LIVIU REBREANU ION Prof Ilic MarianaCarmen Liceul Tehnologic

LIVIU REBREANU – ION Prof. Ilică Mariana-Carmen Liceul Tehnologic , , Vasile Gherasim”Marginea Program ROSE Clasa a X-a A 2019 -2020

Liviu Rebreanu – Biografie Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în Tirlisiua, judeţul Bistriţa-Năsăud. Face studii gimnaziale în Năsăud şi Bistriţa, apoi şcoala militară în Şopron. Până la apariţia primului său roman, Ion(1920), a publicat câteva volume de nuvele (Frământări, 1912; Golanii, 1916; Mărturisire, 1916; Răfuiala, 1919). În decembrie 1928 este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti, funcţie pe care o va deţine vreme de un an. În anul 1932 tipăreşte, la Bucureşti, revista "România literară", care apare până la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, în vârstă de 59 de ani. Peste câteva luni va fi deshumat si reînhumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Date generale despre roman Roman = specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri, are conflicte multiple, si e sustinuta de un nr mare de personaje. Rebreanu este romancierul de referinta al literaturii romane, din perioada interbelica. Este considerat intemeietorul romanului social modern Romanul apare în 1920. Are 3 izvoare de inspiraţie, din propriile mărturisiri ale autorului: 1. sărutul pământului de către un ţăran, 2. păţania unei fete bogate îndrăgostită de un băiat sărac, 3. patima lui ion al Glanetaşului pentru pământ

Prezentare generală Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu a fost publicat în 1920 şi descrie viaţa satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a cărui existenţă Rebreanu o surprinde realist, structurat şi diferenţiat social, în condiţii specifice pentru românii din Transilvania - o realitate complexă şi tragică.

Rezumatul romanului Actiunea are loc în lumea satului ardelean de la sfârsitul secolului trecut si începutul secolului XX. Firul principal al actiunii se tese în jurul eroului scrierii, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care din setea de a se îmbogati îsi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, însa saraca asemenea lui, si se casatoreste cu Ana, fata urâtica si prizarita, fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, care a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca Ion o sedusese si ca, în consecinta, gândul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate împlini. Dupa casatorie Ion o maltrateaza pe Ana pâna când aceasta, nemaiputând suporta, se sinucide, lasând în urma-i un copil de câteva luni, Petre.

Rezumatul romanului. În scurt timp moare si acest copil. Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului Petre, ar putea primi pamânturile înapoi. Legea însa nu-l favorizeaza, lucru care nu era cunoscut nici de Ion. Preotul satului, Ion Belciug, a speculat nestiinta lor, angajându-i în scris ca, dupa moarte, Vasile Baciu si Ion sa lase toata averea lor bisericii. Între timp, Ion se întoarce la iubirea dintâi, Florica, devenita sotia lui George. Însa George Bulbuc, sotul Floricai, îl surprinde noaptea în curte si-l omoara, Romanul se încheie cu perspectiva ca averile lui Ion sa fie trecute bisericii, spre revolta lui Vasile Baciu. De asemenea, se contureaza perspectiva ca în sat sa vina un învatator tânar, mai energic si contradictie cu punctele de vedere ale preotului, George, merge la închisoare, iar viata satului Pripas, agitata mai intens pentru o clipa, îsi reia cursul tihnit.

Personajul principal Ion este unul dintre cele mai temeinic realizate personaje ale întregii noastre literaturi. Criticii s-au ocupat adesea de Ion, încercând să străbată în intimitatea sufletului sau, spre a-i cuprinde cu exactitate esenţa. Principalele păreri sunt contradictorii, dovadă cât de complex este personajul sub masca aparenţei sale simple. Astfel, pentru Călinescu, Ion este o fire instinctivă calauzit de impulsuri elementare, violent şi pătimaş, pe care nostalgia Floricăi şi revenirea la ea nu-l pot în nici un fel umaniza.

Personajul principal Pentru Lovinescu, din contră, Ion are “o inteligenţă ascuţită, o viclenie procedurală şi mai ales o voinţă imensă”. Descoperindu-i asemenea atribute, Lovinescu îl consideră “o figură simbolică, mai mare decât natura, ce depăşeşte tendinţa de nivelare a naturalismului.

Motive anticipative Drumul către satul Pripas, locul în care se va desfăşura acţiunea, este descris minuţios în incipitul romanului, constituind un motiv anticipativ demn de luat în seamă. Scena horei prezintă stratificarea socială în funcţie de pământul deţinut, şi prevede conflictele ulterioare prin afirmarea relaţiilor între personajele romanului.

Evoluţia personajului principal Rebreanu surprinde în mod obiectiv şi realist evoluţia lui Ion al Glanetaşului din flăcăul sărac dar harnic în omul avid de pământ, care alege averea în detrimentul iubirii, Ion preferând să o seducă pe Ana pentru pământul pe care-l posedă decât să se căsătorească cu Florica, fata pe care o iubeşte cu adevărat. De-a lungul romanului Ion evoluează, deci este un personaj rotund (Wayne C. Booth).

Finalul Romanul se termină cu un Ion dezumanizat, care după pierderea pământului din cauza morţii Anei şi a copilului lor, simulează o prietenie cu George pentru a o seduce din nou pe Florica. George îi descoperă planurile şi îl omoară, iar finalul îl constituie descrierea drumului de ieşire din satul Pripas, romanul căpătând astfel o construcţie circulară.

Recomandare Vă recomand citirea acestui roman din două motive: > Este o lucrare deosebită, cu descrieri minuţioase, în stilul specific al lui Liviu Rebreanu > Urmăreşte destinul unui om obişnuit pus în situaţia de a fi încercat de sentimenul de mărire dat de pământ şi de sentimentul iubirii.