INTRODUCERE IN TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII 1 2

INTRODUCERE IN TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Introducere in teoria instruirii – analiza conceptula Normativitatea procesului instructiv-educativ Predarea Invatarea scolara Metode si mijloace de invatamant Forme de organizare a procesului de învăţământ Proiectarea didactica Relationare si comunicare didactica Evaluarea

1. TEORIA INSTRUIRII 1. Obiect de studiu 2. Conceptul de didactică şi evoluţia sa istorică 3. Procesul de învăţământ – încadrare conceptuală 4. Dimensiuni şi caracteristici generale procesului de învăţământ 5. Modelele procesului de invatamant 6. Specificul abordării sistemice a procesului de învăţământ

1. Teoria instruirii – obiect de studiu l Are ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate

2. Conceptul de didactică şi evoluţia sa istorică l Etimologie - termenul didactica îşi are originea în limba greacă, în familia de cuvinte: l l didaskein = a învăţa didaktikos = instrucţie didasko = învăţare, învăţământ didaktike = arta învăţării l Istoria didacticii reflectă evoluţia concepţiilor despre învăţământ şi învăţare, proiectate pe fondul dezvoltării doctrinelor pedagogice şi a instituţiilor şcolare. l Ca parte a pedagogiei generale, didactica reprezintă “arta de a învăţa pe toţi toate" (J. A. Comenius, Didactica Magna, 1657).

Ce este didactica? l Ştiinţa sau teoria procesului de învăţământ. l Ştiinţa sau teoria predării şi învăţării în toate formele şi pe toate treptele învăţământului. l Teoria conducerii procesului de predareînvăţare sau teoria instruirii.

Didactica este teorie deoarece: l elaborează bazele teoretice ale organizării şi conducerii procesului de învăţământ; l participă la construirea de cunoştinţe, formarea de deprinderi, de conduite şi competenţe; l asigură fundamentele metodicii.

Didactica este ştiinţă deoarece: l emite reguli privind modul de atingere a unui anumit nivel de cunoştinţe şi deprinderi – ştiinţă prescriptivă; l stabileşte criterii generale şi condiţii necesare pentru funcţionarea procesului de învăţământ – ştiinţă normativă.

3. Procesul de învăţământ – încadrare conceptuală l Definiţie: principalul subsistemal sistemului de învăţământ în cadrul căruia se realizează instruirea şi educarea elevilor şi studenţilor prin intermediul activităţilor proiectate, organizate şi dirijate de către cadrele didactice.

4. Dimensiuni ale procesului de învăţământ l Dimensiunea funcţională vizează finalităţile procesului de învăţământ l Dimensiunea structurală se referă la organizarea sistemului de instruire, prin utilizarea resurselor. l Dimensiunea operaţională face trimitere la desfăşurarea activităţii, la strategii didactice, modalităţi de evaluare etc.

4. Caracteristicile generale procesului de învăţământ l Interacţiunea profesor-elev l Interdependenţa informativ-formativ l Reglarea – autoreglarea

5. Modelele procesului de invatamant l modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea predare-învăţare-evaluare l modelul sistemic l modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei informaţiei în procesul de învăţământ l modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiv-educativ l modelul comunicaţional, care studiază procesul de învăţământ ca proces de comunicare l modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific rezultatele învăţării l modelul situaţiilor de instruire (vezi şi R. B. Iucu, 2001).

6. Specificul abordării sistemice a procesului de învăţământ

7. Relaţia predare - învăţare evaluare l Predarea şi învăţarea şcolară sunt două procese corelative şi coevolutive, care se află în raport de interdependenţă. l Ambele procese sunt precedate de evaluarea iniţială, se desfăşoară concomitent cu evaluarea formativă (continuă) şi sunt urmate de evaluarea finală sau de bilanţ.