Ion Creang Ct de bine cunoti opera povestitorului

Ion Creangă Cât de bine cunoşti opera povestitorului ? Dovedeşte-o, selectând răspunsurile corecte!

Portretul lui Ion Creangă!

“După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând: — Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mulţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram” INUL ŞI CĂMEŞA CINCI P INI POPA DUHU

“CINCI P INI”

„ − Ce ai , draga mamei, ce-ti este? -Mamă, mamă!Copilul meu are să moară! -Când şi cum? -Iată cum. Vezi drobul cel mare de pe horn? ” INUL ŞI CĂMEŞA PROSTIA OMENEASCĂ CINCI P INI

“PROSTIA OMENEASCĂ”

-Ba eu, unul, să iertaţi dumneavoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată. -Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce vam tălmăcit şi un copil putea să înţeleagă. -Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi. INUL ŞI CĂMEŞA PROSTIA OMENEASCĂ MOŞ IOAN ROATĂ

“MOŞ IOAN ROATĂ”

„ — Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar. — Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă. SOACRA CU TREI NURORI PUNGUŢA CU DOI BANI ACUL ŞI BAROSUL

“PUNGUŢA CU DOI BANI”

“Şi aşa zicând, pune poalele-n brâu, îşi suflecă mânicele, aţâţă focul şi s-apucă de făcut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smântână şi cu ouă şi fel de bucate. Apoi umple groapa cu jăratic şi cu lemne putregăioase ca să ardă focul mocnit. După asta aşază o leaşă de nuiele numai întinată şi nişte frunzări peste dânsa : peste frunzări toarnă ţărână şi peste ţărână aşterne o rogojină. Apoi face un scăuieş de ceară anume pentru lup. “ CAPRA CU TREI IEZI DĂNILĂ PREPELEAC POVESTEA PORCULUI

“CAPRA CU TREI IEZI”

— Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta. . . re! mi-i poftă! — Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci. — Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele. URSUL PĂCĂLIT DE VULPE POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL POVESTEA PORCULUI

“URSUL PĂCĂLIT DE VULPE”

— Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de mine şi mă grijeşte, că ţi-oi prinde şi eu bine vrodată! Atunci fetei i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şişi căută de drum, mulţumită fiind în suflet că a putut săvârşi o faptă bună. POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

“FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI”

“— Dar bine, Ivane, iar ai de gând să mă chinuieşti cu turbinca ceea a ta? — Ba dac-aş avea mai multă putere, ţi-o spun drept că ţi-aş scoate ochii ca la dracul şi teaş frige pe frigare, zise Ivan cu ciudă, că din pricina ta s-a prăpădit atâta amar de lume, de la Adam şi până astăzi. Paşol na turbinca, Vidma!“ POPA DUHU PROSTIA OMENEASCĂ IVAN TURBINCĂ

“IVAN TURBINCĂ”

— Dar muieţi-s pormagii? zise atunci leneşul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc. — Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni. — Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieţi-s posmagii? — Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da' el nu poate să şi-i moaie? DĂNILĂ PREPELEAC POVESTEA LUI STAN PĂŢITUL POVESTEA UNUI OM LENEŞ

“POVESTEA UNUI OM LENEŞ”

“-Iaca, măi băbuscă, ce odor ţi-am adus eu! Numai să-ţi trăiască! Un băiat ochios, sprâncenat şi frumuşel de nu se mai poate. Îţi seamănă ţie, ruptă bucaţică!. . . Acum pune de lăutoare si grijeste-l cum ştii tu că se grijesc băieţii: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul! “ SOACRA CU TREI NURORI POVESTEA PORCULUI FATA BABEI ŞI FATA MOŞULUI

“POVESTEA PORCULUI”

în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!. . . Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. -. . . Dar AMINTIRI DIN COPILĂRIE POVESTEA UNUI OM LENEŞ POVESTEA LUI HARAP-ALB

LA CIREŞE “Amintiri din copilărie”

“Toţi plângeau şi nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tânără zise, prefăcându-se că plânge şi ea: - Da' nu inţelegeţi ce vrea mămuca? - Nu, ziseră ei. - Biata mamucă lasă cu limbă de moarte: ca fratele cel mare să ia locul si casa cea despre răsărit; cel mijlociu, cea despre apus; iară noi, ca mezini ce suntem, să rămânem aici, în casa bătrânească. “ SOACRA CU TREI NURORI POVESTEA UNUI OM LENEŞ POVESTEA LUI HARAP-ALB

“SOACRA CU TREI NURORI “

— De vânzare-ţi e găinuşa ceea. . . măi băiate? — De vânzare, moşule! — Şi cât cei pe dânsa? — Cât crezi dumneata că face! — Ia ad-o-ncoace la moşul, s-o drămăluiască! Şi cum i -o dau în mână, javra dracului se face a o căuta de ou şi -i dezleagă atunci frumuşel aţa de la picior, apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza, zbrr! pe-o dugheană şi, după ce se mai odihneşte puţin, îşi ia apoi drumul în zbor spre Humuleşti şi mă lasă mare şi devreme cu lacrimile pe obraz, uitându-mă după dânsa!. . . MOŞ ION ROATĂ ŞI UNIREA CINCI P INI AMINTIRI DIN COPILĂRIE

PUPĂZA DIN TEI “Amintiri din copilărie”