Jean Monnet Jean Omer Marie Gabriel Monnet n

Jean Monnet Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. 9 noiembrie 1888 – d. 16 martie 1979) este considerat arhitectul Unităţii Europene.

Data şi locul naşterii Ø Jean Monnet s-a născut la data de 9 noiembrie 1888 în Cognac, Franţa, într-o familie de comercianţi de coniac. La vârsta de şaisprezece ani, după trecerea numai primei părţi a universităţii, a abandonat educaţia şi s-a mutat la Londra. Acolo, a petrecut doi ani învăţând arta afacerilor şi prima limbă a comerţului, engleza. În 1906, tatăl său l-a trimis în străinătate să lucreze pentru afacerile familiei. Monnet împreună cu părinţii săi

Ideile sale: "Nu coalizăm state, noi unim oameni. " "Europa nu se va crea dintr-o dată, nici într-o construcţie de ansamblu, ea se va crea însă prin realizări concrete, punând la bază o solidaritate de fapt. " "Oamenii sunt necesari schimbărilor, instituţiile pentru a face schimbările viabile. " "Oamenii nu acceptă schimbările decât în caz de necesitate; ei nu văd necesitatea decât în momente de criză. " "Eu nu cunosc alte reguli decât de a fi convins şi de a convinge. " "Nu există idei premature, sunt numai momente oportune pe care trebuie să ştii să le aştepţi. "

În 1914, este trimis la Londra cu sarcina precisă de a realiza planul de coordonare a resurselor de război ale Aliaţilor. În 1916 – în plin război - pune pe picioare Comisia interaliată pentru aprovizionarea cu grâne, nu fără a trezi egoisme naţionale şi intrigi. Ø Datorită eficacităţii sale, probată în anii Primului Război Mondial, Jean Monnet, va deveni adjunctul secretarului general al Societăţii Naţiunilor, chiar de la înfiinţare, în 1919. Ø Părăsind funcţia în 1923, va participa la crearea unei bănci de investiţii americane, dar eşecul acesteia ca urmare a crizei bursiere din 1929 îl va face să regrete că americanii au întârziat reformarea sistemului lor bancar şi să observe, în Memoriile sale că „oamenii nu acceptă schimbarea decât din necesitate, şi ei nu văd necesitatea decât în momentul crizei ”. Ø Între timp, funcţionar financiar internaţional, participă la redresarea economică a ţărilor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Astfel contribuie la stabilizarea zlotului în Polonia (1927) şi a leului în România (1928). Ø

Ø În august 1940, Jean Monnet a fost trimis în Statele Unite de către Guvernul Britanic, în calitate de membru al Consiliului Britanic de Provizii, pentru a negocia cumpărarea de provizii pentru război. Curând după sosirea sa în Washington, a devenit consilier al preşedintelui Roosevelt. Convins că America ar putea servi ca „mare arsenal de democraţie”, l-a sfătuit pe preşedinte să lanseze un program de producţie masivă de arme pentru a-i aproviziona pe Aliaţi cu armament. După război, economistul britanic John Maynard Keynes a spus că, prin implicarea sa, Monnet a scurtat probabil cel de-al doilea Război Mondial cu 1 an.

Ø În timpul unei reuniuni a Comitetului Naţional de Eliberare, în 5 august 1943, Monnet a declarat comitetului: „Nu va fi pace în Europa dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranităţii naţionale…Ţările Europei sunt prea mici să garanteze populaţiei necesarul de prosperitate şi dezvoltare socială. Ţările europene trebuie să se constituie într-o federaţie. ” Ø După cel de-al doilea Război Mondial, Franţa se afla într-o gravă nevoie de reconstrucţie. Pentru reconstrucţie, Franţa era complet dependentă de cărbunele din zonele principale de mine rămase din Germania. Comitetul Franţei Libere, Alger, 1943

Jean Monnet creează Consiliul Planului şi îi devine primul preşedinte în jurul celui mai important proiect de construcţie a Europei secolului XX: Comunitatea Europeană. El urmărea să pună bazele unei uniuni europene fondată pe realizări solide şi nu pe principii abstracte. Alegerea era judicioasă căci industria carboniferă şi siderurgia erau în acea epocă principalii piloni ai economiei. Monnet şi echipa sa au construit proiectul în cel mai strict secret. Aceşti oameni de teren, obişnuiţi cu opinia publică, nu aveau însă încredere în grupările politice (comuniştii, gaulliştii …) şi se temeau să nu fie obstrucţionaţi de acestea. Dar ei beneficiază, din fericire, de susţinerea entuziastă a câtorva oameni de stat: Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, Alcide de Gasperi, prim-ministrul Italiei, Konrad Adenauer, cancelarul noii Republici Federale a Germaniei.

Schuman, cu acordul cancelarului german, la 9 mai 1950, face, în numele guvernului Franţei, celebra declaraţie – pregătită de Monnet – propunând punerea împreună a producţiei de cărbune şi oţel francogerman sub o Înaltă Autoritate comună, deschisă şi celorlalte ţări europene. „Prin punerea în comun a producţiilor de bază şi instituirea unei noi Înalte Autorităţi, a căror decizii vor lega Franţa, Germania şi ţările care vor adera, se vor realiza primele fundamente concrete ale unei federaţii europene indispensabilă pentru apărarea păcii” – declara Schuman Planul marca cu claritate naşterea proiectului de unificare europeană. Pentru aceasta europenii convinşi au susţinut să facă din 9 mai Ziua Europei.

Ø Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi-a început activitatea în 1951, cu RFG, Franţa, Italia şi statele din Benelux, iar un an mai târziu, Jean Monnet a devenit primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a acestei instituţii, până în 1955. Dar, datorită eşecului planului Comunităţii Europene de Apărare (CEA) demisionează şi pune bazele Comitetului de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei. Sub impulsul său neobosit, Comitetul, care regrupa partide politice şi sindicate europene, devine un remarcabil instrument de antrenare a tuturor iniţiativelor în favoarea unificării Europei: crearea Pieţei Comune (Comunitatea Economică Europeană), a Sistemului Monetar European şi a Consiliului European, aderarea Marii Britanii la Piaţa Comună, alegerea Parlamentului European prin vot universal. ’’O mare revoluţie europeană, revoluţia care vizează înlocuirea rivalităţilor naţionale printr-o unire a popoarelor în libertate şi diversitate, revoluţia care poate permite o nouă înflorire a civilizaţiei noastre, şi o nouă renaştere, această revoluţie a început cu CECO ”.

„Continuaţi, continuaţi, nu este un alt viitor pentru popoarele Europei decât în uniune” – repeta mereu interlocutorilor săi. Până la sfârşitul vieţii Jean Monnet păstrează convingerea de nezdruncinat că naţiunile europene trebuie să se unească pentru a supravieţui. Căci pe parcursul întregii vieţi el avusese ca obiectiv „să-i facă pe oameni să lucreze împreună, să le arate că, dincolo de divergenţe şi de frontiere, ei au un interes comun”. Ø Din 1975, Jean Monnet desfiinţează Comitetul şi îşi consacră ultimele puteri pentru a-şi redacta memoriile în care lasă moştenire lecţiile de viaţă şi metoda sa de acţiune. Ø Ø Ø Apărute în 1976, Memoriile lui Jean Monnet constituie o lecţie magistrală de politică indispensabilă celor care studiază istoria şi ştiinţele politice. Ele desenează portretul unei personalităţi oneste, seducătoare şi profund umane. Se stinge la 16 martie 1979, la aproape 91 de ani. În 1988, rămăşiţele sale pământeşti sunt transferate în Panteon. Este un ultim omagiu adus celui care merită cu prisosinţă titlul onorific de „Părinte al Europei”.

Realizat de elevii : Hojda Dalina Pop Lavinia Szekey Norbert, de la Colegiu Tehnic"George Baritiu", Baia Mare, judetul Maramureş Prof. coordonator: Mureşan Petronela