Liviu Rebreanu 1885 1944 Ion 1920 Conf univ

Liviu Rebreanu 1885 - 1944 Ion 1920 Conf. univ. dr. Mihai BRĂSLAŞU

Opera literară Nuvele Catastrofa (1921) ► Norocul (1921) ► Cuibul visurilor (1927) ► Cântecul lebedei (1927) ► Iţic Ştrul, dezertor (1932) ► Golanii ► Romane sociale Ion (1920) ► Crăişorul (1929) ► Răscoala (1932) ► Gorila (1938) ►

Romane psihologice ► Pădurea spânzuraţilor (1922) Adam şi Eva (1925) ► Ciuleandra (1927) ► Jar (1934) ► Romane poliţiste ► Amândoi (1940) Teatru Cadrilul (1919) ► Plicul (1923) ► Apostolii (1926) ►

Note de călătorie ► Métropoles Jurnal intim ► Liviu Rebreanu, Jurnal I 1984 ► Liviu Rebreanu, Jurnal II, 1984 Studii monografice Alexandru Piru, Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1965, ed. II, 1973 ► Lucian Raicu, Liviu Rebreanu, Bucureşti, EPL, 1967 ► Al. Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, Bucureşti, Minerva, 1976 ► Aurel Sassu, Liviu Rebreanu, sărbătoarea operei, Bucureşti, Albatros, 1978 ►

Ion Bălu, Liviu Rebreanu, destine umane, Craiova, Viaţa românească, 2004 ► Ion Simuţ, Liviu Rebreanu, monografie, Braşov, Ed. Aula, 2001 ► Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului, Cluj Napoca, ed. Dacia, 1998 ► Istorii literare ► George Călinescu , Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent, (1941) ► Ovid S. Crohmălniceanu, Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, vol. I, Bucureşti, Minerva, 1975 ► Ion Negoiţescu, Istoria literaturii române, volumul I, ediţia I, Bucureşti, Editura Minerva, 1991

Romane anterioare Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi (1863) ► Ioan Slavici, Mara (1894, 1906) ► Duiliu Zamfirescu, Viaţa la ţară (1894 -1895), Tănase Scatiu (18951896) ► Ion Agârbiceanu, Arhanghelii (1914) ► Mihail Sadoveanu, ► Neamul şoimăreştilor (1915)

Tema romanului este de natură socială, problematica pământului, lupta ţăranului pentru pământ, într-o societate în care singura măsură a omului este averea. ► Cele două mari părţi ale romanului, cu titluri sugestive, Glasul pământului şi Glasul iubirii, semnifică aspiraţiile personajului central, forţele contrare ce îl stăpânesc: cea demonică (obsesia pentru pământ) şi cea angelică (iubirea pentru Florica). ►

Compoziţia romanului Ion este circulară, simetrică. ► Astfel, romanul începe şi se sfârşeşte cu imaginea drumului ce duce spre Pripas. ► Planurile narative sunt dispuse în paralel şi, de cele mai multe ori, interferează. ► Există mai multe planuri ce ilustrează mai multe conflicte: între ţăranii mai înstăriţi şi cei săraci, între intelectualii satului (dascălul Herdelea şi preotul Belciug), între reprezentanţii comunităţii românesti şi celei maghiare etc. ►

Naraţiunea este la persoana a III -a, naratorul este obiectiv, detaşat, omniscient, ştiind mai mult decât personajele, şi omniprezent, dirijând evoluţia lor asemenea unui regizor. ► Destinele personajelor, ca şi evenimentele, sunt previzibile, finalul nu surprinde, creându-se astfel iluzia vieţii (obiectivitate şi verosimilitate). ► Ion este personajul principal, complex, rotund, înzestrat cu trăsături contradictorii, este un personaj realist, tipic pentru categoria socială din care face parte, ţăranimea. ►

Ion este un personaj dramatic, reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte; el evoluează şi se defineşte în raport cu problema pământului. ► Conflictul interior al personajului are un deznodământ dramatic; ambiţia şi disimularea nu-l ajută pe Ion să-şi găsească echilibrul interior. ► Toate celelalte personaje gravitează în jurul personajului, punând în lumină trăsăturile de caracter ale acestuia. ►

În centrul atenţiei scriitorului se află viaţa satului ardelean dinainte de război, când pentru ţăranul român pământul, mai bine spus lipsa acestuia, a declanşat adevărate drame. ► Obiceiurile şi tradiţiile populare, evenimentele importante din viaţa satului (hora, sfinţirea hramului bisericii, naşterea, nunta, moartea) dau culoare fundalului romanului. ► Viaţa e prezentată în complexitatea ei socială, iar notarea minuţioasă a faptelor verosimile şi obiectivitatea acţiunii sunt elemente specifice realismului. ►

Prin romanul Ion, proza românească iese din îndelungata criză şi se sincronizează (după cerinţele lui E. Lovinescu) cu proza europeana, prin caracterul obiectiv şi prin sondajul psihologic. ► Romanul atrage atenţia prin caracterul amplu al construcţiei, prin suflul epopeic, prin pulsaţia vieţii, precum şi prin tipurile memorabile. ► Ion este prima mare creaţie obiectivă, iar scriitorul este considerat întemeietor al romanului românesc modern. ►