Lecie clasa a VIIa Cauciucul este un produs

Lecţie – clasa a VII-a

Cauciucul este un produs organic, care, în funcţie de modul de obţinere poate fi natural sau artificial. 1. Cauciucul natural A fost descoperit cu mult timp în urmă. Mayaşii şi aztecii extrăgeau de sub coaja copacilor de gumă o sevă albă numită latex. Ei foloseau acest produs pentru impermeabilizarea îmbrăcămintei. Latexul conţine 35% cauciuc, 60% apă şi alte substanţe (ceruri, răşini minerale). Cauciucul natural se găseşte în sucul numit latex (un suc alb, lăptos), care se găseşte în scoarţa arborilor de cauciuc. Există peste 500 de specii care cresc, mai ales, în zona tropicală.

CAUCIUCUL poate fi: CAUCIUCUL NATURAL CAUCIUCUL SINTETIC CAUCIUCUL REGENERAT Procedeul original pentru obţinerea cauciucului din latex consta în evaporarea lui. Pentru acasta se înmuia în latex o lopată de lemn şi se usca deasupra focului. Operaţia se repeta până se obţinea o cantitate mai mare de cauciuc. În prezent, cauciucul se obţine prin separarea sa din latex, folosind acid acetic (oţet concentrat); după separare este trecut prin doi cilindri şi tras în foi. Cauciucul brut astfel obţinut este un material plastic

Pentru a-l transforma în material elastic cauciucul este supus procesului de vulcanizare, vulcanizare constă în încălzirea la temperatura de 130 – 1450 C a unui amestec de cauciuc cu cantităţi mici de sulf; procesul este ireversibil. Ebonita este un produs obţinut prin amestecarea cauciucului brut cu 25 -40% sulf; este un material rigid şi dur, având rezistenţă mecanică bună, stabilitate chimică şi un pronunţat caracter electroizolant.

În funcţie de destinaţia lui, la obţinerea cauciucului se pot adăuga diverse substanţe: • plastifianţii cu rolul de a mări plasticitatea • materialele de umplutură determină anumite proprietăţi (oxizi metalici, azbestul, argila etc. conferă produsului o oarecare duritate, iar negrul de fum pentru îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice). • coloranţii dau coloritul materialului; • agenţii de vulcanizare (sulful, seleniul etc. ); • acceleratorii de vulcanizare reduc durata şi temperatura operaţiei de vulcanizare; • antioxidanţii elimină fenomenul de îmbătrânire a cauciucului.

2. Cauciucul sintetic În 1923, inginerul rus S. V. Lebedev reuşeşte, după mulţi ani de cercetări, să prepare cauciuc sintetic la scară industrială. Fenomenul care a stat la baza fabricării multiplelor tipuri de cauciucuri sintetice a fost polimerizarea. CAUCIUCUL SINTETIC se obţine din materii prime ca: ţiţei, gaze naturale, sau cărbune. Exemple de obiecte din cauciuc (natural sau sintetic): anvelope, articole tehnice, încălţăminte, gume de şters, mingi, jucării.

3. Cauciucul regenerat rezultă prin transformarea produselor uzate de cauciuc (anvelope şi camere de aer) în materiale cu plasticitate bună, care se pot apoi prelucra. În industria prelucrătoare de cauciuc se utilizează şi alte tipuri de materiale: - Materiale textile: ţesături, fire, fibre etc. care constituie elementul de rezistenţă - Meteriale metalice sub formă de pulberi, cabluri sau inele folosite pentru confecţionarea furtunurilor, a benzilor transportoare, a garniturilor etc.

ELASTIC REZISTENŢA MARE LA RUPERE ŞI LA FRECARE PLASTICITATE REZISTENŢĂ LA ACŢIUNEA SUBST. CHIMICE NEHIGROSCOPIC PROPRIETĂŢILE CAUCIUCULUI DENSITATE MICĂ MATERIAL DIELECTRIC ÎMBĂTR NIREA (se transformă într-o masă lipicioasă sau sfărâmiciosă)