Managementul in cadrul operatiunilor comerciale combinate Operaiunile comerciale
Managementul in cadrul operatiunilor comerciale combinate
Operaţiunile comerciale în contrapartidă Conţinutul şi funcţiile n Livrările în contrapartidă, care au cunoscut o extindere relativ însemnată în comerţul internaţional contemporan, presupun reducerea instrumentelor de plată tradiţionale şi înlocuirea lor cu schimburile reciproce de mărfuri, servicii, de regulă, însoţite de diferite aranjamente financiare. n Operaţiunile în contrapartidă se întemeiază, în esenţă, pe cea mai veche formă a comerţului – “trocul”, schimbul de marfă contra marfă, care a precedat apariţia banilor.
Operaţiunile în contrapartidă se afirmă ca modalităţi sau mecanisme de condiţionare a fluxurilor de mărfuri şi servicii între doi sau mai mulţi parteneri, în sens restrâns, ele constând în legarea importului de export, în scopul asigurării unor schimburi comerciale echilibrate între partenerii respectivi. Motivaţiile şi avantajele prin care s-ar putea explica interesul firmelor private şi publice, al statelor pentru operaţiunile în contrapartidă sunt numeroase, dintre acestea mai importante, cu valabilitate relativ largă, fiind următoarele: a) instabilitatea monetară b) avantajul pe care contrapartida îl oferă în angajarea unor operaţiuni comerciale în acţiuni de cooperare în producţie, în ştiinţă şi tehnică c) încercarea de menţinere şi dezvoltare a relaţiilor reciproce într-un cadru echilibrat al fluxurilor de mărfuri şi servicii prin contrapartida la nivelul de state (clearingul); d) diversificarea fondului de mărfuri pentru piaţă în cadrul regional e) este o formă de comerţ puţin costisitoare
n Operaţiunile în contrapartidă se pot clasifica după mai multe criterii: a) după gradul de compensare prin marfă şi/sau servicii: compensaţii, care elimină total moneda în afacerea comercială; operaţiuni paralele, care operează în schimburile reciproce parţial cu mărfuri şi/sau servicii, iar o parte din afacere include moneda ca termen de schimb. b) după numărul de parteneri de afaceri: operaţiuni în contrapartidă bilaterale; operaţiuni în contrapartidă multilaterale. c) ţinând seama de nivelul economic-juridic al partenerilor: operaţiuni în contrapartidă la nivel de întreprindere; operaţiuni în contrapartidă la nivel de grupuri de întreprinderi şi ramuri (barter); operaţiuni în contrapartidă la nivel de state (clearing).
Compensaţia contemporană În timpul perioadei contemporane, schimburile legate au apărut cu dezvoltarea acordurilor bilaterale. Justificarea recurgerii la compensaţie n Compensaţia se impune ca o tehnică de plată n Compensaţia prezintă avantajul de a face operaţiunea comercială n n n independentă de volatilitatea costurilor de interes de referinţă tip LIBOR (London Interbank Offered Rate) sau EURIBOR(Euro Interbank Offered Rate) Compensaţia permite remedierea parţială Compensaţia poate fi singurul mod de a salva o situaţie dificilă legată de războaie sau de degradarea situaţiei economice Poate fi modul de corectare a distorsiunilor datorate penalizărilor de schimb inadecvat Compensaţia poate deveni un instrument privilegiat de dezvoltare economică (cazul statelor cu economie planificată sau a celor petroliere) Compensaţia poate permite mascarea practicilor de vânzare în pierdere (dumping) sau a subvenţiilor la exportare
n Definiţie ACECO “o operaţiune comercială prin care vânzătorul îşi ia angajamentul de a realiza în statul clientului său nişte cumpărări, transferuri de servicii sau orice alt fel de operaţiuni de schimb unei vânzări care nu este obţinută decât prin această condiţie”
Structuri ce pot interveni într-o operaţie de compensaţie Bănci comerciale Organisme specializate şi bănci internaţionale sau de dezvoltare Bănci centrale Companii de asigurări publice sau private Operaţiunea de compensaţie Cumpărători publici sau privaţi Vânzători publici sau privaţi Negociatori (trader) Societăţi de comerţ internaţional sau de compensaţie
n Formele compensaţiei n Este util să distingem compensaţiile comerciale, compensaţiile industriale, compensaţiile axate pe cumpărare şi compensaţiile financiare Compensaţii comerciale troc (barter) operaţiuni paralele (legate) Compensaţii financiare switch pe clearing conversia datoriilor Compensaţii industriale răscumpărare (buy back) offset societăţi mixte Compensaţii axate pe cumpărare compensaţii alorizarea anticipate cumpărărilor
Operaţiuni de reexport şi perfecţionarea activă şi pasivă 1. Reexportul reprezintă operaţiunea de comerţ exterior ce constă în cumpărarea şi revânzarea unei mărfi, în scopul obţinerii unei diferenţe între preţul de cumpărare şi cel de vânzare, care să acopere cheltuielile legate de derularea operaţiunii respective şi să asigure un beneficiu pentru întreprinzător. De menţionat că reexportul se efectuează în principal în vederea obţinerii unui aport în valută liber convertibilă. Prin specificul său, reexportul implică existenţa a două acte de vânzare/cumpărare, distincte şi independente unul de altul din punct de vedere juridic. În acordurile comerciale sau convenţii interguvernametale prin care se reglementează schimbul de mărfuri între statele semnatare pe o perioadă de unul sau mai mulţi ani, se fac, uneori, referiri la reglementarea reexporturilor. În general, în relaţiile dintre ţări acordurile prevăd interzicerea reexporturilor, dar, în situaţii de excepţie, acestea se admit cu acordul sau consimţământul părţilor.
Clasificarea exporturilor 1. Reexportul clasic 2. Reexportul efectuat în vederea promovării exportului
Operaţiuni de switch Definire şi clasificare -Operaţiunile de switch constau dintr-o întrepătrundere a tranzacţiilor comerciale cu o serie de operaţiuni financiar-valutare, în vederea transformării unor disponibilităţi în clearing, în devize libere (sau în disponibilităţi pentru alte clearinguri), sau a schimbării unor fonduri de devize libere în rezerve de clearing. -În unele lucrări de specialitate, operaţiunile de switch sunt definite ca „… operaţiuni în care tranzacţia nu se încheia direct cu ţara beneficiară ci prin intermediul unei terţe ţări, folosind regimul legal al devizelor din acea ţară”. Alţi autori definesc switch-ul ca fiind o operaţiune triunghiulară de lichidare a soldului din contul de clearing. Cu referire la aplicarea switch-ului în acordurile de clearing se arată: „Această clauză a devenit curentă în condiţiile actuale în care coexistă regimuri variate de decontare în comerţul internaţional, unele ţări având monede convertibile, iar altele au încheiat acorduri de clearing cu unele din ţările partenere. -În alte lucrări se arată că operaţiunile de switch combină condiţiile comerciale vânzării-cumpărării (cantitatea, preţul, termenul de livrare, locul livrării etc. ), cu valuta în care urmează a se factura plata sau, cu alte cuvinte, sunt operaţiuni de arbitraj de valută şi marfă. -Operaţiunile de switch au apărut, în principal, în legătură cu existenţa acordurilor de plăţi în clearing sau barter, respectiv, cu dificultăţile generate de natura şi caracteristicile acestui regim de plată pentru desfăşurarea schimburilor comerciale normale dintre două ţări. -O altă caracteristică a clearingului este stabilirea nivelului creditului tehnic, un plafon valoric, denumit şi plafon descoperit sau “spaţiu de joc” (swing), în limita căruia se pot efectua importurile.
n n n n Operaţiunile de switch se pot clasifica având drept criteriu sensul alimentării contului de clearing în: operaţiuni aller sau alimentarea contului de clearing; operaţiuni de tip retour sau vânzarea de disponibilităţi de clearing; operaţiuni aller-retour, prin care combinând două operaţiuni de sensuri opuse, partenerii urmăresc atât asigurarea funcţionării normale a acordurilor de clearing, cât mai ales obţinerea de beneficii în valută, fără a angaja produse ce încorporează substanţa naţională. B) Ţinând cont de obiectul operaţiunilor de switch, acestea pot fi: operaţiuni de switch cu marfă, care pornesc de la cerinţa flexibilităţii unor acorduri comerciale în care intervin tranzacţii efective cu mărfuri; operaţiuni de switch cu caracter financiar, în care loc doar crearea sau cedarea unor poziţii de clearing, recurgând la fonduri în valută liber convertibilă, pentru a debloca funcţionarea conturilor de clearing. În cazul operaţiunilor de “aller-retour” este posibil ca atât allerul, cât şi retourul să fie de tipul “clean”, ceea ce înseamnă că operaţiunea respectivă nu este legată de un export sau un import de mărfuri, fie el chiar formal, având loc doar o transformare de devize libere în devize clearing şi invers.
Combinaţiile care pot să apară sunt următoarele: n a) operaţiuni de aller-retour în care faza de aller este clean, iar cea de retour cu marfă; n b) operaţiuni de aller-retour în care faza de aller se desfăşoară cu marfă, iar cea de retour este de tipul clean; n c) operaţiuni de aller-retour în care faza de aller, cât şi cea de retour sunt de tipul clean; n d) operaţiuni de aller-retour în care faza de aller, cât şi cea de retour se derulează cu marfă. Posibilitatea de a combina aceste operaţiuni depinde de elasticitatea prevederilor din cadrul acordului de clearing, precum şi alte condiţii concrete, economice şi organizatorice. n a) Având în vedere numărul participanţilor la realizarea operaţiunilor, acestea pot fi: n b) operaţiuni de switch simple, normale sau primare, la care participă trei ţări, dintre care două sunt semnatare ale acordului de clearing, iar cea de-a treia este ţara pe piaţa căreia se negociază mărfurile care fac obiectul acţiunii contra devize libere; n c) operaţiuni de switch în lanţ sau multiple, la care participă mai mult de trei ţări, condiţia esenţială fiind ca cel puţin două dintre participante să fie semnatare ale unui acord de clearing.
- Slides: 13