sublimează impulsurile sadice în acte de caritate pt a se sustrage din confruntarea cu furia și ura, social sancționate. Adesea se simt depresivi cei cărora li s-a interzis să simtă ură. Depresia = ură îndreptată spre interior
Formațiunea reacțională Comportamentul nerușinat (etalarea publică a unei atitudini de frondă, de sfidare a normelor) – formațiune reacțională (scut psihologic) față de o rușine de nesuportat • Să anunți agresiv cu ce te ocupi dacă ocupația ta (ex: dansatoare) e îndoielnică moral. • Să acuzi persoanele dependente de sprijin pt că îți negi propria nevoie de a fi sprijinit/îngrijit. Ex: corporatista care disprețuiește casnica. • Preotul care deplânge depravarea sexuală a generației tinere. Repulsia intensă (scandalizarea, indignarea) semnalează de fapt atracție. • Nevoia de a etala indiferența față de critică și consumul energiei mentale pentru a o contracara, justificând sfidarea normelor. •
Clivajul • Evitarea nesiguranței prin gândirea de tipul „alb-negru”, „noi contra lor”, cu excluderea relativismului, ambiguității și concesiilor. • Refugiu în certitudine – ne raliem la o poziție și o respingem categoric pe cealaltă. • Ex: rivalitatea dintre frați: ieșiri violente, a purta pică. V-ați înfuriat dacă o persoană a intrat în fața voastră la coadă? Partenerul a făcut un comentariu jignitor despre voi în fața prietenilor? • Izbucniri emoționale în dispute, uneori dragostea și ura sunt foarte apropiate. • Antidot - relativizarea: „Poate că te urăsc în momentul ăsta, dar știu că va trece și voi ajunge să simt din nou iubirea pentru tine”.
Clivajul • Furia la volan, furia incontrolabilă la evenimente sportive, filmele de propagandă din război: „Urâți-i pe oamenii aceștia, o merită!”. • Admirarea necondiționată a idolilor și respingerea categorică a „dușmanilor”. • Sentimente intense și volatile, pendularea între extreme ca indicator al clivajului. • Pare mai sigur să ne simțim furioși și indignați (emoții care sugerează putere și control) decât vulnerabili, răniți și dezamăgiți de oameni pe care îi iubim.
Clivajul Repetat constant, se consolidează in sindromul borderline – tipar de relații interpersonale instabile și intense, caracterizate de alternarea între extreme ale idealizării și devalorizării Bipolaritate: de la agonie la extaz și înapoi). Pattern metacognitiv extrem, bazat pe injoncțiuni parentale introiectate, de tipul: „Fă totul!”; „Ori perfect, ori nimic. Dacă nu e perfect, e nimic!”.
Proiecția Deplasăm disconfortul către altceva care încasează șocul frustrării, furiei, anxietății noastre – obținem o consolare parțială dacă inducem starea negativă și celorlalți • Ex: „Șeful e nervos azi. Încearcă să nu-i stai în cale!” Războiul proiecțiilor – cursa înarmărilor care provoacă răzbunare tot mai intensă. Catalistul: oboseala. Ex dialog între soți: Ea: Unde sunt hainele de la curățătorie? El: Scuze, le-am uitat. Ea: Iar? !? Of, le iau eu mâine. De parcă nu aveam deja destule de făcut! El: Nu înțeleg de ce faci din țânțar armăsar. Am uitat – ce mare lucru? Întotdeauna mă critici! Ea: Iar mă scoți pe mine vinovată. Întotdeauna faci așa – nu îți ții promisiunile, iar dacă mă supăr, tot eu sunt o pacoste cicălitoare.
Proiecția Dinamica relațională când proiecția s-a sedimentat în trăsătură de caracter: soțul calm, cerebral, căsătorit cu o femeie labilă emoțional și dependentă, care poartă toate sentimentele reprimate, exilate, pe care el nu poate suporta să le simtă Proiectăm părțile de bebeluș din noi (nevoia și dependența) pozând în „stâlp” pentru ceilalți sau „stânca Gibraltar” – de nezdruncinat. Opusul: ne proiectăm partea adultă responsabilă în ceilalți: „Nu sunt decât un copil incompetent. Ai grijă de mine!”. De fapt, sunt două fețe ale aceleiași monede. De aceea, contrariile se atrag. Unii (hiper-maturii) preferă să dăruiască, dar nu știu să primească și se străduiesc prea tare să fie auto-suficienți. Alții (imaturii) își reneagă grija față de ceilalți și așteaptă doar să primească
Idealizarea • Ridicarea lucrurilor banale sau anoste la statutul de perfecțiune • Ex: îndrăgostirea – efecte cvasi-narcotice • Idealizarea propriei persoane: considerăm despre noi că nu greșim, suntem perfecți, frumoși, invidiați și admirați de ceilalți – apărare contra rușinii neconștientizate • Idealizarea unei experiențe – considerăm că ne va satisface deplin sau ne va rezolva toate problemele (antidepresive naturale: endorfine, serotonină): ex. vacanța, alergarea, job nou, oraș nou, tv Full HD Led. O așteptăm atât și, când în sfârșit se întâmplă, suntem dezamăgiți.
Idealizarea • Cultura media ne bombardează cu idealizări ale iubirii romantice cu happy end: ex. Sam din Nopți albe în Seattle (1993): „Am știut de prima dată când am atins-o. Mă simțeam de parcă mă întorceam acasă. . . Doar i-am dat mâna, ca s-o ajut să coboare din mașină și am știut. A fost ca un fel de. . . magie”. • Intimitatea autentică apare când idealizarea se retrage treptat, sau: „Când se termină povestea, începe viața adevărată” (Dedeman). • Idealizarea celorlalți: „Ceilalți au vieți perfecte, dar a mea e lipsită de orice valoare. ” • Cum mor idolii sau reversul idealizării (dezvrăjirea): m-a dezamăgit Djokovic, îl idolatrizam și a abandonat la 5 -2 pt adversarul lui Stan Wawrinka la US Open 2019 (repere care facilitează reamintirea)
Controlul • Ex. superstiții, rutine, tradiții – manifestări ale dorinței de a controla o lume imprevizibilă, de a anticipa și a ordona haosul. Pe teren. . . sportivi superstițioși? • Noi avem superstiții? Ocolirea ghinionului: exclamația • „Noroc!” după ce strănută cineva provine de la credința din antichitate că strănutul provoacă ieșirea violentă, expulzarea sufletului din trup. • Și animalele au superstiții: ex. experimentul behaviorist al lui Skinner – porumbeii repetau același gest – ex. se ciuguleau între gheare - pe care în făcuseră dățile trecute în momentul când a venit mâncarea. Credeau că scărpinatul sau ciugulitul ajută mâncarea să vină mai repede.
Conduite compulsive • Conduite compulsive = obișnuințe foarte ritualizate prin care avem impresia că exercităm control asupra unor emoții insuportabile (frustrare, furie, deznădejde) și a sentimentelor de neputință care le însoțesc. • Ex: de managementul timpului oamenii de last minute (flower power) vs. Control-freaks de early-booking. • Daria a mâncat o ciocolată întreagă în 30 sec. în prima ei zi de școală, de stres – nu e ceva definitoriu sau definitiv, dar simptomatic pentru reacția la stres
Compulsia la repetitie • Întrebări situaționale pentru a testa obsesia pt curățenie – în ce arii ocupaționale se dovedește benefică sau nu? • Ce simțiți dacă lăsați patul desfăcut, ce moment alegeți pentru a spăla vasele? • Hainele le lăsați pe spătarul scaunului sau le puneți imediat în șifonier? Ce simțiți când vedeți haine, jucării în dezordine? • Relația voastră e dezechilibrată în privința controlului? • Cine hotărăște când și ce cumpărați, unde ieșiti în oraș, cine inițiază avansurile sexuale, etc? • Ce-ar fi să inversați rolurile?
Patologia compulsivă • Împinse la extrem – conduite compulsiv-maniacale: ex: bulimia – controlul apetitului, obsesia pentru curățenie, ordine, aliniere (0 toleranță pentru scame, praf) • Automutilarea – control asupra durerii: „Dacă mă tai acum, în locul ăsta, doar de mine depinde când se va întâmpla, eu hotărăsc cum mă va face să mă simt și cât va dura”. • Posesivitate, atașament artificial strâns („Eu nu-mi fac prieteni, eu iau ostatici”), micro-managementul și gelozie în cuplu (ex: camere de supraveghere în locuință) • Siguranța ca antidot la teama de abandon. • Mai ales dacă experiențele noastre timpurii cu dependența neau învățat că e nesigur să fii așa vulnerabil, să ai încredere – tendința de izolare, evitarea intimității. „Dacă nimeni nu contează, atunci nimeni nu mă poate răni!”.
Mirajul eternei reîntoarceri • Controlul asupra copiilor și sindromul cuibului gol • Dialog interior – cramponarea de trecut, dependența de cale: • „Dacă eu nu mai contez în viața ta, nu mai trebuie să te pieptăn, să te spăl, să -ți aleg și cumpăr haine, atunci ce rost mai are? • Dacă poruncile de odată sunt doar păreri acum, de care nu mai ții cont, eu cui rămân, cu cine mai fac eu pe șefu’? Mă obișnuisem atât de tare să fac asta; erau cei mai frumoși ani. Ia să mai repet o dată asta; să mai fac un bebe! • Sau: „Ia să te cocoloșesc toată viața; nu pot renunța la rolul de cloșcă, face parte din cine sunt”
Control activ sau pasiv? • Control activ vs. manipulare subtilă prin invocarea neputinței – dinamică a controlului (ex: persoane dezordonate care, inconștient, doresc ca altcineva să curețe în urma lor). • Vrem să controlăm imaginea noastră în lume – ex: prima impresie la întâlnire, interviu de angajare – trecem sub tăcere ce ne frământă, vorbim de ce ne încântă, realizări. • Și străinii ne pot răni? Exemple. . . • Ex: treburile neplăcute (vești de refuz, ex: cu antrenorul, conversații delicate, reproșuri) le deleg soțului sub pretext că el e mai diplomatic
Procesul de preluare și menținere a controlului • Semnalizarea dorinței de control (până la nivel de fixație): echilibru, impresie de detașare emoțională, atașament mare față de program ordonat, fără variații, mă deranjează situațiile neașteptate, nu suport schimbările. • De ce ne temem, de fapt? De impresia subiectivă (și nu de faptul obiectiv) că pierderea controlului și arătarea autentică a emoțiilor puternice ne va face vulnerabili și va sfârși prin a ne dezintegra
Intelectualizarea (raționalizarea) • De ce ne auto-amăgim, ne mințim singuri? • Atribuirea externă a eșecului, internă a succesului – scap de emoții și senzații corporale trăind în zona aseptică a gândurilor, par seci, lipsiți de „sevă”, cerebrali și asexuați, „trăiesc prea mult în capul lor”. • Impresia de detașare – contrazisă de implicarea înflăcărată în dezbateri de idei- de fapt, arde să-și dea voie să trăiască, să mai desfacă șurubul cenzurii • Precocitatea ca pseudo-maturitate – refugiu contra experiențelor emoționale dureroase: rușine, umilire. Victime: copiii cu părinți perfecționiști, care simt că nu au voie să fie mici și plângăcioși. Emoțiile ne găsesc totuși – în vise: ex. dezbrăcat în fața publicului, la examen nepregătit.
Intelectualizarea (raționalizarea) • Proces prin care ne găsim justificări pentru conduita noastră nepotrivită, neconformă cu așteptările noastre sau ale societății: • “Nu depășesc plafonul de pariat, dar acum e US Open, deci pot”. • “Doar azi nu mă țin de dietă, că vin prietenii la mine”. • “A fost o zi îngrozitoare la serviciu, merit înghețata asta”. • Paharul ăsta mă va ajuta să mă relaxez și să adorm, ca să pot funcționa mai bine mâine”. • „Nu le fac rău altora, doar mie”; • „Fiecare vicii, nimeni nu e perfect” • Cale eficientă de a ține dietă: evită tentațiile, ex. nu ține chipsuri în casă, sau prăjituri.
Intelectualizarea (raționalizarea) prin hiperverbalizare • Gândire verbală complexă și limbaj sofisticat, monolog intern dar separat de sensul real pe care ajută să-l evite. • Antidot: reduceți volumul gândurilor interne. • Întoarceți-vă atenția spre corp: ce simțiți în membre, față, burta, gâtul, trunchiul? Localizarea sentimentelor: cum fac genunchii tăi sau maxilarele tale când te înfurii? • Cât durează până gândurile revin? • Cum erau senzațiile corporale? • Nu încercați să atribuiți un sens, nu căutați justificări valide, să descrieți ce simțiți, cuvintele camuflează emoțiile. Luați cunoștință de ele în manieră non-verbală.
Intelectualizarea si frica de intimitate Justificări pentru frica de intimitate: încercăm să ținem departe sentimente care amenință să ne copleșească – egoism, gelozie, invidie prin explicații gen „strugurii sunt acri”. Atitudine retractilă bazată pe intelectualizare: oameni neobișnuiți cu comunicarea tactilă, pe care și o strângere de mână, un sărut pe obraz, o îmbrățișare sau o bătaie pe umăr îi pot face să tresară A trăi sau a observa? A gândi mai puțin pentru a face loc să simți mai mult.
De unde vine rușinea? • Comportament abuziv în familie: copilul simte că ceva e foarte greșit și nu se simte în siguranță în lume • Mediul traumatic din copilărie îi insuflă un sentiment de defect intern, lipsă de valoare și urâțenie: “Ceilalți ar fugi revoltați și dezgustați dacă m-ar vedea cu adevărat – ceva e în neregulă cu mine”. • Amprenta rușinii din copilăria timpurie – stigmat pe viață, afectează anatomic și fiziologic creierul • Mai jos de „suficient de bun” (părinții m-au dezamăgit), mediul familial lasă astfel de urme. • Copiii afectați, acum adulți ii disprețuiesc pe ceilalți oameni, îi consideră inferiori și încearcă să le transfere lor rușinea pe care o simt
Narcisismul • Narcisism = apărarea principală împotriva rușinii (inconștiente) – ne idealizăm sinele exterior (imaginea publică) pentru a evita rușinea. • Ex: Avatar – pușcașul marin paraplegic Jake Sully – evadare într-un alterego (avatarul) sănătos și puternic pe tărâmnul Na’Vi • Narcisiștii se comportă de parcă ar fi mereu priviți, admirați, invidiați, de aceea se expun pentru a fi doriți. • Ex plictisitorul care vorbește întruna despre el, insensibil la plictiseala celorlalți. Extrovertul fermecător, sufletul petrecerii, artiști, sportivi.
Narcisismul • Narcisiștii au Supraeu sălbatic de perfecționist, extrem de crud. • Eșecul de a atinge perfecțiunea declanșează un atac al urii de sine – ne simțim ratați distruși. • De aceea, narcisiștii, torturați de Supraeul sever, deturnează ura și disprețul spre ceilalți: „te urăsc” e mai ușor de suportat decât „mă urăsc”. Orice critică ascunde o auto-critică. • Perfecționiștii nu au încredere în dezvoltarea pas cu pas și învățarea din experiență. Merg pe principiul „Totul sau nimic”.
Dezarmarea mecanismelor de apărare • „Prețul libertății este vigilența veșnică” (Th. Jefferson) • Ne lărgim perspectiva asupra densității și adâncimii psihicului nostru devenim psihologi psihodinamici „în training” – ucenici vrăjitori • „Presiunea e un privilegiu” (US Open, tăbliță intrare pe stadionul Arthur Ashe, Billie Jean King) • Iluzie: doar pentru că le-am recunoscut, apărările psihice vor dispărea.
Dezarmarea mecanismelor de apărare Schimbare = 1% insight (revelație) + 99% efort continuu (alegeri + rutine), la fel cum succesul = 1% inspirație (talent) + 99% transpirație (exersare, antrenament, muncă) Distragerea atenției ca apărare împotriva disconfortului provocat de efortul de conșțientizare: suprasolicitați de ritmul alert și stresul zilnic, ne acoperim durerea: • Cu mult zgomot senzorial (flickering lights, net, Fb) și fugim de spațiul liniștit al introspecției • Cu anestezia produsă de consumul de substanțe (i)legale – amorțim conștientizarea
Dezarmarea mecanismelor de apărare Amprenta rușinii din copilăria timpurie – stigmat pe viață, afectează anatomic și fiziologic creierul. Dar prin efort asiduu de introspecție și acțiune, putem compensa daunele prin conexiuni neuronale, datorită neuroplasticității cerebrale. Aceasta include și recursul retrospective: bounce-back în momente de tensiune la vechile moduri familiare de apărare Un obstacol nu e surmontat definitiv, ci multe schimbări sunt de fapt reversibile
Mindfulness • Concentrarea pe o experiență corporală și conectarea cu senzațiile în aici și acum (exemplu tipic: respirația), reorientând discret focusul ori de câte ori ne e perturbată concentrarea. • Efecte: să reducă – temporar – la tăcere fluxul gândurilor verbale, să percepem efluvii verbale - cuvintele care curg și să nu ne lăsăm duși de val. • Distanțare față de torentul de gânduri care ne poartă pe parcursul zilei – reancorare în prezent.
Mindfulness • Redirecționarea atenției dinspre cap spre corp, acolo unde putem observa ce simțim cu adevărat, pentru a identifica și trăi plenar emoțiile, conștienți că acestea sunt efemere (concluzia: să nu credem tot ce simțim) • Exercițiu: simțiți cum se ridică și coboară pieptul atunci când respirați. • Observați cum se simt nările atunci când inspirați (reci) și expirați (calde de la aerul încălzit din plămâni)
Să fim blânzi, toleranți, iubitori cu noi înșine • Scopul nu e să fim ființe de lumină, pure, ingenue, care nu simt decât bunătate, dragoste și îmbrățișează oamenii pe stradă. • Ci: să ne dezvoltăm sinceritatea vigilentă cu noi: să recunoaștem și acceptăm când suntem invidioși, geloși, furioși. • Acceptăm provocări emoționale, adaptate nivelului nostru de autocunoaștere = nu ne forțăm prea tare, dincolo de ce putem îndura (nu atât de invaziv ca operația pe cord deschis). • Dezasamblarea acestor apărări adânc înrădăcinate în sine necesită timp și evoluție treptată
Curaj și compasiune • Într-o zi, când ne simțim stârniți, declanșați, în camionul emoțional care gonește spre un nou scandal, ne vom da seama că suntem la volan, nu simpli pasageri, și vom avea puterea de a opri și a cugeta: • „Ce fac eu aici? Știu unde mă îndrept, mai bine m-aș opri”. • Și tot mai am lucruri și persoane care mă exasperează ocazional, dar știu că rușinea și durerea ne însoțesc permanent și oricine susține contrariul încearcă doar să ne vândă ceva.
Unde se opresc drepturile și libertățile individuale? Unde încep să-i deranjeze pe ceilalți Ex: libertatea de limbaj – mai laxă în anumite contexte, ex. arene sportive – descătușarea de emoții considerată oarecum legitimă, dar mai strict reglementată / adică îngustată în alte cadre, ex: biserică, școală, judecătorie. Libertatea de exprimare se oprește când? Cu drepturile cui interferează? Incitare – la ură, violență, sau panică, ex: a striga „Foc!” într-o sală aglomerată
Unde se opresc drepturile și libertățile individuale? • Calomnia – afirmarea sau imputarea în public (în scris sau verbal) a unor fapte care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă, disciplinară ori disprețului public (cf. Art. 206, Codul Penal). • În 2007, Curtea Constituțională a respins cererea de dezincriminare a acestor fapte, declarând abrogarea neonstituțională, conform principiului libertății de expresie, susținând că ele cad sub incidența garantării dreptului la onoare și demnitate ca valori apărate în statul de drept • Sperjur – a minți deliberat (inclusiv prin ascunderea adevărului) sub jurământ
Unde se opresc drepturile și libertățile individuale? • Șantaj și extorcare – a forța pe cineva să se supună voinței tale pentru a obține un avantaj nemeritat, prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidate • Reclamă mincinoasă: a declara că produsul / serviciul are mai multe sau mai mari calități decât e adevărat • Plagiat – preluarea unei părți dintr-o operă aparținând altui autor, fără menționarea sursei • Comportament indecent, exprimarea de obscenități
- Slides: 50