Libertatea presei Rolul presei ntrun stat democratic presa

Libertatea presei

Rolul presei Într-un stat democratic, presa are un rol esenţial în controlarea celorlalte puteri (autoritatea legislativă, autoritatea executivă şi autoritatea judecătorească), informând opinia publică despre felul în care sunt luate şi aplicate deciziile politice. De aceea, presa este considerată "a patra putere în stat". Viaţa politică a unui stat devine în mare măsură "publică" datorită presei, care face cunoscute evenimente, dar şi poziţii individuale ori de grup faţă de acestea, aparţinând jurnaliştilor sau altor persoane şi instituţii. Libertatea presei poate fi restrânsă în mod legitim doar în anumite cazuri – de exemplu, asigurarea securităţii şi a ordinii publice în situaţii excepţionale, protecţia unor categorii sociale, apărarea bunelor moravuri.

Mass-media au în zilele noastre şi o importantă contribuţie în educarea politică a oamenilor. Respectul faţă de viaţa privată Pentru ca presa să fie cu adevărat bine informată, liberă şi eficientă, jurnaliştii trebuie să aibă acces la informaţii şi să poată investiga faptele, evenimentele, întâmplările. Investigaţia jurnalistică trebuie să se facă potrivit legilor ţării, în condiţiile respectării drepturilor omului. În timpul investigaţiilor, jurnaliştii au voie ca să pătrundă pe proprietatea cuiva doar cu încuviinţarea proprietarului, fără să violeze intimitatea persoanei, să emită verdicte înainte ca instanţa de judecată să se pronunţa, etc.

Persoanele sau instituţiile care se consideră victime ale unor injurii, calomnii publicate în presă pot acţiona în justiţie ziaristul sau publicaţia. În România nu există încă o lege a presei. Aceasta este o problemă controversată. A fost înfiinţat un Consiliu Naţional al Audiovizualului care acordă licenţă de emisie şi verifică activitatea tuturor posturilor radio şi TV. Responsabilitatea presei În România, atât libertatea presei, cât şi libertatea de a înfiinţa publicaţii sunt garantate de Constituţie. Constituţia României prevede la art. 30. alin. 2, 6, 8 şi 4 următoarele: "Cenzura de orice fel este interzisă".

"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". "Răspunderea civilă pentru informaţia sau creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege". "Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice". Persoanele care lucrează în domeniul mass-media, producând informaţii pentru un public foarte larg, trebuie să-şi dovedească în mod constant responsabilitatea:

ØO ştire trebuie verificată din mai multe surse înainte de a fi publicată; ØInformaţia nu trebuie deformată cu intenţia de manipulare a opiniei publice; ØInformarea trebuie să fie promptă şi corectă. Beneficii şi riscuri În societatea contemporană, comunicarea are un caracter de masă. Relaţia dintre comunicarea de masă şi public este prezentată ca fiind unidirecţională: Comunicarea de masă informează – publicul se lasă informat Comunicarea de masă vorbeşte – publicul ascultă

Comunicarea de masă acţionează – publicul pasiv cel mult are iluzia că acţionează Comunicarea de masă este subiectul – publicul este obiectul. Se vorbeşte chiar despre o dictatură a mediilor. Se susţine că mass-media nu se mulţumeşte doar să informeze cetăţenii. Ea vrea mai mult: să-i influenţeze, să-i convingă, să-i atragă, să-i seducă. Mass-media încearcă să câştige individul de partea unui ideal sau să producă modificări în convingerile, atitudinile, comportamentul acestuia în conformitate cu interesele unor grupuri care deţin puterea )partide, guverne, etc). Mass-media furnizează nu numai informaţii corecte, ci şi informaţii eronate şi argumente false.

Mass-media îndeplineşte democratice: trei funcţii §Ea furnizează o varietate de informaţii obiective, pe baza cărora, fiecare individ îşi poate forma propria opinie; §Ea stimulează împotrivirea în faţa abuzului unui individ sau grup; §Ea oferă cetăţenilor posibilitatea de a aproba sau critica în mod public. Mass-media este de altfel, considerată o putere, "a patra putere în stat", o miză economică, o sursă de libertate. Presa scrisă sau audio-vizuală este un mediator între cetăţeni şi reprezentanţii acestora la conducerea ţării.

Libertatea şi responsabilitatea presei • Libertate – libertatea expresiei, element de bază al libertăţii individuale • Drept – dreptul la informare şi pluralism • Datorie – Datoria de a se informa şi de a informa, respectând adevărul Majoritatea sindicatelor jurnaliştilor din Europa occidentală au adoptat prin reprezentanţii lor la Munchen, la 24 noiembrie 1970, o declaraţie a drepturilor şi responsabilităţilor jurnaliştilor cu privire la cercetarea, comentarea evenimentelor şi redactarea articolelor. Cele zece principii ale jurnalistului: 1. Să respecte adevărul. 2. Să apere libertatea de informare, comentariu şi critică.

3. Să publice doar informaţiile a căror origine este cunoscută, să nu suprime informaţiile esenţiale şi să nu modifice textele şi documentele. 4. Să nu se folosească de metode neloiale pentru a obţine informaţii, fotografii şi documente. 5. Să respecte viaţa privată a persoanelor. 6. Să rectifice toate informaţiile publicate care se dovedesc inexacte. 7. Să păstreze secretul profesional şi să nu divulge sursa informaţiilor obţinute confidenţial. 8. Să interzică plagiatul, calomnia, defăimarea şi acuzaţiile lipsite de fundament.

9. Să nu confunde niciodată meseria de jurnalist cu cea de agent publicitar sau propagandist. 10. Să respingă orice presiune şi să nu accepte directive redacţionale decât de la responsabilii redacţiei. Forme de limitare a libertăţii presei În regimurile totalitare: Forma de control şi de limitare sau desfiinţare a libertăţii presei este cenzura. Prin intervenţia cenzurii, în presă pot apărea doar ştiri sau comentarii care se bucură de aprobarea puterii.

În statele democratice: Libertatea presei are dreptul la replică. Conform acestuia, persoana sau persoanele fizice ori juridice care se consideră nedreptăţite sau calomniate într-o publicaţie pot cere acesteia să le publice un răspuns. Textul dat spre publicare urmează să prezinte punctul de vedere propriu şi replica la cele afirmate de către autorul/autorii consideraţi că se abat de la adevăr sau că îl prezintă deformat ori incomplet. De asemenea, cei atacaţi în presă se pot adresa instanţelor judecătoreşti în vederea sancţionării şi reparării prejudiciului cauzat, în situaţia în care cele prezentate sunt considerate calomnii.

Vă mulţumesc pentru atenţia cu care m-aţi urmărit. Ioana Nijloveanu