Iubirea n creaiile eminesciene Petean Diana clasa a

Iubirea în creaţiile eminesciene Petean Diana, clasa a X-a C Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca Bibliografie: Ioana Em. Petrescu, “Mihai Eminescu – poet tragic”, Ed. Junimea, Iasi, 1994 prof. coordonator: V. Popa

Una dintre ipostazele caracteristice eroticii eminesciene este aceea a angelităţii feminine. Confuzia înger-femeie apare frecvent în creaţiile lui Eminescu.

Imaginea femeii-înger e asociată, adesea, cu cea a îngerului morţii, de unde şi motivul frecvent al iubitei moarte. Acest aspect al feminităţii se regăseşte în următoarele opere: , , Care-or fi în lume…”, , , Aveam o muză”, , , Din noaptea…”

Dacă portretul de tînăr demon este aproape obligatoriu pentru eroii eminescieni, eroinele sale trebuiau să aibă o înfăţişare angelică, marcată de prezenţa unui tablou sau a unei statui.

Albul marmorean al chipului şi mai strălucitor în lumina de aur moale a părului blond, albastrul celest al ochilor, mîinile delicate, subţiri şi reci, mişcările foarte lente, foarte puţine, dau impresia de hipnotică lunecare prin spaţii; toate aceste trăsături tind să transforme imaginea femeii în ipostaza unui înger de marmură, înfăţişare de statuie aproape vie, avînd însă consistenţa înşelătoare a unei umbre.