Marina Abramovi the artist is present Suferina este

Marina AbramoviĆ -the artist is present

„Suferinţa este întotdeauna bună. Niciun fel de operă de artă măreaţă nu a fost creată dintr-un sentiment de fericire. “ – Marina Abranovic

Marina Abranovic, originara din Serbia, stabilita in New York, este un icon al artei contemporane, „bunica performance-ului“.

Încă de la începutul anilor 1970, ea a explorat limitele corpului, constituantele relaţiei public-artist, dar şi profunzimea exprimării.

„Vreau ca oamenii să se schimbe cu adevărat, nu doar să vorbească despre asta“, spune Marina Abramovic. Pentru ea, lucrurile sunt simple: nu poţi face nimic fără să regândeşti modul de a vedea lucrurile, dincolo de clişeele de perceptie.

Pentru Marina nu a existat niciodata o granite intre viata si performance, ea simte publicul.

Artiștii trebuie să afle de ce unealtă au nevoie ca să se exprime. Unii se nasc pictori, alții sculptori. Ea apeleaza la concept.

În centrul universului artei conceptuale stă ideea sau conceptul (Sol Le. Witt). Sub aceasta denumire nu stau doar picturi sau fotografii, ci și instalații, video art, performanceuri.

Ea declara “ Reprezentația are puterea de a transforma. Este vorba despre energie. Iar energia este intangibilă. Nu o poți agăța pe pereți precum tablourile. ”

Unele dintre performance-urile ei au atins limite ale rezistenţei fizice sau iau pus viaţa în pericol. Operele ei sunt adevarate manifeste.

În Rhytm 0 (1974), lăsa la îndemîna spectatorilor 72 de obiecte, inofensive, dar şi unele periculoase: un topor, o răzătoare, lanţuri, un pistol. Corpul ei era la dispoziţia publicului.

Libertatea antrenează energie, pozitivă sau negativă. Marina a fost tăiată, lovită, i s-a pus pistolul încărcat la tîmplă. Pe măsură ce trecea timpul, violenţa creştea.

Lăsat să aleagă, omul se dovedeşte o fiinţă agresivă. Marina declara ca… publicul te poate ucide. Fiecare om este un ucigaş profesionist“

Obsedată de relaţiile interumane, Marina studiază modul în care influenţa unui om asupra altuia poate fi letală. Pînă şi în dragoste, celălalt îţi poate schimba viaţa, distrugînd-o.

Manifestul Marinei: „un artist trebuie să aibă un punct de vedere erotic asupra lumii“.

În Imponderabilia (1977), Marina studia modul în care o relaţie poate fi distrusă de un al treilea. Doi performeri goi, femeie şi bărbat, stau în pragul unei uşi, la 20 de cm distanţă unul de altul.

Publicul trebuie să treacă printre ei. Să le distrugă, prin trecere, cuplul. Dar ei refuză să fie distruşi. Preferă să se apere prin nuditate, intimidînd

Unul dintre momentele cheie din viata artistei este relatia cu artistul german. Frank Uwe Laysiepen, care a lucrat mai mult de 50 de ani sub numele „Ulay”.

Arta pe care au făcut-o împreună a fost pasională, puternică, revoluționară. Iar relația lor trăiește prin imagini de nesters.

In “ Rest Energy” cei doi țin un arc întins, cu săgeata întreptată spre inima Marinei, in timp ce microfoanele atasate le Inregistrau cresterea numarului batailor inimii.

In Death Self, ea îl absoarbe pe Ulay. E prea mult pentru el. Manifestul Marinei: „un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist“

Dragostea a fost un performance. Şi despărţirea a fost unul.

Marina şi Ulay au parcurs pe jos, în trei luni, Marele Zid Chinezesc, pornind fiecare din alt capăt, întîlnindu-se la mijloc, ca să îşi spună rămas bun.

2500 km de durere, pentru o trecere aproape tăcută unul pe lîngă altul. Exorcizarea suferinţei. Cînd iubeşti un om, călătoreşti spre el. Cînd te desparţi, treci pe lîngă el. „Un artist trebuie să sufere“.

New York, Mo. MA, 2010, martie – mai- , , The artist is present”. Cozi la intrare, bonuri de ordine. Reguli stricte, agenţi de pază.

În rochiile ei lungi – albă, roşie, indigo – Marina stă pe un scaun cu ochii plecaţi. Şapte ore pe zi, şase zile pe săptămînă, trei luni - un dialog energetic.

Pe scaunul din faţa ei se aşază cîte un spectator. Marina ridică ochii. Privirea ei e vie, nu scrutătoare, ci caldă, topeşte măştile, atinge sufletul, ca şi cum ar privi pentru prima oară în viaţă.

La un moment dat, Ulay a venit și s-a așezat pe scaun, iar Marina a izbucnit în lacrimi și i-a întins mâinile. Era prima oară când se revedeau, după mai mult de zece ani.

Marina si-a “imbracat” intreaga viata in concepte si simboluri.

În aproape toate scenele „civile“, Marina poartă la gît o cruce, de dimensiuni mari, probabil un gablonţ. Simbol religios – cu ironie ori nu – sau o simplă podoabă?

Manifestul Marinei: „Fiecare artist îşi creează propriile simboluri. Simbolurile alcătuiesc limbajul artistului. Limbajul trebuie tradus. Uneori, e dificil de găsit cheia“.

Printr-o perseverenţă devenită aproape viciu, ea și-a asimiliat arta pentru totdeauna, dar care în același timp încă mai caută să se justifice în faţa publicului, să inoveze, să continue.

Pentru Marina, nu arta devine viata, ci viata devine arta.

BIBLIOGRAFIE • https: //en. wikipedia. org/wiki/Marina_Abramović • http: //www. ziarulmetropolis. ro/fenomenul-marina-abramovic-cum-sa-reinvetisa-bei-apa/ • http: //marinafilm. com • https: //www. artsy. net/artist/marina-abramovic-1 • http: //www. mai-hudson. org • http: //www. serpentinegalleries. org/exhibitions-events/marina-abramovic-512 hours Proiect realizat de: Padurean Giorgiana-Armeana Liceul de Arte Vizuale , , Romulus Ladea”, clasa a XII-a

FESTIVALUL LADEA EDIȚIA A XVIII-A 2016 Secțiunea Istoria Artei Coordonator Prof. Koncz Münich Judith Concurs de eseuri și prezentări multimedia: „De la Catharina Van Hemessen până la Rebeca Horn/ Operele feminine de-a lungul secolelor ”