Iubii ODAn Poetul metru antic un superb cntec
Iubiţi. ODA(în. Poetul! metru antic) “un superb cântec de dragoste sublimat într-un cântec de moarte”(manual de Limba şi literatura română) “geniul odei este măsura întregului suflet poetic”(Herder)
“Odă fiinţei… o rugăciune de mântuire a celui care nu mai păstrează nicio caracteristică romantică de erou sau de poet, a celui care reprezintă pur şi simplu, o imagine a condiţiei umane”(Ioana Em. Petrescu) “ …o armonie de însomnorare a spiritului, de echilibru între somnul real şi starea de trezie”(Andrei Pleşu)
cunoaşterea iubirea Individunivers moartea Probleme existenţiale Individ- timp Ciclul vieţii este incomplet în absenţa iubirii ca unică poartă spre cunoaştere şi autocunoaştere
Ø Autoportret desprins din apele autocontemplării retrospective ØEul trăieşte în ideea imobilităţii timpului Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei ‘nălţam visători la steaua Singurătăţii. ØEchilibrul se dobândeşte printr-o atitudine contemplativă a universului şi o încredere deosebită în putinţa de a accede la absolut
• Starea de armonie dispare sub forţa distrugătoare a iubirii Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce… Până-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. • Iubirea este creatoare de fericire şi de dezamăgire, e”plăcere de durere şi căutare de negăsire”(Constantin Noica) • Acuitatea sentimentului consumă intens şi irevocabil fiinţa conştientizându-i prin suferinţă destinul implacabil de muritor
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. • Aflat la limita epuizării datorită combustiei interioare violente, este evidenţiat gravul dezechilibru al fiinţei, dramatismul în care se zbate cel cuprins de iubire Iubirea este foc devastator, distrugător , mistuitor, interior, în dezacord cu focul rece , stelar din prima strofă
• Combustia erotică atinge apogeul De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? • Interogaţia retorică marchează gândul învierii, al refacerii mitice, este “ca un fulger curat, ca o aspiraţie de ieşire din focul malefic prin refacerea naturii lui superioare de strălucire celestă ce se răsfrângea din “steaua singurătăţii” (Z. D. Buşulenga)
| • Este vizată ataraxia, starea de seninătate sufletească dobândită prin detaşare lucidă Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri linişitit, pe mine Mie redă-ma! • Numai optând pentru aparent trista despătimire se va putea ieşi din chinul arzător al iubirii ucigătoare; doar astfel este posibilă reintegrarea în cele veşnice, doar astfel se poate regăsi unitatea pierdută
RAPORTURILE EULUI CU DESTINUL TEZA ANTITEZA SINTEZA Ignorarea morţii într-o veşnică tinereţe vizând unitatea originară= “nu credeam” Căderea din starea dintâi prin patimă duce la cunoaşterea morţii, la întâlnirea cu suferinţa=“să-nvăţ” Întoarcerea în unitatea primordială=“a muri”- moartea este singura care mai poate asigura liniştea fiinţei
Muzica – Gheorghe Iovu - Eternitate Iubirea este act de iniţiere în tainele universului, fiinţa are acces la cunoaşterea absolutului cu preţul suferinţei, al mistuirii lăuntrice Realizat prof Ioniceanu Monica
- Slides: 10