Limb i stil n discursul profesional ACIA I

Limbă şi stil în discursul profesional ACIA I / Semestrul 1 Curs 8

Stilul publicistic sau jurnalistic • • • limbajul presei; lipsa specificităţii; scopul principal - informarea; Funcţiile principale • • • informativ-referenţială persuasivă expresivă

Tipuri de texte • informative: ştirea, nota, reportajul, transmisia directă, cronica, interviul, comunicatul, reclama; • de analiză: articolul de ziar, editorialul, tableta, recenzia, comentariul, discuţia, polemica.

Caracteristici • • texte mai puţin elaborate; texte spontane sau scrise rapid; abateri de la normele lingvistice (dezacorduri, anacoluturi, pleonasme); formulări sau sintagme personale; împrumuturi de ultimă oră; abrevieri; titlurile; vocabular eterogen;

Stilul beletristic sau artistic • propriu literaturii artistice; Funcţiile principale • funcţia poetică • funcţia expresivă O variantă orală (producţiile folclorice); Caracteristici • Devierea de la normă este maximă, permanentă şi programatică; • Scopul acestor producţii este unul estetic, caracterul lor fiind pronunţat subiectiv; • Stilul cel mai deschis oricăror influenţe; • Trăsăturile stilului beletristic sunt numeroase, greu de identificat în totalitate, specifice nu numai fiecărui gen literar în parte, ci şi fiecărei specii literare, ba chiar fiecărui creator.

Figurile de stil • epitetul • comparaţia • metafora • personificarea • hiperbola • alegoria • simbolul • antiteza • oximoronul • ironia • repetiţia etc. Utilizarea vocativului, a imperativului sau a interjecţiei (de obicei absente în celelalte stiluri).

• • • Naraţiunea la persoana I aduce un plus de autenticitate, iar intervenţia persoanei a II-a adaugă dinamism naraţiunii; Prezentul gramatical se transformă calitativ, în opera artistică, devenind, după caz, prezent istoric sau prezent etern; Imperfectul are valoarea evocatoare, atât de frecvent utilizată în literatură; Perfectul simplu - absolut inutilizabil în stilul ştiinţific sau administrativ - are o mare forţă narativă, exploatată din plin în naraţiune; Mai mult ca perfectul conferă perspectivă temporală acţiunii.