La apusul soarelui se nscu un licurici Micuul

La apusul soarelui, se născu un licurici. Micuţul îşi întinse aripioarele şi îşi luă zborul spre cerul care se întuneca tot mai mult.

Era un licurici singuratic. Îşi aprinse luminiţa şi porni în căutarea altor licurici.

Ce se aude? Licuriciul a văzut o lumină şi a zburat spre ea. Dar nu era un alt licurici. Era un bec luminând în noapte.

Cine-i acolo? Licuriciul a văzut o altă lumină şi a zburat spre ea. Dar nu era un alt licurici. Era o lumânare licărind în noapte.

Linişte! Licuriciul a văzut o altă lumină şi a zburat spre ea. Dar nu era un alt licurici. Era o lanternă strălucind în noapte.

Licuriciul a văzut o altă lumină şi a zburat spre ea.

Ce este? Ai răbdare! Dar nu era un alt licurici. Era un felinar înaintând în noapte.

Licuriciul a văzut mai multe lumini şi a zburat spre ele.

Mrrr! Haamm! Dar nu erau alţi licurici. Erau ochii şi colţii unui dulău mânios…

Miaaau! Hsss! …ai unei pisici furioase. . .

Buu! Huu! …şi privirea curioasă a unei bufniţe.

Licuriciul a văzut o altă lumină şi a zburat spre ea.

Uite! Ce frumos! Uau! Dar nu era un alt licurici. Erau farurile de la o maşină.

Licuriciul a văzut multe, multe lumini şi a zburat spre ele.

Dar nu erau alţi licurici. Erau artificii care luminau tot cerul.

Când artificiile s-au potolit şi liniştea nopţii a revenit, licuriciul singuratic şi-a văzut mai departe de drum.

Şi deodată a văzut ceea ce căutase toată noaptea…

…o mulţime de licurici…

Şi de-atunci licuriciul nu a mai fost singur!

Sfârşit

http: //gabi. csms. ro