Le Mtque Georges Moustaki Derulare automat My S

Le Métèque – Georges Moustaki Derulare automată! & My. S

A fost odată. . . un pribeag, cu păr vâlvoi și înnegrit de colb; . . . cu trup sleit precum o umbră; . . . cu buze strânse aidoma unor porți închise; . . . cu ochi aprinși ca pâlpâirea unor licurici ce-și caută în noapte perechile perfecte. . . , . . . când el se hotărî să plece-n lume; . . . în căutarea Pietrei Înțelepte!

Întinderi de oceane albastre făr'de magini se fremătau, mugind-naintea sa. Și-n fiecare val și-n clipocirea lui, îi tot vorbea făr'de sfârșit de mari comori ascunse în adâncuri, luând în zbaterele lui, o neștiință ce nu sta-nsemnătatea lui. . .

Cu toate că. . . , în deznădejdea sa, nemaicrezând în existența-N-țelepciunii, el totuși, nu vroia a-și căuta odihna. Și-n tocmai cum. . . oceanu-n veci își zvârle brațele spre Cer pentru a căuta un necuprins, iar. . . stelele-n Cer, aleargă cercuri-cercuri, în căutarea țintei ce niciodat' nu va fi atinsă, tot așa și. . .

. . . pribeagul nostru ce avea un păr vâlvoi și prafuit de soare, se rătăcea mereu, în căutarea Pietrei sale… prețioase!

Dar iacătă că într-o… zi, veni la dânsul un… copil ce-i puse o-ntrebare: "- Spune-mi străine, oare, unde ai putut afla, acest lanț de aur de la brâul tău? "

Pribeagul nostru, tresări! Lanțul ce de obicei el îl purta era de fier iar de acum, într-adevăr era din aur; și nu era un vis, dar el. . . , el nu știa când brâul i se preschimbase-n. . . Aur!

Uimit, pribeagul din povestea noastră, își dete-n dat' cu palma peste frunte. Când oare. . . ? O. . . , când… chiar? Fără ca el s-o știe, al lui țel îl și …atinse?

Avea ce-i drept, un obicei… urât! El pietrele le ridica și-apoi… le arunca, în timp ce lanțu-l, el și-l… atingea.

Și-apoi… din nou departe, chiar fără de a observa ceva schimbare în al său lanț, el iarăși pietre ridica și-apoi le… arunca. . .

Și astfel tot așa, pribeagul nostru își afla… dar și-o și pierdu, aceea mult dorită și adorată, aceea a-Nțelepciunii …Piatră!

Și acu' când Soarele din nou, el apunea iar Ceru-ncet în aur, el se preschimba; al nostru cel nebun… pribeag, se-ntoarse iar pe urmele lăsate-n drum. Așa că se porni din nou să… cate, aceea pierdută Piatră. . . Nestemată!

De-acum el, însă. . . își pierduse, a sa putere mult sporită. De-acuma el era, cu trup gârbov și istovit, precum un arbore mereu lovit, de-a vieților. . . furtuni!

Morala poveștii noastre: "Pribeagul călător" este fiecare dintre Noi trecând prin Viață. "Pietrele ce el mereu le ridica și-apoi le arunca" sunt oamenii pe care-i întâlnim în viața pe care o parcurgem și de care mereu ne debarasăm atunci când credem ca nu avem nevoie de ei. "Brâul" este chiar Viața noastră, a fiecăruia, cu toate tarele ei! "Piatra-Nțelepicunii" este acel Om din a noastră viață pe care, fără a-l cerceta în toată adâncimea sa chiar atunci când îl întâlnim, îl dăm la o parte, iar când constatăm, peste ani și ani, valoarea lui, este prea târziu, deoarece l-am pierdut în. . . negura vieții! A-ți terminat de citit Apăsaţi clik!

Meticulosul Le métèque Georges Moustaky Avec ma gueule de métèque De Juif errant, de pâtre grec Et mes cheveux aux quatre vents Avec mes yeux tout délavés Qui me donnent l'air de rêver Moi qui ne rêve plus souvent Avec mon cœur qui a su faire Souffrir autant qu'il a souffert Sans pour cela faire d'histoires Avec mon âme qui n'a plus La moindre chance de salut Pour éviter le purgatoire Avec mes mains de maraudeur De musicien et de rôdeur Qui ont pillé tant de jardins Avec ma bouche qui a bu Qui a embrassé et mordu Sans jamais assouvir sa faim Avec ma gueule de métèque De Juif errant, de pâtre grec Et mes cheveux aux quatre vents Je viendrai, … Avec ma gueule de métèque De Juif errant, de pâtre grec De voleur et de vagabond Avec ma peau qui s'est frottée Au soleil de tous les étés Et tout ce qui portait jupon Cu fața meticuloasă A unui evreu rătăcitor, de păstor grec Și părul meu în cele patru vânturi Cu ochii mei spălăciți Care-mi oferă aerul visului Eu cel care nu mai visez des Cu inima mea care a știut să facă Suferință cât a suferit Făr de-a face vreo bătaie Cu sufletul meu care nu mai are Cea mai mică șansă de mântuire Pentru a evita purgatoriul Cu mâinile neamului meu De muzician și de borfaș Cine a jefuit atâtea grădini Cu gura care a băut Cine a sărutat și a mușcat Fără să-și satisfacă vreodată foamea Cu fața meticuloasă A unui evreu rătăcitor, de păstor grec Și părul meu în cele patru vânturi Eu voi veni, … Cu fața meticuloasă A unui evreu rătăcitor, de păstor grec De hoț și vagabond Cu pielea mea care se freacă La soare toată vara Și ca toți ce poart-o căptușeală & My. S