Literatura antica egipteana Orientul antic unul dintre principalele

  • Slides: 6
Download presentation
Literatura antica egipteana

Literatura antica egipteana

 • Orientul antic, unul dintre principalele focare de civilizaţie ale omenirii, surprinde prin

• Orientul antic, unul dintre principalele focare de civilizaţie ale omenirii, surprinde prin marea densitate a faptelor de istorie şi de cultură. Pe un spaţiu geografic nu prea întins, de-a lungul câtorva milenii s-au succedat neîntrerupt şi cu o extraordinară repeziciune şi bogăţie, mai multe literaturi. În lucrarea de faţă ne-am oprit asupra a două dintre ele: literatura egipteană şi literatura ebraică. • Se obişnuieşte adeseori să se fixeze momentul apariţiei prozei narative beletristice în istoria universală a literaturii odată cu momentul povestirilor ebraice, însă, datorită ultimelor descoperiri, s-a ajuns la concluzia că prioritatea în acest domeniu aparţine Egiptului antic. Indiferent dacă vorbim de scrierile egiptene sau de cele evreieşti, gradul de realizare artistică pe care-l prezintă ambele literaturi este remarcabil. Scrierile sunt diverse, cu elemente originale şi comune, cu idei ce ne trimit cu gândul la povestiri dintr-o literatură sau alta, amăgindu-ne cu gândul că avem de-a face cu influenţe clare, pentru ca apoi să aibă loc răsturnări de situaţii, principii contradictorii, stiluri opuse. Într-o scriere predomină elementul fantastic, într-alta elementul aventuros; într-una întâlnim cadrul vieţii de la ţară, într-alta cadrul de viaţă de la curtea faraonului; într-una se elogiază persoana regelui, într-alta se protestează contra oprimării ţăranului; într-una găsim tema iubirii, într-alta tema adulterului et c. • Prima oprire o vom face privind la speranţele de eternitate în scrierile Bibliei şi ale Egiptului antic. De ajutor în acest sens ne vor fi Textele piramidelor, Textele sarcofagelor, Cartea egipteană a morţilor şi, bineînţeles, textele biblice, care, chiar dacă nu constituie o literatură în sensul pe care îl acordăm noi astăzi acestui concept (nu erau destinate plăcerii, stârnirii râsului sau plânsului, ci mai degrabă erau texte ceremoniale) sunt de o extraordinară valoare şi ne sugerează date importante despre înclinaţiile şi trăirile artistice ale acestor popoare. Vom compara cele două viziuni, cele două credinţe şi vom vedea în ce măsură textele umanizează viaţa de dincolo în funcţie de speranţele autorilor. Vom analiza sentimentele lor de siguranţă sau

Speranţele de eternitate în scrierile Bibliei şi ale Egiptului antic

Speranţele de eternitate în scrierile Bibliei şi ale Egiptului antic

Literatura antica egipteana • • • Oameni din cele mai vechi timpuri, din diverse

Literatura antica egipteana • • • Oameni din cele mai vechi timpuri, din diverse continente, ţări şi tradiţii, au aflat răspunsuri la întrebări ce şi le-au ridicat, întrebări care vizau originea şi sensul vieţii. Cercetătorii care au studiat cele mai vechi texte scrise şi mitologiile care aparţin unor epoci neştiute, au observat că în toate regiunile izolate ale Terrei, între care nu a existat nici un fel de comunicare, oceanele fiind obstacole de netrecut, s-au menţinut acele convingeri fundamentale, proiecţii ale aceloraşi răspunsuri: fiinţa umană nu este constituită numai din trupul vizibil de la naştere până la moarte. În fiecare corp sălăşluieşte un suflet, în mod invizibil. Aceste concepţii le regăsim în toate tradiţiile vechilor populaţii: antichitatea ebraică, egipteană, sumeriană, indiană, chineză et. c. . Pornind de la aceste idei, oamenii ajung şi la cunoaşterea transmisă din generaţie în generaţie, a faptului că sufletele nu mor simultan cu trupurile. Această convingere a apărut atunci când omul antic a avut visuri în care au apărut persoane decedate. De aici a rezultat că viaţa sufletului ar continua, după “terminarea zilelor” corpului din materie, ducându-se într-o altă lume, în funcţie de faptele sale. Această lume a fost localizată fie sub pământ, fie în înălţimile cerului, cât mai aproape de zei. Sub o formă mai mult sau mai puţin complexă, acest mit al vieţii de după moarte într-un spaţiu paradisiac se întâlneşte pretutindeni în lume. În afară de nota paradisiacă, imortalitatea, la care aspiră toate popoarele, se mai întâlnesc elemente caracteristice. Aceste mituri pot fi clasificate, preluând ideile lui Mircea Eliade, în mituri care vorbesc de extrema apropiere primordială